ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3877/2025

Ședința publică din data de 16 septembrie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2025 la data de 15.04.2025, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 BUCUREȘTI, a solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. MBS3_AlF_712 din 28.03.2025 privind impozitul pe venit stabilit suplimentar în cadrul verificării situației fiscale personale în cuantum de 2.315.659 RON reprezentând debit principal și 3.128.795 RON reprezentând accesorii, emisă de către Administrația Finanțelor Publice Sector 3 București, până la soluționarea pe fond a contestației fiscale, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 794 din data de 13 mai 2025, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 3 București, prin Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice București, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs ce face obiectul judecății

Împotriva acestei hotărâri - Sentința civilă nr. 794 din data de 13 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a promovat recurs reclamanta A..

În cadrul recursului său, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., reclamanta A. a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate (cu conservarea aspectelor referitoare la reținerea îndeplinirii condiției pagubei iminente) și rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii și suspendarea executării Deciziei de impunere nr. MBS3_AIF_712 din 28.03.2025 privind impozitul pe venit stabilit suplimentar în cadrul verificării situației fiscale personale în cuantum de 2.315.659 RON reprezentând debit principal și 3.128.795 RON reprezentând accesorii, emisă de către Administrația Finanțelor Publice Sector 3 București.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamanta A. a formulat întâmpinare Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 3 București, în cadrul căreia a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca temeinică și legală, a hotărârii instanței de fond.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenta - reclamantă A. a combătut apărările intimatei-pârâte din cadrul întâmpinării, printr-un Răspuns la întâmpinare, solicitând instanței de recurs respingerea acestora, ca nefondate și admiterea recursului său, astfel cum a fost formulat.

Procedura de soluționare a recursului

În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 18.06.2025, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 16.09.2025, în ședință publică, cu citarea părților și, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările din cuprinsul întâmpinării și de normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul promovat reclamanta A. este fondat, motiv pentru care urmează a fi admis, pentru considerentele expuse în continuare:

Recursul declarat de recurenta-reclamantă este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 C. proc. civ. invocându-se în cadrul acestor motive de casare, următoarele aspecte de nelegalitate ale sentinței recurate, prin care cererea de suspendare formulată a fost apreciată ca neîntemeiată și respinsă ca atare pentru neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 respectiv condiția existenței unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ., sub aspectul nemotivării respingerii cererii de suspendare, respectiv prin neanalizarea efectivă a argumentelor prezentate de reclamantă în cuprinsul cererii de suspendare.

În cadrul acestui motiv de casare se invocă și existența unei motivări contradictorii, "artificiale" și o încălcare a art. 6 din CEDO deoarece prima instanță a refuzat să judece cererea de suspendare pentru motivul antamării fondului cauzei, fără a analiza "pe fond" cererea de suspendare, fapt de natură a produce o vătămare recurentei prin caracterul arbitrar al respingerii cererii de suspendare.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă încălcarea normelor de drept material de către prima instanță în ceea ce privește verificarea îndeplinirii condiției existenței cazului justificat, condiție apreciată de prima instanță ca nefiind îndeplinită.

În cadrul acestui motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurenta-reclamantă reiterează toate criticile de nelegalitate, ca reprezentând aspecte vădite de nelegalitate ale deciziei de impunere, care reprezintă cazuri bine justificate în sensul art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004.

Astfel se invocă încălcarea principiului certitudinii impunerii care este determinat de caracterul deficitar al reglementării, caracter care nu a fost analizat sub aspectul aparenței de nelegalitate în cadrul cererii de suspendare. Se invocă ca jurisprudență sentința civilă nr. 292/7.12.2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x/2022 definitivă conform deciziei nr. 2826/2024 pronunțată de ÎCCJ.

Al doilea aspect privește încălcarea prezumției liceității averii prevăzute de art. 44 alin. 8 din Constituție prin aplicarea unei cotei de impozitare de 70% de organul fiscal, iar al treilea aspect privește încălcarea principiului neretroactivității legii prin aplicarea cotei de impozitare de 70% anterior datei de 1 iulie 2024 dată când a fost modificat art. 117 Codul fiscal sub aspectul cotei de impozitare.

În aprecierea recurentei-reclamante aplicarea față de aceasta a cotei de 70% retroactiv, pentru situația veniturilor cu sursă neidentificată, anterior date de 1 iulie 2024 reprezintă o încălcare a principiului tempus regit actum sau factum și a principiului neretroactivității legii fiscale.

În cadrul acestui motiv se invocă nerespectarea principiul proporționalității în raport cu obiectivele fiscale declarate prin majorarea impozitului la un nivel de 70% pentru o categorie specifică de venituri.

Se solicită de recurenta-reclamantă admiterea recursului casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul admiterii cererii de suspendare întemeiate pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

La dosar intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței atacate.

Recurenta-reclamantă a formulată răspuns la întâmpinare, depunând la dosar concluzii scrise și cerere de preschimbare termen respinsă ca rămasă fără obiect.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele de casare invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. în ceea ce privește aspectul de nelegalitate privind aparența încălcării principiului nerectroactivității legii, în ceea ce privește analiza existenței unui caz bine justificat, condiție a suspendării întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. în opinia Curții nu este fondată, în cauză sentința recurată fiind motivată în fapt și în drept, pe soluția de respingere a cererii de suspendare, în cauză neputându-se reține încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. și art. 6 din CEDO.

Curtea constată că prima instanță a analizat toate susținerile recurentei-reclamante pe care le-a apreciat că au legătură cu cererea de suspendare și motivat a respins argumentele pe care le-a apreciat că privesc fondul cauzei.

Această modalitate de analiză nu reprezintă o nemotivare în sensul nerespectării dispozițiilor art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ., iar în cauză nu poate fi reținută încălcarea art. 6 din CEDO, hotărârea neputând fi calificată ca arbitrară din punct de vedere al soluției de respingere dispuse.

Aceasta deoarece prima instanță a analizat efectiv îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și a concluzionat motivat în sensul neîndeplinirii condiției existenței cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente definită conform art. 2 alin. 1 lit. "s" din Legea nr. 554/2004 prima instanță a constatat motivat în sensul îndeplinirii acestuia, dar în raport de cerința legală a îndeplinirii cumulative a celor două condiții, a apreciat cererea de suspendare ca neîntemeiată și a respins-o ca atare.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. care privește interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material este apreciat ca fondat, în cauză fiind apreciat ca fondat un aspect de nelegalitate cu privire la decizia de impunere, argument care determină îndeplinirea condiției cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004.

Acest caz bine justificat de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității deciziei de impunere îl reprezintă aparenta încălcare a principiului nerestroactivității legii prevăzute de art. 15 alin. 2 din Constituția României și art. 6 alin. (2) din C. civ.

Curtea apreciază că acest aspect vădit de nelegalitate al deciziei de impunere este suficient în ceea ce privește probarea existenței unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004 și în consecință nu va mai analiza celelalte aspecte de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă prin cererea de recurs care privesc încălcarea principiului certitudinii impunerii, al principiului liceității averii și principiul proporționalității impunerii.

În cauză Curtea constată că, la nivel de apartență decizia de impunere, prin care în baza art. 117 Codul de procedură fiscală, în forma în vigoare din data de 1 iulie 2024, cota de impozitare aplicată reclamantei a fost stabilită la 70% asupra bazei de impozitare, în loc de 15%, aparent încalcă principiul constituțional care privește neretroactivitatea legii civile prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituția României.

În acest sens al respectării principiului neretroactivității legii civile sunt dispozițiile art. 6 alin. 2 din C. civ. și art. 3 alin. 2 din Codul de procedură fiscală în sensul că "Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.

Potrivit dispozițiilor art. 117 Codul fiscal cu privire la definirea și impozitarea veniturilor a căror sursă nu a fost identificată:

"Orice venituri constatate de organele fiscale, în condițiile Codului de procedură fiscală, a căror sursă nu a fost identificată se impun cu o cotă de 16% aplicată asupra bazei impozabile ajustate. Prin decizia de impunere organele fiscale vor stabili cuantumul impozitului și al accesoriilor".

Începând cu 1 iulie 2024, textul art. 117 Codul fiscal se modifică parțial și se definitivează astfel:

"Orice venituri constatate de organele fiscale, în condițiile Codului de procedură fiscală, a căror sursă nu a fost identificată, se impun cu o cotă de 70% aplicată asupra bazei impozabile ajustate. Prin decizia de impunere organele fiscale vor stabili cuantumul impozitului și al accesoriilor".

În prezenta cauză, cel puțin la nivel de apartență, față de reclamantă, căreia i se impută faptul că din 2018 nu a respectat o normă de drept, care a intrat în vigoare, în forma modificată ce vizează cota de impozitare care crește de la 16% la 70%, de la data de 1 iulie 2024 a fost încălcat principiul neretroactivității legii.

Iar acest aspect al aplicării retroactive a dispozițiilor art. 117 Codul fiscal în forma modificată începând cu data de 1 iulie 2024, reprezintă cel puțin la nivel de aparență un caz bine justificat în sensul art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004, de natură a infirma vădit prezumția de legalitate a deciziei de impunere.

Aceasta deoarece aplicarea față de recurentă a cotei de impozitare de 70% prevăzută de art. 117 Codul fiscal, în forma în vigoare după data de 1 iulie 2024, vizează o situație factuală - venituri a căror sursă nu a fost identificată, dinainte de data intrării noii norme juridice fiscale, în cazul recurentei-reclamante, din anul 2018.

Față de cele expuse mai sus, Curtea apreciază că sentința recurată, prin care s-a respins cererea de suspendare pe motivul neîndeplinirii condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente.

În opinia Curții este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. 1 lit. "t" din Legea nr. 554/2004 în sensul că la nivel de apartență vădită decizia de impunere a fost emisă cu încălcarea principiului neretroactivității legii, prin aplicarea cotei de 70% retroactiv, pentru situația veniturilor cu sursă neindentificată obținute anterior datei de 1 iulie 2024.

Plecând de la premisa îndeplinirii condiției existenței unei pagube iminente în sensul art. 2 alin. 1 lit. "s" din Legea nr. 554/2004, constatată legal a fi îndeplinită de prima instanță, Curtea va aprecia, în rejudecare, îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 și în consecință va admite cererea de suspendare a deciziei de impunere astfel cum a fost formulată.

Curtea va ține cont de principiul disponibilității, reclamanta prin acțiune a solicitat suspendarea până la soluționarea pe fond a contestației fiscale, nesoluționată până la data pronunțării prezentului recurs.

Fapt de necontestat recurenta-reclamantă a arătat prin nota de ședință depusă la dosar la data de 2.09.2025, faptul că contestația fiscală nu a fost soluționată, autoritatea fiscală fiind în termenul de 6 luni prevăzut de art. 281 alin. (5) Codul de procedură fiscală.

Față de cele expuse, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va admite recursul, va casa sentința atacată și rejudecând.

Va admite cererea astfel cum a fost formulată și va suspenda executarea Deciziei de impunere din 28 martie 2025, până la soluționarea pe fond a contestației fiscale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul promovat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 794 din data de 13 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând:

Admite cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 3, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.

Suspendă executarea Deciziei de Impunere nr. MBS3_AIF_712 din 28.03.2025, până la soluționarea pe fond a contestației fiscale.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 septembrie 2025.