ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 385/2025

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, la data de 06.07.2023 sub nr. x/2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta Administrația Națională Apele Române, solicitând: anularea procedurii de atribuire a contractului de închiriere plajă Subsector 7 Vama Veche reprezentând suprafață turistică de plajă din plaja Mării Negre (respectiv anularea tuturor actelor aferente procedurii licitației publice pentru acest subsector de plajă, organizate în baza Anunțului de participare la licitație nr. 9231/LM/20.04.2023: caiet de sarcini, procesul-verbal privind deschiderea plicurilor exterioare nr. x/05.05.2023, proces-verbal privind deschiderea plicurilor interioare nr. x/05.05.2023; proces-verbal privind evaluarea înscrisurilor din plicurile exterioare nr. x/08.05.2023; proces-verbal privind evaluarea nr. x/08.05.2023; raport intermediar privind procedura de închiriere nr. 1768/08.05.2023, cu număr de înregistrare la ANAR 11339/LM/11.05.2023; raportul procedurii de atribuire a contractului de închiriere nr. x/08.05.2023, cu număr de înregistrare la ANAR 11340/LM/11.05.2023, precum si orice alte acte subsecvente; obligarea la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces. Respinge excepția lipsei de interes, invocată de intervenientul accesoriu, ca neîntemeiată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 142 din 15 decembrie 2023, Curtea de Apel București, secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională Apele Române și intervenienta S.C. B. S.R.L. A dispus anularea Procesului-verbal privind deschiderea plicurilor exterioare nr. x/05.05.2023, precum și anularea tuturor actelor subsecvente Procesului-verbal privind deschiderea plicurilor exterioare nr. x/05.05.2023. A respins cererea intervenientului accesoriu privind plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Recursurile exercitate în cauză Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., recurenta-pârâtă Administrația Națională Apele Române și recurenta-intervenientă B. S.R.L. au declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 142 din 15 decembrie 2023 a Curții de Apel București, secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice. Administrația Națională "Apele Române" (ANAR), prin Administrația Bazinală de Apă Dobrogea-Litoral (ABADL), a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 142/15.12.2023 a Curții de Apel București, secția a X-a de contencios administrativ și fiscal, prin care a fost admisă acțiunea formulată de societatea A.. Obiectul litigiului îl constituie legalitatea excluderii acestei societăți din procedura de licitație publică pentru închirierea unui sector de plajă situat în Vama Veche, organizată de ANAR în temeiul O.U.G. nr. 8/2023 privind procedura de închiriere a plajelor turistice ale Mării Negre și al O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ. În esență, ANAR arată că procedura de licitație s-a desfășurat în conformitate cu prevederile legale, iar excluderea societății A. a fost justificată și temeinică. Potrivit procesului-verbal de deschidere a ofertelor nr. x/05.05.2023, oferta acesteia a fost eliminată pentru că a conținut documente contradictorii. În formularul de eligibilitate nr. 9, ofertantul a declarat că nu are litigii cu ANAR sau ABADL, însă potrivit evidențelor autorității, la data de 3 mai 2023 exista pe rolul Judecătoriei Mangalia dosarul nr. x/2021, în care ANAR - ABADL solicită restituirea unei suprafețe de plajă de 748 mp ocupată de societate fără titlu. Înaintea deschiderii ofertelor, A. a cerut clarificări cu privire la cerințele caietului de sarcini. Autoritatea contractantă a menținut condiția prevăzută la art. 10 lit. h) din documentație, potrivit căreia nu se acceptă participarea operatorilor economici care se află în litigiu cu ANAR sau ABADL. Prin "litigiu" se înțelege, conform răspunsului la clarificări, orice dosar civil sau penal aflat pe rolul instanțelor la data începerii licitației, rezultat din derularea contractelor de închiriere de plajă (recuperare creanțe, plângeri contravenționale, anulări sau suspendări de acte administrative, insolvență ori alte litigii privind activitatea de plajă), precum și orice dosar de executare nefinalizat. ANAR susține că această cerință de eligibilitate este legală și proporțională, având scopul de a proteja autoritatea contractantă împotriva riscului unui comportament necorespunzător din partea unui operator economic care are litigii cu instituția și care ar putea afecta derularea contractului. Codul administrativ și O.U.G. nr. 8/2023 nu interzic instituirea unei asemenea condiții, iar includerea sa nu contravine principiilor tratamentului egal, transparenței, proporționalității și liberei concurențe. Litigiul invocat - dosarul nr. x/2021 - are ca obiect restituirea către stat a unei suprafețe de plajă de 748 mp din localitatea Vama Veche, pe care A. o ocupă și exploatează prin construcții provizorii și definitive (C. S.A.S.A.). În opinia ANAR, acest litigiu se circumscrie definiției din caietul de sarcini, întrucât privește activitatea de plajă și exploatarea unui bun aflat în administrarea sa. Prin urmare, declarația depusă de ofertant în Formularul nr. 9, conform căreia nu ar exista litigii, este neconformă cu realitatea. ANAR arată că, potrivit O.U.G. nr. 202/2002 privind gospodărirea integrată a zonei costiere, este interzisă edificarea construcțiilor definitive în fâșia de 50-150 m de la țărm, iar fotografiile depuse la dosar confirmă existența unor construcții permanente pe terenul de plajă. În consecință, comportamentul societății A., care ocupă și exploatează fără drept plaja, aduce prejudicii patrimoniului public, motiv pentru care excluderea acesteia din licitație este o măsură legală și justificată. Autoritatea contractantă subliniază că a respectat principiile prevăzute de art. 311 din Codul administrativ: transparență (prin publicarea și clarificarea criteriilor), tratament egal (aceeași regulă s-a aplicat tuturor participanților), proporționalitate (măsura este necesară pentru protejarea patrimoniului public) și nediscriminare. ANAR menționează că alți operatori care se aflau în litigii similare nu au participat la licitație, ceea ce dovedește aplicarea uniformă a regulilor. Instanța de fond a apreciat însă că litigiul în discuție nu rezultă din derularea unui contract de închiriere de plajă, ci are ca obiect stabilirea dreptului de proprietate asupra unei porțiuni de teren. Pe acest temei, a concluzionat că existența lui nu poate reflecta conduita contractuală trecută sau viitoare a ofertantului, astfel că excluderea societății nu era justificată. ANAR contestă această interpretare, considerând că instanța a aplicat greșit normele de drept material. Potrivit recurentului, litigiul are legătură directă cu activitatea de plajă, întrucât privește ocuparea și exploatarea fără titlu a domeniului public, aspect care reflectă în mod evident riscul pe care un astfel de operator îl prezintă pentru buna derulare a unui contract de închiriere. Instanța de fond ar fi depășit limitele definiției de "litigiu" stabilite în documentația de atribuire și ar fi ignorat scopul de protejare a patrimoniului public pe care autoritatea îl are prin lege. ANAR mai arată că experiența anterioară a societății A., care a deținut contracte de închiriere a plajelor timp de peste 17 ani, nu este relevantă. Acele contracte au fost încheiate în temeiul unor acte normative anterioare (H.G. nr. 241/2006 și Ordinul MMSC nr. 454/2013), care prevedeau alte reguli și nu excluderea operatorilor aflați în litigiu cu autoritatea. În concluzie, ANAR susține că instanța de fond a încălcat dispozițiile legale aplicabile și a interpretat greșit noțiunea de "litigiu" și principiile proporționalității și protejării domeniului public. Excluderea societății A. a fost o măsură justificată, legală și proporțională, bazată pe criteriile stabilite în documentația de atribuire. Prin urmare, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată. Recurenta S.C. A. S.R.L. formulează recurs împotriva sentinței civile nr. 142/15.12.2023 a Curții de Apel București, dosar nr. x/2023, prin care acțiunea sa a fost admisă doar parțial. Deși instanța de fond a dispus anularea procesului-verbal privind deschiderea plicurilor exterioare și a actelor subsecvente, a respins cererile privind anularea Caietului de sarcini și cele referitoare la evaluarea ofertei depuse de Asocierea D. & B. S.R.L. Recurenta solicită casarea parțială a sentinței și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii în întregime a acțiunii introductive. În esență, motivele de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., invocând lipsa și contradicția motivării, precum și aplicarea greșită a normelor de drept material, în special ale art. 311 și art. 339 din O.U.G. nr. 57/2019 (Codul administrativ). Primul motiv de recurs privește nelegalitatea prevederii din Caietul de sarcini (pct. 7 lit. e) subpunct xii), potrivit căreia ofertantul care se află în litigiu cu ANAR sau ABADL este exclus din procedură. Recurenta arată că această prevedere este neclară, confuză și lipsită de justificare legală, întrucât nu distinge tipurile de litigii relevante și poate conduce la abuzuri, întrucât exclude ofertanții care au acționat în instanță autoritatea contractantă chiar și pentru motive independente de derularea unor raporturi contractuale. Se susține că printr-o astfel de formulare se restrânge în mod nelegal dreptul de a participa la proceduri publice, încălcând principiile de tratament egal, transparență și proporționalitate prevăzute la art. 311 din Codul administrativ. Singura restricție admisă de lege este cea prevăzută la art. 339 alin. (2) din același act normativ, referitoare la situația ofertanților care nu au respectat obligațiile dintr-o licitație anterioară. Recurenta consideră că instanța de fond a tratat această critică superficial, fără o analiză de fond și cu o motivare contradictorie, ceea ce atrage incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct.

În rejudecare se solicită analizarea temeinică a acestei clauze din perspectiva dispozițiilor Codului administrativ și, pe fond, anularea Caietului de sarcini, integral sau cel puțin în ceea ce privește prevederea contestată. Cel de-al doilea motiv de recurs vizează nelegalitatea criteriilor de eligibilitate și a criteriilor de atribuire din Caietul de sarcini. Recurenta susține că între condițiile de eligibilitate și criteriile de punctare nu există o corelare coerentă, ceea ce a permis denaturarea rezultatelor licitației. În concret, se arată că în cadrul licitației a fost admisă oferta unei societăți recent înființate, fără istoric fiscal și fără cifră de afaceri pe ultimii trei ani, care a oferit o chirie exagerat de mare, influențând punctajul celorlalți participanți. Acceptarea unei asemenea oferte ar fi contrară principiilor egalității de tratament și proporționalității, deoarece oferta nu este susținută de capacitatea economică și fiscală a ofertantului, iar punctajul celorlalți concurenți a fost astfel diminuat artificial. Instanța de fond a apreciat greșit că acest aspect ține exclusiv de marja de apreciere a autorității contractante, fără a analiza efectele concrete asupra rezultatului procedurii, ceea ce, potrivit recurentei, constituie aplicare eronată a normelor de drept material. Un alt motiv de recurs privește evaluarea ofertei depuse de Asocierea D. & B. S.R.L. Recurenta arată că documentele prezentate de această asociere nu fac dovada deținerii activului (hotelul) pentru care s-a acordat punctajul suplimentar. Se invocă neconcordanțe între extrasele de carte funciară și autorizația de construire, lipsa procesului-verbal de recepție a lucrărilor semnat de autoritățile publice, existența doar a unui proces-verbal sub semnătură privată, precum și faptul că hotelul ar aparține unei persoane fizice (E.) și nu societății participante la licitație. În opinia recurentei, aceste deficiențe ar fi trebuit să conducă fie la eliminarea asocierii din procedură, fie la neacordarea punctajului pentru activul respectiv. Instanța de fond nu a analizat aceste critici, considerând că nu se mai impune examinarea lor deoarece procedura urmează să fie reluată din faza plicurilor exterioare. Recurenta consideră că această abordare echivalează cu un refuz de judecată, întrucât ofertele rămân aceleași, iar reluarea procedurii nu exclude necesitatea constatării nelegalităților deja evidente. Prin urmare, se invocă din nou cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Recurenta subliniază că motivarea hotărârii este sumară, incompletă și contradictorie, nefiind explicat de ce prevederea contestată din Caietul de sarcini respectă principiile Codului administrativ și nici de ce nu se impune analizarea punctajului acordat Asocierii. Totodată, se susține că o asemenea abordare contravine principiului celerității consacrat de O.U.G. nr. 8/2023, întrucât neanalizarea completă a motivelor de acțiune riscă să genereze noi litigii odată cu reluarea procedurii de atribuire. În concluzie, recurenta solicită casarea parțială a sentinței și rejudecarea cauzei în sensul admiterii integrale a acțiunii introductive. Se cere ca instanța de recurs să analizeze în mod complet și motivat: nelegalitatea prevederii din Caietul de sarcini privind excluderea ofertanților aflați în litigiu cu ANAR, necorelarea criteriilor de eligibilitate și de atribuire care au afectat rezultatul licitației, precum și evaluarea nelegală a ofertei depuse de Asocierea D. & B. S.R.L. Totodată, se susține că doar printr-o astfel de rejudecare se poate restabili cadrul legal de desfășurare al procedurii și se pot înlătura efectele discriminatorii și abuzive generate de prevederile nelegale din documentația de atribuire. Recurenta-intervenientă B. S.R.L. susține, în esență, că soluția pronunțată este rezultatul aplicării greșite a normelor de drept material și al unei erori de apreciere a situației de fapt. Partea recurentă reia și detaliează împrejurările procedurii de atribuire: ANAR a publicat anunțul pentru licitația privind închirierea subsectorului 7 din Vama Veche; asocierea B. S.R.L. - D. S.R.L. a depus oferta nr. 280/02.05.2023 și a fost declarată câștigătoare după evaluarea comisiei, iar la scurt timp urma încheierea contractului de închiriere. În aceeași procedură, A. a fost eliminată din cauza neîndeplinirii cerințelor din caietul de sarcini, respectiv a lipsei condiției prevăzute la capitolul 10 lit. h) (Formularul F9/declarație pe proprie răspundere privind inexistența litigiilor cu titularul dreptului de administrare) și a prevederilor art. 336 pct. 2-5 din O.U.G. nr. 57/2019. Recurenta arată că motivul eliminării A. a fost existența unui litigiu anterior dintre aceasta și ANAR (dosar nr. x/2021), un litigiu care, potrivit recurentei, privește direct o suprafață de plajă de 748 mp (aflată în patrimoniul public și în zona plajei Mării Negre) și se învecinează cu suprafața scoasă la închiriere pentru subsectorul

Pe baza expertizelor și a hotărârilor anterioare invocate, recurentul susține că acel teren are regim de plajă și că acțiunea ANAR din dosarul x/2021 vizează restituirea acelui teren în patrimoniul public, astfel că litigiul are efect direct asupra activității de plajă și, implicit, asupra posibilității de a exercita în mod valabil dreptul de a încheia și derula un contract de închiriere pentru plajă. Din aceste motive, recurentul argumentează că dispozițiile din caietul de sarcini (cap. 7 lit. e) pct. xii și cap. 10 lit. h) și nota finală a cap. 10) erau clare și legale, permițând autorității contractante să declare neeligibil orice ofertant aflat în litigiu cu ANAR/ABADL, iar excluderea A. a respectat aceste condiții și procedura (inclusiv prevederile aplicabile din O.U.G. nr. 57/2019 referitoare la documentele obligatorii de calificare). Recurenta mai susține că autoritatea contractantă a dat clarificări în mod complet și neechivoc asupra sensului noțiunii de "litigiu" prevăzută în caietul de sarcini, explicând că se includ orice dosare civile/penale sau de executare nefinalizate la data începerii licitației care rezultă din derularea contractelor de închiriere sau care privesc activitatea de plajă. Pe baza acestor clarificări și a probelor depuse de ANAR privind existența litigiului cu A., recurentul susține că evaluarea comisiei a fost justificată și proporțională, fiind menită să protejeze interesul public și patrimoniul statului (prin prevenirea acordării unui contract de închiriere unei persoane care ar putea împiedica sau afecta utilizarea efectivă a suprafeței de plajă). Recurenta susține că instanța de fond nu a apreciat corect excepția lipsei de interes a reclamantei, întrucât, precizează recurenta, numai participanții eligibili la procedura de atribuire pot avea interes legitim în a contesta rezultatul unei licitații, iar reclamanta fusese deja descalificată ca neeligibilă. Recurenta arată că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile privind interesul procesual prevăzute la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., deoarece a considerat în mod eronat că reclamanta avea interes să promoveze acțiunea, deși fusese deja exclusă din procedura de licitație pentru neîndeplinirea condițiilor de eligibilitate. În opinia recurentei, numai ofertanții declarați eligibili pot contesta legal desfășurarea procedurii de atribuire, nu și cei descalificați anterior. De asemenea, recurenta susține că instanța de fond a interpretat greșit natura litigiului dintre A. și ANAR, reținând în mod nefondat că acesta nu se încadrează în cazurile de excludere prevăzute de caietul de sarcini, deși din probele administrate rezulta că litigiul privea o suprafață de teren cu regim de plajă, aflată în legătură directă cu obiectul licitației. Recurenta invocă și argumente de fond privind respectarea principiilor de atribuire (transparență, tratament egal, proporționalitate, nediscriminare, libera concurență), susținând că ANAR a pus la dispoziție toate informațiile relevante prin caietul de sarcini și că procedura de selecție s-a desfășurat corect. Din acest unghi, decizia comisiei de a elimina oferta A. ar fi fost o măsură legitimă, proporțională și necesară pentru a asigura buna administrare a resursei publice și pentru a evita prejudicierea statului prin blocarea unei suprafețe de plajă aflate în litigiu. 4. Apărările formulate în cauză Recurenta-intervenientă B. S.R.L. a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recurenta-pârâtă Administrația Națională Apele Române a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului formulat de B. S.R.L. și respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L.. Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare față de recursul promovat de recurenta-pârâtă Administrația Națională Apele Române și de intervenienta B. S.R.L. solicitând respingerea recursurilor ca nefondate. 5. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor În examinarea recursurilor declarate de părțile din prezenta cauză, Înalta Curte reține că litigiul are ca obiect legalitatea procedurii de atribuire a contractului de închiriere a sectorului de plajă 7 - Vama Veche, organizată de Administrația Națională Apele Române (ANAR), respectiv legalitatea actelor subsecvente acestei proceduri. Înalta Curte constată că, în cauză, instanța de fond - Curtea de Apel București, secția a X-a contencios administrativ și fiscal - a analizat în mod temeinic și complet motivele de nelegalitate invocate de reclamanta S.C. A., în principal în ceea ce privește excluderea acesteia din procedura de licitație pentru pretinsa existență a unui litigiu cu autoritatea contractantă. Astfel, instanța de fond a reținut, în mod corect, că dispoziția din caietul de sarcini referitoare la excluderea ofertanților aflați "în litigiu cu AN Apele Române sau ABADL" trebuie interpretată în sensul dat prin clarificările formulate anterior de autoritatea contractantă, respectiv că litigiile relevante sunt acelea izvorâte din derularea contractelor de închiriere de plajă și care pot reflecta un comportament contractual necorespunzător al ofertantului, nu orice litigiu, indiferent de obiectul său. Această interpretare corespunde principiului proporționalității consacrat de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, coroborat cu art. 1 alin. (5) din Constituție, care impune autorităților publice să acționeze într-un mod rezonabil și justificat față de scopul urmărit. Întrucât litigiul invocat de ANAR, pe baza căruia s-a dispus excluderea reclamantei, privea stabilirea dreptului de proprietate asupra unei porțiuni de plajă și nu derularea unui contract de închiriere, instanța de fond a reținut în mod corect că nu se putea concluziona asupra neeligibilității ofertei S.C. A.. De asemenea, Curtea de Apel a constatat în mod justificat că informațiile furnizate de ofertant nu erau contradictorii, întrucât, raportat la interpretarea legitimă a condiției de eligibilitate, societatea nu se afla într-un litigiu de natura celor avute în vedere de caietul de sarcini. În consecință, actul de excludere - procesul-verbal nr. x/05.05.2023 - precum și actele subsecvente au fost anulate în mod legal, întrucât au fost întemeiate pe o premisă nelegală. Înalta Curte constată că, în această privință, sentința recurată este legală și temeinică, raționamentul instanței de fond fiind în deplină concordanță cu principiile transparenței, proporționalității și tratamentului egal aplicabile în materia achizițiilor publice. Prin urmare, în limitele acestui capăt de cerere, soluția instanței de fond se impune a fi menținută. Cu privire însă la criticile formulate de recurenta-reclamantă S.C. A. referitoare la modul de evaluare și punctare a ofertei depuse de Asocierea D. & B. S.R.L., Înalta Curte constată că instanța de fond a omis să examineze acest capăt de cerere, reținând că analiza modalității de punctare devine inutilă, având în vedere anularea actelor subsecvente excluderii reclamantei. Or, o asemenea soluție echivalează cu o omisiune de cercetare a unuia dintre capetele de cerere principale formulate de reclamantă, întrucât acesta viza aspecte distincte de legalitate, referitoare la conformitatea procesului de evaluare a ofertei declarate câștigătoare cu cerințele documentației de atribuire și cu dispozițiile legale incidente. Într-adevăr, reluarea procedurii de la momentul deschiderii plicurilor exterioare ar putea, în principiu, determina o nouă evaluare, însă aceasta nu exonerează instanța de obligația de a se pronunța asupra criticilor deja formulate și motivate de reclamantă privind legalitatea actelor anterioare, care pot avea relevanță inclusiv în eventualitatea unei reluări a procedurii. În temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., constituie motiv de casare neanalizarea de către instanță a unui motiv de fapt sau de drept care a fost esențial pentru soluționarea cauzei. În speță, omisiunea instanței de fond de a analiza acest capăt de cerere determină imposibilitatea verificării legalității și temeiniciei sentinței sub acest aspect, ceea ce impune casarea parțială a hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. Prin urmare, Înalta Curte admite recursul declarat de S.C. A. sub acest aspect, casează în parte sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel București pentru a se pronunța asupra capătului de cerere privind legalitatea actelor contestate în ceea ce privește evaluarea ofertei Asocierii D. & B. S.R.L.. În ceea ce privește soluția de casare cu trimitere spre rejudecare a capătului de cerere privind legalitatea actelor contestate sub aspectul evaluării ofertei depuse de Asocierea D. & B. S.R.L., Înalta Curte reține că această soluție se impune ca urmare a constatării unei omisiuni esențiale de cercetare din partea instanței de fond. Din analiza sentinței recurate rezultă că, deși reclamanta S.C. A. a invocat, în mod expres și argumentat, motive de nelegalitate referitoare la evaluarea și punctarea ofertei declarate câștigătoare, Curtea de Apel București nu a procedat la examinarea acestor critici, reținând că o atare analiză ar fi lipsită de utilitate în condițiile în care procedura de atribuire urma să fie reluată de la momentul deschiderii plicurilor exterioare. O asemenea motivare echivalează însă cu o lipsă de cercetare efectivă a capătului de cerere, ceea ce constituie un viciu de procedură sancționat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea este supusă casării atunci când instanța a omis să cerceteze un motiv de fapt sau de drept esențial pentru soluționarea cauzei. În jurisprudența constantă a Înaltei Curți s-a statuat că instanța de fond are obligația de a examina toate motivele de nelegalitate invocate de reclamant, chiar dacă unele par, la prima vedere, dependente de soarta altor capete de cerere. O eventuală reluare a procedurii administrative nu înlătură obligația instanței de a verifica legalitatea actelor contestate în raport cu criticile concrete formulate. Mai mult, analiza legalității evaluării ofertei declarate câștigătoare prezintă o relevanță directă și pentru rejudecarea ulterioară, întrucât soluțiile de interpretare ale instanței pot avea efect util în conturarea cadrului de legalitate ce trebuie respectat de autoritatea contractantă în procedura reluată. Înalta Curte subliniază că, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ are nu doar rolul de a anula actele administrative nelegale, ci și pe acela de a verifica dacă actele contestate respectă principiile de legalitate, transparență și proporționalitate. Prin urmare, neanalizarea unui capăt de cerere referitor la evaluarea ofertelor echivalează cu neexercitarea deplină a atribuțiilor jurisdicționale. Prin urmare, Înalta Curte apreciază că se impune casarea în parte a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a permite Curții de Apel București să analizeze în fond capătul de cerere omis. Rejudecarea va fi limitată strict la examinarea legalității actelor de evaluare a ofertei Asocierii D. & B. S.R.L., respectiv a modului în care comisia de evaluare a interpretat și aplicat criteriile de atribuire stabilite în documentația de licitație. Instanța de rejudecare va trebui să aibă în vedere, cu titlu orientativ, următoarele direcții de analiză: dacă procesul de evaluare a respectat principiul tratamentului egal prevăzut la art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 98/2016, în sensul aplicării unitare a criteriilor pentru toți ofertanții; dacă punctajul acordat ofertei Asocierii D. & B. S.R.L. corespunde în mod obiectiv criteriilor tehnice și financiare din caietul de sarcini; dacă comisia de evaluare a asigurat transparența și obiectivitatea procedurii, conform art. 66 și art. 67 din H.G. nr. 395/2016 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 98/2016; dacă eventualele discrepanțe între evaluarea acestei oferte și tratamentul aplicat altor participanți sunt justificate prin elemente de fapt și de drept obiective. Totodată, Curtea de Apel va trebui să se raporteze la starea de fapt și de drept existentă la momentul emiterii actelor contestate, fără a reevalua actele deja anulate prin prezenta decizie de recurs. Prin urmare, instanța de rejudecare nu va mai analiza legalitatea excluderii ofertantului S.C. A., acest aspect fiind definitiv tranșat de Înalta Curte. În același sens, rejudecarea nu se va extinde asupra cererilor de anulare a caietului de sarcini sau asupra cererii de intervenție accesorie, soluțiile pronunțate asupra acestor capete fiind menținute ca legale și definitive. Prin urmare, Curtea de Apel București, în rejudecare, va proceda la o analiză completă a actelor de evaluare, va administra, dacă este necesar, probe suplimentare din dosarul procedurii de atribuire, și va pronunța o nouă hotărâre pe acest capăt de cerere, cu respectarea dispozițiilor prezentei decizii și a principiului legalității. În ceea ce privește recursul declarat de Administrația Națională Apele Române, Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Argumentele recurentei se limitează la reluarea celor susținute în fața instanței de fond, fără a aduce critici concrete privind aplicarea normelor de drept material. Instanța de fond a reținut corect că excluderea reclamantei a fost nelegală, întrucât a fost întemeiată pe o interpretare excesivă și disproporționată a noțiunii de "litigiu", contrară scopului legitim al acestei condiții. De asemenea, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a respectat marja de apreciere a autorității contractante, fără a substitui propria evaluare celei administrative, ci doar verificând dacă actele emise respectă principiile și normele de legalitate. Prin urmare, critica autorității contractante, potrivit căreia instanța ar fi depășit competența de control judecătoresc, nu poate fi primită. În ceea ce privește recursul formulat de recurenta-intervenientă S.C. B. S.R.L., acesta este de asemenea nefondat. Întrucât intervenția sa accesorie a fost formulată în sprijinul autorității contractante, soluția instanței de fond de respingere a cererii de intervenție este corectă. În fine, în ceea ce privește menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței recurate, Înalta Curte constată că acestea sunt legale și temeinice. Analiza instanței de fond cu privire la respingerea capătului de cerere referitor la anularea caietului de sarcini este corect fundamentată. Curtea de Apel a reținut în mod just că cerința privind inexistența unui litigiu este justificată și proporțională în raport cu scopul protejării autorității contractante de riscul unor neînțelegeri viitoare privind executarea contractelor. Această concluzie corespunde principiilor prevăzute de art. 2 alin. (2) lit. f) și g) din Legea nr. 98/2016, privind proporționalitatea și transparența condițiilor de participare. Prin urmare, soluția instanței de fond de menținere a validității caietului de sarcini, precum și de respingere a cererii de intervenție și a solicitării privind cheltuielile de judecată, este una temeinică, fiind confirmată de Înalta Curte. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A., casează în parte sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare sub aspectul capătului de cerere privind legalitatea actelor contestate referitoare la evaluarea ofertei Asocierii D. & B. S.R.L.. Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Administrația Națională Apele Române și de S.C. B. S.R.L. și menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.