ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3750/2024

Ședința publică din data de 11 septembrie 2024

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a, contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună:

- anularea adreselor x/01.11.2021; DMRC 159636 și DMRC 159637/13.12.2021 doar în ceea ce privește atribuirea prin licitație publică a dreptului de gestiune a faunei cinegetice din cuprinsul Fondului Cinegetic 15 Căldări, jud. Vrancea;

- anularea procedurii de licitație pentru acest fond;

- pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de atribuire directă a dreptului de gestiune a faunei cinegetice din cuprinsul Fondului Cinegetic 15 Căldări, jud. Vrancea către A..

În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului să demareze procedura de atribuire directă a dreptului de gestiune a faunei cinegetice din cuprinsul Fondului Cinegetic 15 Căldări, jud. Vrancea către gestionarul propus de către asociațiile proprietarilor de terenuri, în conformitate cu prevederile art. 8 lit. b) din Legea nr. 407/2006, respectiv către A..

La data de 21.03.2022, reclamanta a depus la dosar cerere completatoare la acțiunea introductivă de instanță, prin care a solicitat:

- suspendarea procedurii de organizare a licitației publice privind atribuirea dreptului de gestiune a faunei cinegetice pe Fondul nr. 15 Căldări, județul Vrancea, până la soluționarea definitivă a cauzei;

- desființarea adresei înregistrate sub nr. x/03.02.2022 prin care pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a soluționat plângerea prealabilă formulată de reclamanta A., în data de 30.12.2021;

- anularea Procesului-verbal DMRC/159685/21.12.2021 și a Referatului de aprobare nr. DMRC/159701/BT/18.01.2022.

B. a formulat cerere de intervenție principală, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamanta A. privind anularea adreselor x/01.11.2021, DMRC 15936 și DMRC 159637/13.12.2021.

Prin sentința civilă nr. 54/F-CONT din 03.05.2022, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a, contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes în invocarea excepției tardivității plângerii prealabile. A respins excepția excepția tardivității formulării plângerii prealabile. A respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A.. A respins, ca neîntemeiată, acțiunea, astfel cum a fost completată. A respins cererea de suspendare a procedurii de organizare a licitației publice privind atribuirea dreptului de gestiune a faunei cinegetice pe Fondul nr. 13 Căldărari, județul Vrancea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., care a solicitat casarea acesteia și, în rejudecare, admiterea acțiunii, astfel cum a fost completată.

Prin Decizia nr. 3731 din 12 iulie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 54/F-CONT din 3 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva Deciziei nr. 3731 din 12 iulie 2023, a formulat contestație în anulare recurenta-reclamantă A..

Contestatoarea a invocat dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., susținând că instanța de control judiciar a omis să analizeze motivul de recurs numerotat cu B în cadrul cererii de recurs și, implicit, să pronunțe o hotărâre cu privire la acesta.

Acest motiv de recurs avea o existență de sine-stătătoare și viza nelegalitatea soluției instanței de fond privitor la dezlegarea dată asupra cererii completatoare, respectiv în ceea ce privește anularea procesului-verbal DMRC/159685/21.12.2021 și a referatului de aprobare DMRC/159701/BT/18.01.2022.

Contestatoarea a susținut că analiza instanței de recurs asupra motivelor de casare invocate este incompletă, în sensul că a analizat doar primul motiv de recurs invocat, din cuprinsul deciziei reieșind că instanța nu va mai face analiza celorlalte critici de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Soluția oferită de instanța de recurs este nelegală întrucât, deși a fost invocat același temei de drept - art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., criticile vizează acte administrative diferite, respectiv unele acte întocmite anterior licitației din 21.12.2021, în timp ce cererea completatoare viza actele ulterioare, respectiv 21.12.2021 și 18.01.2022.

Astfel, argumentele numerotate B în motivele de recurs vizează, în esență, organizarea licitației din data de 21.12.2021 de către MMAP în contra celor dispuse de Curtea de Apel Pitești prin sentința civilă nr. 238/21.12.2021

S-a criticat motivarea sentinței fondului potrivit căreia trebuie avut în vedere momentul comunicării hotărârii, în sensul că o atare interpretare ar însemna să se lipsească de efecte dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, deoarece norma legala prevede expres ca hotărârea de suspendare este executorie de drept, neflind condiționata de momentul la care una din părți apreciază că ia cunoștință de conținutul acesteia. Or aplicabilitatea acestor dispoziții legale nu este condiționată de "momentul luării la cunoștință despre conținutul hotărârii".

În opinia contestatoarei, raționamentul exprimat de către instanța de fond și neanalizat de către instanța de recurs este criticabil și pentru faptul că din argumentele exprimate în susținerea acestei soluții rezultă că operează o adăugare la lege, în sensul că deși dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 stabilesc că hotărârea este executorie de drept, judecătorul fondului stabilește că momentul de început al efectelor hotărârii de suspendare este momentul comunicării hotărârii, ceea ce reprezintă o veritabilă lex tertia.

Practic, deși norma invocată este clară și lipsită de echivoc, prin argumentele folosite în susținerea soluției pronunțate sensul acesteia este deturnat și este completată norma legislativă în sensul stabilirii momentului de la care aceasta își produce efectele, ceea ce contravine legii, magistratul neavând aptitudinea de a completa legea, ci doar de a o aplica.

Prin urmare, instanța de recurs avea obligația să analizeze autonom și acest motiv de casare și, în urma analizei, să pronunțe o soluție și cu privire la acesta, soluția dată cu privire la primul motiv de recurs neavând aptitudinea de a răspunde și acestor critici.

Intimatul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată.

Intimata B. a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată.

II. Soluția Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia contestată, în raport cu motivele de anulare invocate, Înalta Curte constată că este nefondată contestația în anulare, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Înalta Curte observă că, în susținerea căii de atac exercitate, sunt formulate critici cu privire la neanalizarea, de către instanța care a pronunțat hotărârea atacată, a tuturor motivelor de casare/nelegalitate invocate de partea recurentă în cadrul dosarului nr. x/2022 Contestatoarea a susținut că instanța de control judiciar a omis să analizeze motivul de recurs numerotat cu B în cadrul cererii de recurs, în care au fost expuse critici cu privire la soluția instanței de fond dată argumentelor reclamantei prin care a a fost contestată legalitatea actelor emise ulterior licitației din 21.12.2021.

Față de considerentele din cadrul paragrafului anterior, instanța supremă reține că pot fi așadar identificate critici ce se circumscriu motivului de contestație în anulare reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., astfel că nu se poate conchide în sensul inadmisibilității acestei căi de atac.

În continuare, Înalta Curte reține că, pentru a fi incidentă ipoteza vizată de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., este necesară îndeplinirea următoarele condiții: instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de recurs, iar această omisiune să se fi produs din greșeală, textul referindu-se la omisiuni esențiale și involuntare în raport cu situația existentă la dosar în momentul pronunțării hotărârii.

Numai nepronunțarea instanței de recurs asupra unui asemenea motiv, presupunând completa lui ignorare și, deci, neabordarea lui în cuprinsul deciziei, constituie temei pentru admiterea contestației în anulare, întrucât ceea ce a urmărit legiuitorul prin reglementarea acestei căi de atac este să asigure efectivitatea controlului judiciar exercitat pe calea recursului și nicidecum să pună la dispoziția părții interesate un remediu suplimentar pentru eventualele greșeli de judecată săvârșite de instanțele de recurs.

În cauză, contestatoarea a susținut în recurs, la punctul B, că actele ulterioare licitației din 21.12.2021 sunt nule de drept întrucât prin sentința curții de Apel Pitești nr. 238/2021 se suspendase procedura organizării licitației publice privind atribuirea dreptului de gestiune a faunei pentru fondul cinegetic 15 Căldari, județul Vrancea.

Or, instanța de recurs, constatând că soluția administrativă adoptată de autoritatea pârâtă este legală prin raportare la cadrul legal incident, a considerat că nu se mai impune analiza celorlalte critici de nelegalitate subsumate motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., printre aceste critice aflându-se și cele expuse la punctul B din cererea de recurs.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prin decizia pronunțată în recurs nu s-a omis analiza argumentelor părții recurente, ci în mod deliberat instanța de control judiciar a apreciat că nu se mai impune să răspundă la anumite critici.

În condițiile în care nu se poate confunda o motivare concisă cu inexistența motivării, Înalta Curte observă că nemulțumirile contestatoarei se referă mai mult la modul în care instanța de recurs a înteles să dea relevanță motivelor de recurs invocate, însă aceste critici exced obiectului controlului de legalitate specific căii extraordinare de atac exercitate.

Concluzionând în sensul că nu se confirmă criticile aduse de contestatoare Deciziei nr. 3731 din 12 iulie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în prezenta cale de atac și având în vedere caracterul nedevolutiv al contestației în anulare, Înalta Curte urmează a menține decizia atacată, cu consecința respingerii ca nefondată a contestației în anulare de față, dându-se astfel eficiență dispozițiilor art. 508 din C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse și ținând seama de prevederile art. 508 din C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din același cod, va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

În temeiul art. 453 din C. proc. civ., va obliga contestatoarea la plata către intimata B. la plata sumei de 5000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 3731 din 12 iulie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Obligă contestatoarea la plata către intimata B. la plata sumei de 5000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 11 septembrie 2024.