ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3117/2023

Ședința publică din data de 8 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 4 noiembrie 2021, sub nr. x/2021, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, anularea procedurii de organizare a licitației publice privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice pentru fondul cinegetic nr. 11 Panticeu, jud. Cluj, publicată prin anunțul înregistrat sub nr. x/09.09.2021, suspendarea executării procedurii de organizare a licitației publice și obligarea pârâtei la demararea procedurii de atribuire directă a fondului cinegetic către gestionarul propus de asociațiile proprietarilor de terenuri, prin modalitatea și în ordinea stabilite de art. 8 lit. b) din Legea nr. 407/2006, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 6 din 10 ianuarie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, a fost anulată procedura de organizare a licitației publice privind atribuirea dreptului de gestiune a faunei cinegetice pentru fondul cinegetic nr. 11 Panticeu, jud. Cluj, publicată prin Anunțul nr. x din 09.09.2021 și a fost obligat pârâtul la demararea procedurii de atribuire directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice pentru fondul cinegetic nr. 11. Panticeu, jud. Cluj către gestionarul propus de asociațiile proprietarilor de terenuri în conformitate cu art. 8 lit. b) din Legea nr. 407/2006.

Împotriva sentinței civile nr. 6 din 10 ianuarie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurentul-pârât a invocat greșita interpretare și aplicare a legii de către instanța de fond.

Astfel, expunând dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, ale Ordinului ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2020/2016 și Regulamentului privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, recurentul a susținut că este nefondată aprecierea instanței că există o contradicție cu prevederile legale care reglementează modul de atribuire a dreptului de gestionare a faunei cinegetice.

În opinia sa, instanța de fond, în mod neîntemeiat, a considerat și că intimata-reclamantă B. deține în proprietate cota de 71% din suprafața fondului cinegetic nr. 11, fără a ține cont de faptul că din documentele depuse la dosar nu rezultă că aceasta face dovada deținerii în proprietate a acelei suprafețe de teren, pe cale de consecință până nu se face dovada acestui fapt, Ministerul nu poate demara procedura de atribuire directă a fondului cinegetic în discuție în conformitate cu prevederile art. 8 lit. b) din Legea nr. 407/2006, direct gestionarilor propuși de asociațiile proprietarilor de terenuri.

Mai mult, potrivit dispozițiilor Regulamentului deținerea în proprietate a peste 50% din suprafața fondului cinegetic nu este suficientă pentru ca o persoană să fi și eligibilă pentru atribuirea gestionării unui fond cinegetic.

Pentru a se face dovada proprietății terenului se va lua considerare ca fiind valide, conform legislației în vigoare, doar acele acte/documente apte de a produce efecte juridice, respectiv de a fi înscrise în evidențele de carte funciară și nu doar "simplele documente" depuse la dosar. Potrivit legislației în vigoare, analiza documentelor anexate dosarului de atribuire se face de către comisia de atribuire prevăzută în anexa nr. 7 din Regulament.

Astfel, recurentul a apreciat că, pentru declararea A., gestionar propus de B., ca persoană eligibilă pentru atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice pentru fondul cinegetic nr. 11, prima instanță era datoare să verifice dacă intimatele-reclamante îndeplinesc toate condițiile prevăzute la art. 3 și art. 4 din Regulament și numai așa se puteau crea premisele unei sentințe bazate pe prevederile legale.

A enunțat dispozițiile art. 3, 4, 5 din Regulament, iar, referitor la adresa/dovada nr. 1782/16.10.2020 depusă de intimatele- reclamante la dosarul cauzei, a susținut că aceasta fost emisă în conformitate cu art. 4 alin. (1) lit. b) din Regulament și are rol de a face dovada includerii/suprapunerii suprafețelor de teren peste suprafața fondului cinegetic și nu reprezintă o dovadă a deținerii în proprietate de către B. a dreptului de proprietate pentru un procent de 71% din suprafața fondului cinegetic în discuție.

În aceste condiții, a apreciat că prima instanță a analizat în mod superficial materialul probatoriu depus la dosarul cauzei, având în vedere că împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite, respectiv că intimantele-reclamante nu au făcut dovada îndeplinirii condițiilor privind eligibilitatea pentru atribuirea directă a fondului cinegetic nr. 11 Panticeu și în consecință sentința atacată a fost pronunțată cu nerespectarea principiului rolului activ al judecătorului.

Astfel, pentru verificarea susținerilor intimatelor-reclamante se impunea suplimentarea probatoriului cauzei și din acest considerent apreciază că, în conformitate cu art. 492 din C. proc. civ., se impune administrarea de noi probe.

În stadiul processual al recursului nu s-a formulat întâmpinare.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 8 iunie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 7 iunie 2023, intimatele-reclamante au invocat inadmisibilitatea recursului, față de neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât sunt aduse critici de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a sentinței recurate. Pe fond, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală, în opinia lor prima instanță făcând o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că este neîntemeiată excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât, apreciind că argumentele de ordin critic formulate de recurentele-reclamante privesc greșita interpretare și aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat ca atare în memoriul de recurs.

În fapt, prin Anunțul nr. x/09.09.2021, Ministerul Mediului, Apelor Și Pădurilor a făcut publică organizarea licitației pentru atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul a 8 fonduri cinegetice, printre care și fondul cinegetic nr. 11 Panticeu, jud. Cluj.

A. a solicitat anularea procedurii de organizare a licitației și obligarea pârâtului la demararea procedurii de atribuire directă a fondului cinegetic nr. 11 Panticeu, jud. Cluj către gestionarul propus de asociațiile proprietarilor de terenuri, considerând că este îndreptățită la atribuirea directă a dreptului de gestionare a faunei cinegetice de pe acest fond cinegetic în temeiul art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006.

Prin sentința recurată, acțiunea a fost admisă, pârâtul formulând recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a cărui incidență nu poate fi reținută în cauză.

Înalta Curte amintește că motivul de recurs prevăzut de acest text de lege vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară, susținerile recurentului-pârât, privind interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, precum și analizarea în mod superficial a materialul probatoriu depus la dosarul cauzei, având în vedere că împrejurările de fapt ale cauzei nu au fost pe deplin stabilite, respectiv că intimantele-reclamante nu au făcut dovada îndeplinirii condițiilor privind eligibilitatea pentru atribuirea directă a fondului cinegetic nr. 11 Panticeu, iar pentru verificarea susținerilor intimatelor-reclamante se impunea suplimentarea probatoriului cauzei, fiind nefondate, Înalta Curte urmând să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Astfel, se reține că, în conformitate cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006:

"Atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează de către administrator pe fonduri cinegetice, prin următoarele modalități și în următoarea ordine:

a) direct, în cazul gestionarilor consacrați;

b) direct, în cazul gestionarilor propuși de asociațiile proprietarilor de terenuri;

c) prin licitație publică, pentru fondurile cinegetice neatribuite în condițiile prevăzute la lit. a)."

Înalta Curte constată că problema care a generat controversa judiciară ce formează obiectul litigiului de față este modalitatea în care textul de lege citat mai sus trebuie interpretat, respectiv dacă, în lipsa unui gestionar consacrat, dreptul de gestionare ar trebui atribuit direct unui gestionar propus de proprietarii de terenuri sau prin licitație publică, astfel cum intenționează să procedeze pârâtul prin procedura atacată în prezentul litigiu.

Din prevederile legale antereferite rezultă ordinea în care posibilitățile în discuție sunt enumerate în textul de lege, respectiv gestionar consacrat; în lipsa gestionarului consacrat, gestionar propus de asociațiile proprietarilor de terenuri; doar în lipsa unei asemenea propuneri, prin licitație publică.

Pe de altă parte, și o interpretare teleologică duce la aceeași concluzie, intenția legiuitorul fiind ca, mai întâi, să dea dreptul asociațiilor proprietarilor de terenuri să propună un gestionar și doar în lipsa unei asemenea propuneri să organizeze o procedură de licitație.

O interpretare precum cea a recurentului-pârât, potrivit căreia mai întâi se organizează licitația și doar dacă gestiunea nu poate fi atribuită prin licitație se va atribui gestionarului propus de asociațiile proprietarilor de terenuri nu este logică și lasă inaplicabilă practic dispoziția de la lit. b), fiind de așteptat că, dacă s-ar organiza o licitație, persoana juridică care intenționează să gestioneze fondul s-ar prezenta la licitație, și nicidecum nu ar aștepta ca licitația să fie invalidată și mai apoi să fie ea propusă de către asociațiile proprietarilor de terenuri.

În acest context, Înalta Curte constată că în mod corect a apreciat prima instanță că mențiunea de la lit. c), care face referire la organizarea licitației doar dacă gestiunea nu a fost atribuită în condițiile prevăzute la lit. a), reprezintă doar o necorelare legislativă, aspect confirmat și de punctul de vedere al Ministrului Mediului, anexat acțiunii introductive de instanță, care, la interpelarea unui deputat, a arătat că există o inadvertență în textul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006, motiv pentru care se are în vedere completarea textului, introducându-se și o trimitere la lit. b).

În concluzie, nu pot fi primite susținerile recurentului-pârât cu privire la greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 și nici cele privind analizarea în mod superficial a materialul probatoriu depus la dosarul cauzei și necesitatea suplimentării probatoriului, acestea din urmă tinzând în realitate la o reapreciere a probelor de către instanța de recurs, susținerea privind un aspect de netemeinicie a sentinței recurate, iar nu unul de nelegalitate.

În aceste condiții, instanța de recurs nu este îndreptățită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greșite de către instanța de fond a unor dispoziții legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forța probantă a unor asemenea mijloace administrate, aspecte care nu au fost invocate ca atare de către recurent.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor împotriva sentinței civile nr. 6 din 10 ianuarie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.