ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2701/2022

Ședința publică din data de 12 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III - a contencios administrativ și fiscal la data de 21 septembrie 2021, reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, a solicitat suspendarea procedurii de organizare a licitației publice privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, pentru fondul cinegetic nr. 11, denumit Panticeu, județul Cluj, publicată prin Anunțul înregistrat sub nr. x/09.09.2021, afișat pe siteul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor la data de 13 septembrie 2021, până la pronunțarea instanței de fond, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 240 din 01 octombrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția a III - a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantele reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și, în consecință, a dispus suspendarea procedurii de organizare a licitației publice privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice pentru fondul cinegetic nr. 11, denumit Panticeu, județul Cluj, publicată prin Anunțul înregistrat sub nr. x/09.09.2021 afișat pe site-ul MMAP la data de 13.09.2021 până la pronunțarea instanței de fond și a obligat pârâtul la plata către reclamante a sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, hotărârea fiind executorie de drept.

Împotriva sentinței civile nr. 240 din 01 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III - a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate, cu consecința respingerii cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

Recurentul-pârât a învederat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, arătând că nu sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă.

Cât privește cazul bine justificat, recurentul-pârât a susținut că instanța de fond a reținut, în mod eronat, că atribuirea prin licitație se realizează după parcurgerea literei b) a art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006. Litera c) a art. 8 alin. (1) nu face nicio trimitere la lit. b) a aceluiași articol, astfel după aplicarea etapei atribuirii directe către gestionarii consacrați, Ministerul este obligat să facă aplicarea lit. c), respectiv să declanșeze procedura licitației, actul normativ precizând în mod clar că ajung în această procedură toate fondurile cinegetice care nu au fost atribuite conform lit. a), respectiv gestionarului consacrat.

Totodată, recurentul-pârât a apreciat că instanța de fond a reținut în mod eronat că intimatele-reclamante au făcut dovada certă a faptului că Ministerul trebuia să organizeze procedura de atribuire directă, potrivit prevederilor legale anterior precizate, astfel că în cauză nu se poate contura un caz bine justificat care să ducă la suspendarea procedurii de organizare a licitației publice privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice pentru fondul cinegetic nr. 11, denumit Panticeu.

Cât privește condiția referitoare la prevenirea unei pagube iminente, recurentul a învederat că intimatele-reclamantele nu au probat niciun prejudiciu material suferit, în condițiile în care până nu se face dovada că intimata-reclamantă A. este eligibilă pentru atribuirea dreptului de gestionare a fondului cinegetic nr. 11, în condițiile art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006, nu poate fi vorba de existența vreunui prejudiciu material prezent sau viitor și previzibil.

Totodată, atât în situația suspendării procedurii licitației, cât în cazul în care aceasta continuă pe parcursul judecării fondului cauzei, intimatelor-reclamante nu li se creează vreun prejudiciu, acestea nedeținând în prezent fondul cinegetic și neobținând venituri din exploatarea sa.

Însă, în cazul menținerii măsurii suspendării pe parcursul judecării fondului cauzei, fondul cinegetic nr. 11, denumit Panticeu, acesta va fi administrat în mod gratuit de Direcția Silvică Cluj, conform art. 12 alin. (9) din Legea nr. 407/2006, care nu va plăti tariful de gestionare conform art. 15 din același act normativ, nici statului român și nici proprietarilor de teren care fac parte din B., creându-le acestora un prejudiciu, față de situația atribuirii prin licitație unui alt gestionar care ar achita aceste sume.

În cauză nu au fost formulate întâmpinări.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor este nefondat, pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii introductive de instanță îl constituie suspendarea procedurii de organizare a licitației publice privind atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice, pentru fondul cinegetic nr. 11, denumit Panticeu, județul Cluj, publicată prin Anunțul, înregistrat sub nr. x/09.09.2021, afișat pe siteul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor la data de 13 septembrie 2021, până la pronunțarea instanței de fond, suspendare solicitată în condițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Criticile recurentei-pârâte privind aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, sunt nefondate.

Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea acestuia, constituie o măsură de excepție, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reține îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ș) și t) din aceeași lege.

Aceste condiții se analizează în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată și trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, dificil de reparat, în cazul particular supus evaluării.

În raport cu circumstanțele concrete ale prezentei cauze, pe baza actelor dosarului și a împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de reclamante, îndeplinirea cumulativă a celor două condiții impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a fost corect reținută.

Criticile aduse hotărârii, grefate în principal pe inexistența unui caz bine justificat, motivat de susținerea că actul administrativ atacat a fost emis cu respectarea prevederilor legale în vigoare, nu este de natură a impune o altă concluzie în prezenta cauză, în care nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Înalta Curte apreciază că prima instanță a realizat o corectă interpretare a probatoriilor administrate în cadrul acestei proceduri sumare reținând existența unei îndoieli cu privire la legalitatea actului administrativ atacat, întrucât, demersul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor de derulare a procedurii de organizare a licitației publice nu este în concordanță cu prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și a protecției fondului cinegetic.

Înalta Curte reține că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 407/2006:

"(1) Atribuirea dreptului de gestionare a faunei cinegetice se realizează de către administrator pe fonduri cinegetice, prin următoarele modalități și în următoarea ordine:

a) direct, în cazul gestionarilor consacrați;

b) direct, în cazul gestionarilor propuși de asociațiile proprietarilor de terenuri;

c) prin licitație publică, pentru fondurile cinegetice neatribuite în condițiile prevăzute la lit. a);"

De asemenea, conform art. 1 din Regulamentul din 18 octombrie 2016 privind atribuirea în gestiune a faunei cinegetice emis de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor:

"Atribuirea în gestiune a faunei cinegetice din cuprinsul fondurilor cinegetice, denumită în continuare atribuire, se realizează de către autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare, denumită în continuare administrator, în condițiile prevăzute la art. 8 din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, pentru:

a) gestionarii consacrați, astfel cum sunt definiți la art. 1 lit. q) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare;

b) gestionarii licențiați propuși de către asociațiile proprietarilor de terenuri, legal constituite în scopul propunerii gestionarului faunei cinegetice, care au în proprietate terenuri care reprezintă peste 50% din suprafața fiecărui fond cinegetic supus atribuirii;

c) gestionarii licențiați care adjudecă prin licitație publică dreptul de gestionare a faunei cinegetice;

d) Regia Autonomă "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", în cazul fondului cinegetic Scroviștea din județul Ilfov."

În fapt, calitatea gestionarului consacrat a încetat, ca urmare a faptului că dreptul de gestionare a fondului Panticeu a încetat, prin reziliere din culpa fostului gestionar, această reziliere fiind confirmată prin sentința civilă nr. 3660/2018, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2016, definitivă la data de 21 octombrie 2019, prin Decizia Curții de Apel Cluj nr. 1377/2019, nefiind astfel aplicabile prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 407/2006.

În această situație, devin aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 407/2006, iar în condițiile în care Asociația Proprietarilor de Terenuri, care deține un procent de 71% din totalul suprafeței cinegetic productiv, care deține licență valabilă, emisă de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și dovada eliberată de Garda Forestieră Cluj privind verificarea suprafețelor terenurilor deținute în proprietate și includerea acestora în fondul cinegetic nr. 11 Panticeu, din județul Cluj, a propus cealaltă reclamantă, A., în vederea atribuirii directe a gestiunii faunei cinegetice din fondul de vânătoare nr. 11 Panticeu, județul Cluj, de către B., cel puțin la nivel de aparență, se constată că demersul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor apare ca fiind nelegal.

De altfel, analizând situația concretă dedusă judecății, instanța de control judiciar constată că prin extrasul de pe portalul instanțelor, depus la dosarul de recurs, s-a făcut dovada că după pronunțarea sentinței atacate a fost soluționat fondul acțiunii principale, prin sentința civilă nr. 6 din 10 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, acțiunea fiind admisă.

Această soluție pronunțată în primă instanță creează o puternică îndoială asupra prezumției de legalitate a actului administrativ, constituind un argument în sensul existenței cazului bine justificat, conform art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, de natură să atragă respingerea recursului și făcând de prisos analiza celorlalte susțineri și apărări ale părților.

În consecință, Înalta Curte reține că sunt nefondate criticile recurentului pe acest aspect, mai cu seamă că îndoiala serioasă reținută cu privire la actul atacat, a fost decelată printr-o cercetare sumară a aparenței dreptului, în vederea dispunerii unor măsuri provizorii, fără a fi prejudecat în orice mod fondul litigiului.

Înalta Curte reține că prima instanță în mod just a stabilit că și cerința pagubei iminente este întrunită în situația concretă a intimatelor-reclamante, prejudiciul determinat de actul atacat fiind unul material, viitor și previzibil, atribuirea nelegală a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din fondul cinegetic nr. 11 Panticeu către un alt gestionar pentru o perioadă considerabilă de timp, respectiv 16 ani, fiind prejudiciabilă atât pentru B., care și-a manifestat opțiunea de a propune un anumit gestionar, dar și pentru gestionarul propus, A., cu atât mai mult cu cât contractul anterior de gestionare a fondului cinegetic nr. 11 Panticeu a încetat, prin reziliere din culpa fostului gestionar, încetând calitatea de gestionar consacrat a acestuia.

De asemenea, din perspectiva prevederilor Recomandării nr. (89) 8/1983 a Consiliului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei, astfel de măsuri de protecție provizorie pot fi acordate atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube și când există un argument aparent valabil de nelegalitate a acestuia.

În aceste condiții, se constată că susținerile recurentului-pârât nu își regăsesc un fundament în cele relevate din înscrisurile depuse la dosar, motiv pentru care nu sunt apte să determine instanța de control judiciar a aprecia că, în speță, nu ar fi îndeplinită condiția cazului bine justificat, fiind identificate împrejurări vădite de fapt și/sau de drept de natură să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificat motivul de casare a sentinței prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor împotriva sentinței civile nr. 240 din 01 octombrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția a III - a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2022.