ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3671/2025

Ședința publică din data de 25 iunie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 februarie 2025, pe rolul Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în insolvență, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Vamală Română, a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, obligarea Autorității Vamale Române să efectueze toate mențiunile ce decurg din formularea cererilor de remitere înregistrate în data de 11.10.2024 în sistemul/platformă electronică a Vămii și consecințelor ce decurg de drept din înregistrarea cererilor, având competența de soluționare de către Comisia Europeană, până la soluționarea definitivă a dosarului cu nr. x/2025

1.2. Prin precizările depuse la data de 11 februarie 2025, A. S.R.L. a arătat că a solicitat instanței de judecată să dispună, cu caracter provizoriu, justificat de urgență situației, obligarea AVR-ului ca în platforma vămii să schimbe statusul următoarelor autorizații: x - din status revocat în data de 04.02.2025 în activ; x - din status revocat în data de 04.02.2025 în activ; x - din status revocat în data de 19.01.2025 în activ.

Prin sentința civilă nr. 30 din 13 februarie 2025, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta A. S.R.L., în insolvență, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Vamală Română, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 30 din 13 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea în tot a hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de ordonanță președințială, susținând, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 997 alin. (1) din C. proc. civ. pentru admiterea cererii.

Intimata-pârâtă Autoritatea Vamală Română a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte va examina, potrivit art. 248 din C. proc. civ., în ordinea de prioritate, excepțiile procesuale invocate în cauză, respectiv excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată de intimata-pârâtă Autoritatea Vamală Română și excepția lipsei de interes a recursului, invocată din oficiu.

În ceea ce privește excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată de intimata-pârâtă Autoritatea Vamală Română, Înalta Curte o constată a fi neîntemeiată, urmând a o respinge în consecință.

Din analiza conținutului cererii de recurs, rezultă că recurenta-reclamantă a susținut și argumentat critici de nelegalitate care pot fi subsumate cazului de casare/nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind contestate considerentele și soluția primei instanțe din perspectiva greșitei aplicări a dispozițiilor art. 997 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la situația de fapt dedusă judecății.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă Autoritatea Vamală Română.

Referitor la excepția lipsei de interes a recursului, invocată de instanță din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, cu consecința respingerii recursului, ca rămas fără interes.

În cauza de față, reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere de ordonanță președințială prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, obligarea pârâtei Autoritatea Vamală Română ca, în platforma electronică a Vămii, să schimbe statusul unor autorizații din "revocat" în "activ", până la soluționarea dosarului de fond nr. x/2025, aflat pe rolul aceleiași instanțe.

Conform prevederilor art. 997 din C. proc. civ. "(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului. (3) La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen. (4) Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului. (5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.".

Având în vedere obiectul concret al pretențiilor ce au fost deduse judecății pe calea cererii de ordonanță președințială, procedură ce prezintă un caracter sumar, cu efecte limitate în timp până la soluționarea pe fond a acțiunii, la stabilirea interesului procesual în susținerea recursului vor fi avute în vedere soluția pronunțată de prima instanță și eventuale modificări survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate.

Înalta Curte observă că, ulterior pronunțării soluției de respingere a cererii de ordonanță președințială de către instanța de fond și învestirii instanței de recurs în calea de atac, prin încheierea nr. 9 din 20 februarie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, în cameră de consiliu, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a anulat cererea de chemare în judecată pentru neachitarea taxei judiciare de timbru. Împotriva acestei încheieri recurenta-reclamantă nu a formulat cerere de reexaminare, în condițiile art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., soluția de anulare a acțiunii rămânând definitivă.

În ceea ce privește subzistența interesului în susținerea recursului dedus judecății, Înalta Curte reține că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar poate fi inițiat și menținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta impunându-se a fi determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Întrucât prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, este necesar ca acesta să fie născut și actual, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia.

Raportând aceste considerente de ordin legislativ și teroretic la speța de față, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este rămas fără interes, în condițiile în care cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului de fond nr. x/2025 a fost definitiv soluționată, iar dispozițiile art. 997 alin. (2) ultima teză din C. proc. civ. dispun că măsurile dispuse pe calea ordonanței președințiale vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.

Astfel fiind, o eventuală soluționare favorabilă a demersului părții recurente ar fi lipsită de eficacitate juridică, câtă vreme măsura ce se solicită a fi dispusă pe calea ordonanței președințiale ar produce efecte doar până la soluționarea dosarului de fond, reper temporal care în speță a fost deja împlinit.

Este adevărat că, ulterior anulării acțiunii ce a format obiectul dosarului nr. x/2025, recurenta-reclamantă a promovat o acțiune identică, înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/2025, însă Înalta Curte constată că această împrejurare nu are nicio relevanță cu privire la interesul susținerii recursului de față, raportat la obiectul cererii de ordonanță președințială.

Potrivit art. 194 raportat la art. 204 din C. proc. civ., modificarea cererii de judecată nu se poate face decât până la primul termen la care reclamantul este legal citat, iar potrivit art. 478 raportat la art. 494 din același cod, în calea de atac părțile nu se pot folosi de alte motive decât cele invocate în primă instanță. Totodată, art. 483 din C. proc. civ. dispune că recursul urmărește să supună instanței competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Prin cererea introductivă, recurenta-reclamantă a solicitat instanței de judecată dispunerea unei măsuri provizorii până la soluționarea dosarului nr. x/2025; cu toate acestea, având în vedere soluționarea dosarului indicat, în concluziile orale puse în fața instanței de control judiciar recurenta s-a prevalat de existența altui dosar de fond și anume dosarul nr. x/2025. Or, Înalta Curte constată, raportat la textele de lege amintite anterior, că în recursul de față reclamanta nu se poate folosi de motive noi, respectiv nu poate modifica obiectul cererii de chemare în judecată, prevalându-se de existența altui dosar de fond decât cel arătat în cerere, ca reper temporal până la care ar produce efecte măsura provizorie dispusă de instanță.

În consecință, cum interesul de a acționa al recurentei-reclamante nu mai subzistă, nemaifiind actual, conform art. 33 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același Cod, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din cererile de recurs.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din același act normativ, Înalta Curte va respinge ca rămas fără interes recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului pentru nemotivare.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., în insolvență, prin administrator judiciar B. împotriva sentinței civile nr. 30 din 13 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără interes.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.