ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3434/2025

Ședința publică din data de 17 iunie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 17.07.2024, sub număr unic de dosar x/2024, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul Pentru Imigrări Caraș - Severin, contestație împotriva refuzului nr. x/BICS/SPA din data de 22.01.2024 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societate pentru dl. B. cetățean al statului Bangladesh, solicitând anularea actului emis de către pârâtă și obligarea acesteia să emită unu nou act prin care să soluționeze favorabil cererea reclamantei de acordare a avizului de angajare.

Prin sentința civilă nr. 835 din 20 noiembrie 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin; a dispus anularea actului nr. x/BICS/SPA/22.01.2024 emis de către Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin; a obligat pârâtul la eliberarea avizului de angajare pentru cetățeana străină (Bangladesh) B..

Împotriva sentinței civile nr. 835 din 20 noiembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin, invocând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de nelegalitate, recurentul a arătat, în esență, că instanța de fond a încălcat și a aplicat greșit normele de drept material referitoare la îndeplinirea de către reclamantă a condițiilor generale și speciale de eliberare a avizelor de angajare, prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România.

Astfel, a susținut că instanța de fond a ignorat total interpretarea sistematică a normei juridice, prin prisma determinării legăturii textului art. 4 alin. (2) lit. a) cu alte norme juridice.

În acest context, a învederat că prin hotărârea pronunțată instanța scapă din vedere însăși definiția avizului de angajare, așa cum este enunțată în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. c), precum și prevederile art. 3 alin. (1), legitimând apărarea reclamantei referitoare la încheierea unor contracte de prestări servicii, în sensul că cetățenii străini pentru care se solicită emiterea avizelor de angajare lucrează în cadrul altor societăți, în baza contractelor încheiate între societate și aceste societăți angajatoare, aspect interzis în mod expres de legiuitor și sancționat în cuprinsul art. 36 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014.

Relativ la motivarea instanței bazată pe susținerile reclamantei în sensul că în cauză ar avea eficiență juridică prevederile art. 88 alin. (4) din Codul muncii, a arătat că acestea nu sunt întemeiate, nefiind înlăturată în această ipoteză normativă obligația societății pentru care se vor presta activitățile lucrative de a obține avize de angajare pentru cetățenii străini înainte ca aceștia să desfășoare activități lucrative, pe principiul "specialia generalibus derogant".

Așadar, a considerat că motivarea instanței în sensul că străinul pentru care se solicită emiterea avizului de angajare va putea desfășura activități lucrative la o societate care nu obținuse aviz de angajare pentru aceasta se impune a fi înlăturată, întrucât ar eluda condițiile primirii la muncă a unui cetățean străin, reguli instituite prin normele speciale cuprinse în O.G. nr. 25/2014.

Totodată, invocând prevederile art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, a susținut că obținerea unui aviz de angajare este necesară și în situația în care străinul încadrat deja în muncă în cadrul unei societăți comerciale ocupă un nou loc de muncă, la aceeași sau la altă societate.

Prin urmare, cetățenii străini încadrați în muncă pe teritoriul României nu pot fi detașați ori delegați (chiar și indirect, prin intermediul unui contract de prestări servicii) de la un angajator la altul decât dacă acestui din urmă angajator îi este eliberat un aviz de angajare în acest sens. O interpretare contrară, a susținut că ar goli de conținut dispozițiile O.G. nr. 25/2014, permițând străinilor și angajatorilor acestora să eludeze dispozițiile imperative.

De asemenea, a mai arătat că prima instanță a fundamentat soluția de admitere a acțiunii, luând în considerare contractele de prestări servicii, înscrisuri sub semnătură privată încheiate de societatea reclamantă și alte societăți angajatoare, fără a exercita rolul său activ în verificarea probatoriului administrat. Un contract de prestări servicii poate fi eventual luat în considerare în condițiile în care are finalitate fiscală, este însoțit de facturi și plăți care să ateste derularea lui, conform Codul fiscal. Un simplu înscris sub semnătură privată denumit contract de prestări servicii, care are inserat în cuprinsul său clauze generale, a considerat că nu are valența de a fundamenta o hotărâre care să ducă la admiterea unui străin pe teritoriul României, cu toate consecințele juridice care derivă.

Soluția de respingere a emiterii avizului a avut în vedere analizarea întregii documentații depuse de angajatorul S.C. A. S.R.L., astfel încât din organigrama prezentată - document obligatoriu a fi prezentat și care face parte din selecția legală - rezultă că reclamanta nu are nicio funcție similară ocupată în cadrul firmei, are un singur angajat - director comercial și restul funcții vacante. În acest sens, a învederat că sunt și rezultatele controlului în teren efectuat de echipa operativă din cadrul Serviciului pentru Imigrări al Județului Timiș care a constatat faptul că la adresa menționată nu se identifică societatea, nu desfășoară efectiv activitate lucrativă, aspect rezultat și din certificatul constatator nr. x din 04.09.2023.

Mai mult, a susținut că a plasa un muncitor străin pe piața forței de muncă din România la un beneficiar, în vederea obținerii unui beneficiu material de pe urma muncii acestuia, nu poate fi interpretat în sensul definit de legiuitor că firma plasatoare "desfășoară activități compatibile cu funcția pentru care se solicită emiterea avizului de angajare".

Autorizarea în luna iulie 2023, ca agent de muncă temporară, prin Autorizația de funcționare seria x nr. x se face cu îndeplinirea procedurii prevăzute de Legea nr. 359/2004 și de actele normative speciale, respectiv art. 5 alin. (1).

Prin urmare, contrar argumentelor reținute de instanța de judecată, având în vedere documentele depuse la dosarul cererii de eliberare a avizului de angajare și rezultatul verificărilor efectuate la sediul angajatorului, Biroul pentru Imigrări al Județului Caraș Severin a stabilit fără echivoc că S.C. A. S.R.L. nu desfășoară nicio activitate pe teritoriul României, conturându-se chiar ipoteza potrivit căreia avizul de angajare s-a solicitat în scopul migrării ilegale.

În consecință, a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate, iar în rejudecare, să se dispună respingerea cererii de chemare în judecată.

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității introducerii cererii de recurs, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esență, apărările susținute în fața instanței de fond.

Astfel, în esență, a susținut că din certificatul constatator de la Registrul Comerțului reiese în mod clar faptul că are printre activitățile autorizate și codul CAEN 2562:

"operațiuni de mecanică generală", iar acest cod CAEN îi corespunde funcția aferentă codului Cor 932906 - muncitor necalificat la asamblarea și montarea pieselor, iar tocmai pentru această funcție i-a solicitat recurentei pârâte emiterea avizului de angajare pentru cetățeanul străin.

Salariații intimatei-reclamante, indiferent de naționalitate, ajung să fie repartizați aleatoriu spre a presta munca și a-și îndeplini atribuțiile de serviciu la sediul altor persoane fizice sau juridice, cu care se află în raporturi contractuale de furnizare servicii, raporturi contractuale care se realizează exclusiv între intimata-reclamantă, în calitate de prestator, și o societate beneficiar, convenție în cadrul căreia își ia angajamentul de a presta serviciile direct la sediul partenerului lor de afaceri.

Astfel, a susținut că norma legală nu prevede sub nicio formă ca acele activități autorizate să se desfășoare la sediul declarat sau la un anumit punct de lucru al solicitantului, pentru a putea obține avizul de muncă, ci practic oriunde pe teritoriul României.

Or, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014 dovada condiției generale prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. a) se efectuează, exclusiv prin depunerea certificatului de înmatriculare și a certificatului constatator, emise de Oficiul Registrului Comerțului, se poate constata că a făcut dovada că pot desfășura efectiv activitatea pentru care a solicitat emiterea avizului de muncă pentru cetățeanul străin, respectiv activitatea autorizată Cod CAEN 2562, atât prin existența codului CAEN corespunzător în documentele constitutive și în certificatul de înregistrare la ONRC, cât și prin autorizarea sa de a presta efectiv activitatea respectivă la terți. În această situație, a suținut că instanța ar fi trebuit să aprecieze ca fiind realizată ipoteza normei legale, care include desfășurarea efectivă a activității autorizate. De asemenea, a mai arătat că practica

Curții de Apel Timișoara este actualmente în sensul admiterii acțiunilor în contencios ce prezintă particularitățile prezentei spețe.

Recurentul-pârât Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor reclamantei, reluând susținerile din recursul formulat de acesta.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 2 01 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 31 martie 2025, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 17 iunie 2025, în ședință publică, cu citarea părților.

În ședința publică de la termenul de judecată din 17 iunie 2025, Înalta Curte a respins excepția tardivității recursului invocată de intimata-reclamantă, prin întâmpinare, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei decizii.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin este fondat, în limitele și pentru următoarele considerente:

Așa cum s-a precizat la pct. 1 al prezentei decizii, în temeiul prevederilor art. 28 alin. (5) din O.G. nr. 25/2014, privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, reclamanta S.C. A. S.R.L. a dedus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat de eliberare a avizului de angajare pentru cetățeana străină (Bangladesh) B..

În motivarea refuzului, autoritatea emitentă a făcut referire la neîndeplinirea condiției generale prevăzută la art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014 privind prestarea de către angajator a unor activități compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului - în sensul că din verificările efectuate a rezultat că angajatorul nu desfășoară efectiv activități compatibile cu funcția pentru care se solicită încadrarea în muncă a străinului.

Primă instanță a reținut refuzul nejustificat de eliberare a avizului de angajare, întrucât societatea intimată a făcut dovada îndeplinirii condiției generale de emitere a avizului de muncă, constând în desfășurarea de activități compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului. Astfel, din certificatul constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului rezultă că societatea are printre activitățile autorizate și codul CAEN 2562 -"operațiuni de mecanică generală", aspect care, contrar susținerilor instituției pârâte, conferă acesteia dreptul de a angaja personal pe postul de muncitor necalificat la asamblarea, montarea pieselor, cod COR 932906.

În opinia instanței, din interpretarea gramaticală a art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, rezultă faptul că norma nu prevede sub nicio formă ca acele activități autorizate să se desfășoare exclusiv la sediul declarat sau la un anumit punct de lucru al solicitantului, pentru a putea obține avizul de muncă, ci practic oriunde pe teritoriul României, în speță, prin intermediul unor contracte de prestări servicii în baza cărora activitatea urmează a fi desfășurată la terți.

Pârâtul a criticat această soluție din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale care reglementează condițiile generale și speciale de eliberare a avizelor de angajare, respectiv art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România.

Înalta Curte constată că prima instanță, reținând corect situația de fapt, a aplicat greșit dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, în soluționarea cauzei, considerând că nu este necesar ca reclamanta să desfășoare activitatea la sediul său, ci poate să o desfășoare oriunde pe teritoriul României, inclusiv la terți.

Astfel, din interpretarea gramaticală a textului legal conținut de art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, întemeiată pe expresia "desfășoară", rezultă că norma juridică se referă la ipoteza în care persoana realizează în concret activități materiale compatibile cu funcția pentru care se solicită încadrarea în muncă, deci, realizează efectiv prestațiile caracteristice activității autorizate pentru care solicită avizele de angajare.

Contrar celor reținute de instanța de fond și susținerilor intimatei-reclamante, împrejurarea că societatea are înscris în certificatul de înregistrare la ONRC codul CAEN care permite juridic desfășurarea unei activități nu este suficientă pentru a realiza ipoteza normei legale, întrucât aceasta include și o prestație materială, respectiv desfășurarea efectivă a activității autorizate.

Sfera noțiunii "a desfășura o activitate" este diferită de cea identificată prin sintagma "a avea în obiectul de activitate un anumit cod CAEN", prima reprezentând efectuarea unor acte materiale, iar a doua înscrierea în documentele constituite a unor denumiri și simboluri și are doar semnificația unei condiții juridice pentru îndeplinirea legală a celei dintâi.

Faptul că cetățenii străini, pentru care se solicită eliberarea avizelor de angajare, lucrează în cadrul altor societăți, în baza contractelor de prestări servicii, încheiate de intimata-reclamantă cu aceste societăți nu face să fie îndeplinită condiția desfășurării efective a activități autorizate.

În acest context, intimata-reclamantă trebuia să facă dovada că desfășoară efectiv activitatea pentru care cere emiterea avizului de muncă pentru cetățeanul străin, respectiv activitatea autorizată Cod CAEN 2562, simpla existență a codurilor CAEN corespunzătoare în documentele constitutive și în certificatul de înregistrare la ONRC nefiind suficientă.

Prin urmare, din moment ce nu s-a dovedit că intimata-reclamantă desfășoară pe teritoriul României activități compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului, Înalta Curte concluzionează că este justificat refuzul eliberării avizului de angajare, raportat la neîndeplinirea cerinței stipulate la art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014.

Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 6 din O.G. nr. 25/2014, dovada condiției generale prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) din Ordonanță se efectuează, în primul rând, prin depunerea certificatului de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerțului, însă aceasta nu semnifică faptul că este suficientă autorizarea unei activități în evidențele ONRC pentru a se considera întrunită condiția legală, raportat la conținutul normei juridice care prevede în mod expres cerința desfășurării efective a acestei activități.

În acest sens, și prevederile art. 28 alin. (2) din O.G. nr. 25/2014 dispun că, ulterior depunerii documentației de către persoana juridică, structura de imigrări poate efectua verificări suplimentare pentru a constata îndeplinirea condițiilor pentru obținerea avizului de angajare, inclusiv a cerinței de la art. 4 alin. (2) lit. a), tocmai pentru a se evita orice suspiciuni de migrație ilegală și pentru a se stabili cu certitudine că nevoia de forță de muncă aparține, într-adevăr, solicitantului avizului de angajare.

Această interpretare este confirmată și de Înalta Curte de Casație și Justiție care, ulterior pronunțării sentinței recurate, a intervenit, printr-o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pronunțând Decizia nr. 62 din 24 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 252 din 24 martie 2025 prin care a stabilit că:

"În interpretarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) lit. a), coroborate cu cele ale art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 privind încadrarea în muncă și detașarea străinilor pe teritoriul României și pentru modificarea și completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, cu modificările și completările ulterioare, în forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 28/2024, pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul străinilor, stabilește că:

Pentru îndeplinirea condiției prevăzute de aceste dispoziții în vederea eliberării avizului de angajare, nu este suficientă înscrierea, în certificatul de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerțului ori certificatul de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor, a codurilor CAEN aferente activităților compatibile cu funcția pentru care se solicită încadrarea în muncă a străinului, fiind necesară și desfășurarea efectivă de către angajator a activității compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului.".

Relevante pentru cauză de față, prin raportare la susținerile intimatei-reclamante în sensul că activitatea ar putea fi desfășurată prin intermediul unor colaboratori sau subcontractori sunt cele reținute în par. 53 din decizie:

"53. În concluzie, se apreciază că dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 25/2014 impun ca activitatea pe care angajatorul o va desfășura să se identifice cu una dintre activitățile înscrise în obiectul de aactivitate al angajatorului potrivit certificatului de înmatriculare sau înregistrare în registrul comerțului ori certificatului de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor, precum și suplimentar ca angajatorul să desfășoare, deja, în mod efectiv activitatea respectivă. Corelativ, condiția nu se verifică în ipoteza în care titularul cererii de avizare desfășoară activitatea, ci o altă persoană juridică cu care aceasta se află în raporturi contractuale."

Cu alte cuvinte, titularul cererii de avizare este cel care trebuie să desfășoare propriu zis activitatea, prin intermediul propriilor săi angajați, prestarea activității de către colaboratori sau subcontractori ai intimatei-reclamante nefiind de natură să întrunească condițiile legale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt fondate criticile recurentului-pârât cu privire la neîndeplinirea de către societatea intimată a condiției prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, câtă vreme aceasta nu desfășoară efectiv activități lucrative compatibile cu funcția pentru care solicită eliberarea avizului de angajare, hotărârea recurată fiind pronunțată cu încălcarea acestor prevederi legale.

Pentru considerentele expuse, constatând incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 din același cod, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurentul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Serviciul pentru Imigrări Caraș-Severin, va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Serviciul pentru Imigrări Caraș-Severin împotriva sentinței civile nr. 835 din data de 20 noiembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 iunie 2025.