ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 982/2025

Ședința publică din data de 20 februarie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2023, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș Severin, a formulat contestație împotriva refuzului nr. x/BICS/OCA din data de 09.10.2023, emis de către Biroul pentru Imigrări al jud. Caraș Severin, privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societate pentru dl. B., cetățean al statului Bangladesh, solicitând să se dispună anularea actului emis de către pârâtă și obligarea pârâtului la emiterea unui nou act privind soluționarea favorabilă a cererii de emitere a avizului de angajare pentru cetățeanul străin raportat la înscrisurile în probațiune depuse la dosarul cauzei.

Prin sentința civilă nr. 81 din 31 ianuarie 2024 Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin. Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a concluzionat, în mod eronat, că societatea nu îndeplinește condițiile generale și speciale de acordare a avizului de angajare pentru cetățeanul străin, raportat la toate înscrisurile depuse în probațiune. De asemenea, autoritatea pârâtă a susținut, fără temei, că angajații săi au efectuat verificări în teren și nu au găsit adresa reclamantei, că societatea nu desfășoară activități de tipul celor pentru care se solicită aviz de angajare, nu are angajați, nu produce nimic și practic nu ar exista.

Pe de altă parte, este nereală și susținerea pârâtului conform căreia societatea reclamantă ar încuraja imigrația ilegală, ar detașa sau delega angajații străini în alte societăți, ignorând faptul că aceștia pot fi trimiți să lucreze în baza unui contract de prestări servicii într-un alt loc decât sediul/punctul de lucru.

Este nereală și susținerea conform căreia societatea nu a făcut dovada eforturilor de a încadra în muncă cetățeni ai Statului Român sau cetățeni U.E. înainte de a recruta cetățeni non U.E., în condițiile în care, conform art. 28 alin. (2) indice 1 din O.G. nr. 25/2014 pârâtul ar fi putut să solicite informații și documente suplimentare, care să fie depuse într-un termen rezonabil.

Recurenta a invocat și practica judiciară favorabilă a Curții de Apel Timișoara într-o speță apreciată ca similară și a subliniat faptul că instituția pârâtă nu a identificat vreun act normativ care să impună solicitanților de aviz de angajare prezentarea unor documente sau alte mijloace de probă suplimentare, în vederea justificării condiției cuprinse în art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014.

Deși a fost legal citat, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne-Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări în cauză.

Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată din oficiu în ședința publică din data de 20 februarie 2025, instanța de control judiciar apreciază că recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., conform cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: . . . . . . . . . .d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile". Legiuitorul a înțeles să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În speță, Înalta Curte constată că, deși recurenta-reclamantă a precizat că își întemeiază recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., memoriul de recurs nu cuprinde o dezvoltare a ipotezei avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestui motiv.

Textul de lege menționat se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

O astfel de critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material.

Înalta Curte reține că prima instanță a analizat refuzul pârâtului exprimat prin adresa nr. x din data de 09.10.2023, prin prisma ambelor dispoziții legale invocate și a constatat că reclamantei nu i se poate opune neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, însă, în privința cerinței prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. f) din același act normativ a reținut expirarea vizei D/AM acordată cetățeanului străin pentru o perioadă de 90 de zile.

Prin cererea de recurs formulată recurenta a făcut o simplă referire la prevederile art. 4 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 25/2014 și nu a criticat niciunul dintre argumentele reținute de către prima instanță cu privire la aspectele care au condus în mod concret la respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, astfel că lipsește dezvoltarea în mod real în conținutul căii de atac exercitate a unor motive de casare/nelegalitate.

Instanța de control judiciar subliniază, totodată, faptul că simpla nemulțumire a părții față de soluția pronunțată nu echivalează cu motivarea căii de atac, întrucât recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă și nu este menit a corecta eventualele greșeli de apreciere/calificare a situației de fapt deduse judecății sau a probelor administrate.

Prin urmare, întrucât recurenta nu s-a conformat exigențelor impuse de dispozițiile legale anterior menționate și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. prin raportare la hotărârea recurată, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va constata nul recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 81 din 31 ianuarie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 20 februarie 2025.