Decizia nr. 4007/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare împotriva sentinței nr. 627/2024 a Curții de Apel Timișoara

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Cadrul procesual 1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/2024 la data de 17.07.2024, reclamanta A. S.R.L, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne (M.A.I.) - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin, a contestat refuzul pârâtului IGI Caraș-Severin nr. x/BICS/SPA din 22.01.2024 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societatea pentru dl. B., cetățean al statului Bangladesh, solicitând anularea actului emis de către pârât și obligarea acestuia să emită un nou act prin care să soluționeze favorabil cererea de acordare a avizului de angajare pentru cetățeanul străin.

1.2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 627 din 30 septembrie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări al județului Caraș-Severin; a fost anulat actul nr. x/BICS/SPA/22.01.2024 emis de pârât; a fost obligat pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări al județului Caraș-Severin la eliberarea avizului de angajare solicitat de către societatea reclamantă pentru cetățeanul străin B.; s-a luat act că reclamanta și-a rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 627 din 30 septembrie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul M.A.I. - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări al județului Caraș-Severin. Prin Decizia nr. 2580 din 14 mai 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pronunțate în dosarul nr. x/2024, a fost anulat recursul formulat de pârât ca netimbrat. 2. Contestația în anulare Împotriva Deciziei nr. 2580 din 14 mai 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatorul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcția Migrație - Biroul pentru Imigrări al județului Caraș-Severin a formulat contestație în anulare, întemeiată pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc.

civ. Contestatorul a arătat că, prin intermediul citației emise de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 23.04.2025 în dosarul nr. x/2025 instanța a solicitat Biroului pentru Imigrări Caraș - Severin să depună la dosarul cauzei, până la termenul de judecată din data de 14.05.2025 dovada achitării contravalorii taxei de timbru. La data de 07.05.2025 prin intermediul poștei electronice, Inspectoratul General pentru Imigrări a transmis la adresa de poștă electronică "scaf@scj.ro", dovada achitării taxei de timbru în dosarul mai-sus menționat, respectiv ordinul de plată multiplu electronic nr. x emis la data de 06.05.2025, din cuprinsul căruia reiese că instituția și-a îndeplinit obligația achitării taxei de timbru.

Însă, prin Decizia nr. 2580/2025 din 14.05.2025, "Înalta Curte constată că recurentul-pârât nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru calea de atac exercitată, deși această obligație i-a fost adusă la cunoștință prin intermediul citației ce i-a fost comunicată la data de 23 aprilie 2025". Așadar, în opinia sa, în urma unei erori materiale, instanța de recurs nu a luat în considerare înscrisurile transmise de Inspectoratul General pentru Imigrări, cu toate că instituția a efectuat demersurile necesare în vederea dovedirii achitării taxei de timbru în termenul legal, eroarea materială fiind esențială în adoptarea soluției instanței de recurs. 3. Apărările intimatei În stadiul procesual al contestației în anulare nu s-a formulat întâmpinare.

4. Procedura de soluționare a contestației în anulare În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestației în anulare și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de 503-508 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 și art. 201 alin. (1), (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea contestației în anulare la data de 18 septembrie 2025, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare Înalta Curte analizând contestația în anulare, în raport cu motivele invocate și cu dispozițiile legale aplicabile, o va respinge ca nefondată pentru considerentele în continuare arătate.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare și nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești definitive date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greșite din cauza unor inadvertențe de ordin formal. Aceasta poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de art. 503 din C. proc. civ. Înalta Curte constată că, strict formal, prezenta contestație în anulare este admisibilă, întrucât motivul invocat potrivit susținerilor contestatorului se circumscrie prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. Astfel, se reține că potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc.

civ., pe care contestatorul și-a întemeiat calea de atac, "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale." În doctrina relevantă, sintagma "greșeală materială" a fost analizată prin opoziție cu greșeala de judecată, subliniindu-se că vizează erori cu caracter formal, procedural, sau situații în care se confundă ori se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate. "Erorile materiale", în sensul art. 503 din C. proc.

civ., sunt, așadar, erori evidente cu privire la aspecte esențiale de ordin formal ori procedural, constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului și care au determinat soluția pronunțată, iar nu într-o pretinsă greșeală de judecată, respectiv în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale. În speță, se constată că, pe calea contestației în anulare, contestatorul a invocat faptul că la data de 07.05.2025, prin intermediul poștei electronice, Inspectoratul General pentru Imigrări a transmis la adresa de poștă electronică "scaf@scj.ro", dovada achitării taxei de timbru în dosarul mai-sus menționat, respectiv ordinul de plată multiplu electronic nr. x emis la data de 06.05.2025, din cuprinsul căruia reiese faptul că instituția și-a îndeplinit obligația achitării taxei de timbru.

Verificând actele și lucrările dosarului nr. x/2024 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în care a fost pronunțată decizia atacată cu prezenta contestație în anulare, se constată că la dosar nu se află dovada achitării taxei judiciare de timbru. În aceste condiții, instanța de recurs a anulat recursul formulat de autoritatea pârâtă, ca netimbrat. În raport de aceste circumstanțe factuale, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 486 C. proc. civ. "(2) La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, precum și, dacă este cazul, procura specială, împuternicirea avocațială sau delegația consilierului juridic." Din aceste dispoziții legale rezultă că obligația timbrării cererii de recurs este o condiție de formă extrinsecă, fiind necesar ca la dosarul de recurs să se afle dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Înalta Curte reține că, prin simpla depunere în contestația în anulare a copiei ordinului de plată electronic cu care s-a achitat taxa judiciară de timbru în discuție, nu rezultă că soluția de anulare a recursului ca netimbrat s-a dispus ca urmare a unei erori materiale, în condițiile în care la dosar de recurs nu se regăsește acest ordin de plată, iar contestatorul-recurent nu a probat faptul că a comunicat instanței de recurs dovada de achitare a taxei judiciare de timbru. În concluzie, se reține că, în raport de prevederile legale antereferite și de actele dosarului, în cauză nu este incident motivul de contestație în anulare privind existența unei erori materiale cu ocazia soluționării recursului în sensul reglementat de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc.

civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 508 din C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge contestația în anulare formulată de Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin împotriva Deciziei nr. 2580 din 14 mai 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2024, ca nefondată. Definitivă. Pronunțată astăzi, 18 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.