ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3464/2024

Ședința publică din data de 19 iunie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/5.09.2023, reclamanta A. S.R.L. contestă refuzul pârâtului Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin nr. x/BICS/BED din data de 23.08.2023 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societate pentru dl. B. cetățean al statului Bangladesh, solicitând instanței să dispună anularea actului emis de către pârât și obligarea acestuia de a emite un nou act privind soluționarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetățeanul străin, raportat la înscrisurile în probațiune depuse la dosarul cauzei.

Prin sentința civilă nr. 724 din 29 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta A. S.R.L., având ca obiect anularea refuzului pârâtului Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin nr. x/BICS/BED din 23.08.2023 privind eliberarea avizului de angajare solicitat de către societate pentru dl. B., și obligarea pârâtului Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin la soluționarea favorabilă a cererii de acordare a avizului de angajare pentru cetățeanul străin B..

S-a respins cererea de intervenție accesorie formulată în apărarea reclamantei A. S.R.L de către intervenienta C., cu sediul în Timișoara.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casării sentinței, iar în rejudecare admiterea contestației, anularea actului de refuz al paratei intimate și obligarea pârâtei la emiterea unui nou act prin care sa soluționeze favorabil cererea, raportat la înscrisurile în probatiune depuse la dosar.

A susținut recurenta - reclamantă că hotărârea recurata este netemeinica si nelegala având în vedere faptul ca instanța a pronunțat soluția de respingere a contestației raportandu-se la faptul societatea recurenta nu desfășoară efectiv activități compatibile cu funcția pentru care se solicita avizul de angajare și că taxa de 100 euro nu a fost plătită de către societatea angajatoare a străinului.

S-a arătat că prima instanța nu a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar, respectiv certificatul constatator de la Registrul Comerțului de unde reiese faptul ca societatea recurent S.C. A. S.R.L. este autorizata de către Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, conform declarației tip model unic nr. x/17.05.2023 să desfășoare activități la terți, fiind firma de construcții, certificat din care rezultă că este neîntemeiat refuzul paratei intimate cu privire la emiterea avizului de angajare pentru cetățeanul străin.

Totodată, referitor la aspectul necontestării conținutului verificărilor făcute pe teren de către angajații paratei, s-a învederat că recurenta - reclamantă nu a avut cunoștință de acele verificări decât la momentul depunerii la dosar, acestea nefiind comunicate impreună cu refuzul soluționării cererii.

A invocat recurenta - reclamantă existența unui contract de prestări servicii care atestă faptul că societatea reclamantă are activitate și contracte de colaborare și de prestări servicii încheiate cu terți (D. SRL), în baza cărora cetățenii străini prestează activități în domeniul construcțiilor la beneficiari terți (construire baza sportivă).

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de refuz susținut de pârâtă, s-a arătat că prima instanță a reținut în mod eronat faptul ca taxa de 100 euro trebuie sa fie plătită în scopul eliberării unui aviz de munca pentru un anumit beneficiar si pentru un străin identificat. Având în vedere faptul ca societatea E. S.R.L. a prestat pentru reclamanta pe baza de contract servicii de recrutare personal, consultanta si intocmire dosare personal pentru depunere dosare la sediul paratei, si atâta timp cat pe chitanța apare ca S.C. E. S.R.L. (societate care se afla în relații de prestări servicii cu societatea recurenta reclamanta S.C. A. SRL) a plătit tariful conform dispozițiilor art. 30 din O.G. nr. 25/2014 expres pe numele cetățeanului străin B., în mod eronat intimata - pârâtă și prima instanța au reținut ca reclamanta nu a făcut dovada achitării tarifului pentru obținerea avizului de angajare în munca pentru cetățeanul străin B., neținând cont de dispozițiile art. 1474 alin. (3) din C. civ., care prevede că plata făcută de un terț stinge obligația dacă este făcută pe seama debitorului.

Intimatul-pârât Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, respinsă în ședința publică, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. A invocat intimatul - pârât modificarea legislativă a textului prevăzut de art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, intervenitvă prin Legea nr. 28/29.02.2024, legiuitorul introducând condiția ca angajatorul să desfășoare efectiv activitatea pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin Adresa nr. x din data de 23.08.2023 emisă de Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne-Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație-Biroul pentru Imigrări Caraș-Severin a refuzat eliberarea avizului de angajare solicitat de către reclamanta A. S.R.L. pentru cetățeanul străin B., cetățean al statului Bangladesh.

Pârâtul a motivat refuzul de acordare a avizului de angajare pentru cetățeanul bengalez prin aceea că:

- societatea nu îndeplinește condițiile necesare pentru acordarea avizului de angajare, arătând că aceasta a încălcat prevederile art. 4, alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, respectiv că societatea reclamantă nu desfășoară efectiv activități compatibile cu funcția pentru care se solicită avizul de angajare în muncă,

- taxa depusă la cererea de obținere a avizului este plătită de societatea E. S.R.L., încălcând art. 30, alin. (1) din O.G. nr. 25/2014.

Analizând hotărârea recurată, prin raportare la criticile formulate și în conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este întemeiat, urmând a-l admite, motivat de următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea va cuprinde "considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Art. 175 din același cod statuează că:

"(1) Actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia.

(2) În cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară."

Totodată, dispozițiile art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., prevăd că se poate cere casarea hotărârii "când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei".

Se constată că, prin sentința ce formează obiectul recursului, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei reținând încălcarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, având în vedere că taxa prevăzută de acest text legal a fost plătită de o altă societate - E. S.R.L., (conform copiei chitanței atașate la dosar).

Or, constată Înalta Curte că prin cererea de chemare în judecată, reiterate și în cadrul cererii de recurs, reclamanta a formulat critici referitoare la refuzul nejustificat al pârâtului de acordare a avizului de angajare pentru cetățeanul bengalez, cu privire la întrunirea condițiilor prevăzute de art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014 raportat la conținutul certificatului constatator de la Registrul Comerțului din care reiese clar faptul că A. S.R.L. are ca activitate principală "lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale", conform COD CAEN 4120. De asemenea, cu privire la încălcarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, s-a arătat că între A. S.R.L. și societatea E. S.R.L. exista un raport de colaborare care reiese din contractul de prestări servicii nr. x/04.04.2023, contract prin care prestatorul S.C. E. S.R.L. se obligă să asigure clientului S.C. A. S.R.L. suport pentru întocmirea documentației pentru Inspectoratul General pentru Imigrări în vederea obținerii avizului de muncă pentru angajarea personalului din procesul-verbal de selecție.

Conform art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014:

"(2) Condițiile generale pentru eliberarea avizului de angajare sunt următoarele:

a) angajatorul persoană juridică, persoană fizică autorizată sau întreprindere individuală desfășoară pe teritoriul României activități compatibile cu funcția pentru care solicită încadrarea în muncă a străinului;"

Reține Înalta Curte cele statuate în prg. 20 al Deciziei pronunțate în Cauza Gheorghe Mocuța împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că argumentele esențiale pe care s-a întemeiat cererea de chemare în judecată nu au fost dezbătute, prima instanță pronunțând o hotărâre nemotivată în condițiile în care din considerentele expuse nu rezultă nicio referire cu privire la motivul de refuz întemeiat pe dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, respectiv îndeplinirea sau neîndeplinirea condiției "desfășurării" de activități compatibile cu funcția pentru care s-a solicitat încadrarea străinului.

În plus, constată Înalta Curte că nici în ceea ce privește cel de-al doilea motiv pe care se întemeiază actul administrativ atacat, respectiv încălcarea dispozițiilor art. 30 alin. (1) din O.G. nr. 25/2014, respectiv plata taxei, prima instanță, deși a reținut că taxa trebuie să fie plătită în scopul eliberării unui aviz de muncă pentru un anumit beneficiar și pentru un străin identificat, nu a analizat apărarea recurentei - reclamante cu privire la existența unui contract de prestări servicii încheiat cu prestatorul S.C. E. S.R.L. referitor la depunerea documentației în vederea obținerii avizului de muncă, exprimarea din considerente fiind eliptică cu privire la acest aspect.

O asemenea modalitate de abordare a motivării unei sentințe echivalează cu necercetarea fondului cauzei, de natură a conduce la pronunțarea unei hotărâri lacunare sub aspectul motivelor pe care se sprijină, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii ce urmează a fi pronunțată în litigiul de față.

În plus, în fața instanței de recurs recurenta - reclamantă a depus, în dovedirea condiției prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. a) din O.G. nr. 25/2014, un contract de prestări servicii încheiat cu D., concludența probei urmând a fi analizată de curtea de apel cu ocazia rejudecării, pentru respectarea aceluiași principiu mai sus invocat.

În consecință, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., împrejurare în raport de care nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurentă în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., acestea urmând a fi examinate de către prima instanță, cu ocazia rejudecării cauzei.

Pentru aceste considerente, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 4 din 9 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.