ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3391/2025
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3391/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 12 iunie 2025
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, urmare a declinării competenței dispuse de Tribunalul București, reclamanta A., Expulzați și Deportați în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, Filiala Carei a solicitat în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Guvernul României, anularea Hotărârii C.N.C.D. nr. 281/14.06.2023 și constatarea caracterului discriminatoriu al prevederilor O.U.G. nr. 130/17.12.2021 și O.U.G. nr. 168/08.12.2022, care stabilesc data de la care urmează să se acorde plata drepturilor conferite de statutul de urmași ai persoanelor persecutate pe criterii etnice, conform Legii nr. 154/2021 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile străine instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive de persecuție etnică.
De asemenea, reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor din O.U.G. nr. 130/2021 și O.U.G. nr. 168/2022, care amână plata pentru urmașii românilor, prevederi prin care s-ar încălca dispozițiile art. 4 "unitatea poporului și egalitatea între cetățeni", respectiv prevederile art. 16 "egalitatea în drepturi".
Încheierea pronunțată de curtea de apel
Prin încheierea din data de 15 noiembrie 2024 Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta A., Expulzați și Deportați în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, Filiala Carei, privind sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 130/2021 și O.U.G. nr. 168/2022, reținând, în esență, neîndeplinirea condiției vizând legătura cu soluționarea cauzei, impusă de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta A., Expulzați și Deportați în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, Filiala Carei, solicitând casarea acesteia, admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate invocată și continuarea judecării fondului acțiunii deduse judecății.
Deși au fost legal citați, intimații-pârâți Guvernul României și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu au depus întâmpinare și nu au formulat apărări în cauză.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru nesemnare invocată în ședința publică din data de 12 iunie 2025, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 148 C. proc. civ.:
"Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă (…) semnătura."
În același sens, dispozițiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condițiile de formă aplicabile acțiunilor introductive, aplicabile tuturor cererilor adresate instanțelor, prevăd că:
"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă."
În prezenta cauză, fiind vorba despre o cerere de recurs, se impun a fi reținute și dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. e) și alin. (3) C. proc. civ., conform cărora:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (...) e) semnătura părții sau, după caz, a mandatarului părții, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic. (...) (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) -e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Dispozițiile art. 82 alin. (1) și ale art. 87 alin. (2) rămân aplicabile".
Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurenta a transmis recursul prin email la data de 16.11.2024, acesta nepurtând semnătura reprezentantului legal al cărui nume este indicat în finalul cererii.
De asemenea, deși recurenta a fost citată cu mențiunea de a depune un exemplar semnat al cererii, astfel cum reiese din dovada de transmitere a actului de procedură de la dosar recurs, aceasta nu s-a conformat obligației dispuse de instanță.
Înalta Curte subliniază faptul că semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, iar importanța semnăturii olografe rezidă în necesitatea de a se asigura că actul de procedură provine de la persoana care se pretinde că l-ar fi efectuat.
Pentru a răspunde acestei finalități, semnătura poate fi olografă sau electronică, în condițiile Legii nr. 214/2024. C. proc. civ. permite trimiterea cererii de apel prin e-mail, cererea primind dată certă la data înregistrării acesteia, dar numai în scopul primirii de dată certă și pentru a facilita înregistrarea acesteia într-un anumit timp, fără ca acest fapt să scutească partea de obligația a complini ulterior lipsa semnăturii olografe, în termenul acordat de instanță în acest scop.
În lipsa semnăturii părții, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare și esențiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate determina o legală învestire a instanței de judecată.
Pentru considerentele și temeiurile de drept expuse anterior, constatând că recurenta nu a comunicat instanței un exemplar semnat al cererii de recurs și nici nu a procedat la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., anulând cererea de recurs formulată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția nulității recursului.
Anulează recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 15 noiembrie 2024 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nesemnat.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 12 iunie 2025.