Decizia nr. 3320/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 20 a Curții de Apel Pitești

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 20 decembrie 2024 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub numărul x/2024, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor - Direcția Generală Ajutor de Stat, instituită prin H.G. nr. 300/2024, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea provizorie a procedurilor și operațiunilor administrative având ca finalitate emiterea acordurilor pentru finanțare, aferente cererilor de acord pentru finanțare înregistrate în cadrul schemei de ajutor de stat instituită prin H.G. nr. 300/2024, sesiunea 29.07.2024 - 09.09.2024, până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 20/F-CONT din 30 ianuarie 2025, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de ordonanță președințială, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor, Direcția Generală de Ajutor de Stat, Unitatea de implementare a schemei de ajutor de stat instituită prin H.G. nr. 300/2024.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 20/F-CONT din 30 ianuarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.R.L., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii atacate și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială, cu consecința suspendării provizorii a procedurilor și operațiunilor administrative având ca finalitate emiterea acordurilor pentru finanțare, din cadrul schemei de ajutor de stat instituită prin H.G. nr. 300/2024, sesiunea 29.07.2024 - 09.09.2024, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Pitești, cu cheltuieli de judecată. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arată că înțelege să critice neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de ordonanța președințială, iar în ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., critică reținerea de către instanța de fond a inadmisibilității cererii de ordonanță președințială, prin raportare la prevederile Legii nr. 554/2004. Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că nu avea la îndemână procedura specială reglementată de art. 15 din Legea nr. 554/2004, iar prin cererea de ordonanță președințială nu a urmărit suspendarea executării H.G.. nr. 300/2024 sau a Ghidului solicitantului. În ce privește inadmisibilitatea cererii de ordonanță președințială, reținută de instanța de fond pe motiv că finalitatea urmărită prin acest demers procesual putea fi atinsă prin suspendarea Scrisorii de respingere nr. 28/01.11.2024, arată că acest act nu este susceptibil de suspendare. Susține că Scrisoarea de respingere nr. 28/01.11.2024 este un act administrativ care a stins raporturi juridice, respectiv a avut ca efect excluderea recurentei din procedura de acordare a ajutorului de stat în temeiul H.G. nr. 300/2024, sesiunea 29.07.2024 - 09.09.2024, or, efectele unui astfel de act administrativ nu sunt susceptibile de suspendare, iar pe de altă parte, o eventuală suspendare nu ar avea efectul dorit, deoarece nu îi conferă nicio protecție din perspectiva evoluției procedurilor și operațiunilor administrative. Mai susține că pentru a obține rezultatul dorit, este necesară anularea Scrisorii de respingere, și nu doar suspendarea acesteia; că eventuala suspendare a Scrisorii de respingere nu poate conduce la continuarea procedurii în ceea ce o privește pe recurentă, întrucât ar presupune încheierea contractului de finanțare, iar pe de altă parte, nu poate conduce nici la suspendarea procedurilor și operațiunilor administrative având ca finalitate emiterea acordurilor pentru finanțare. A doua critică subsumată aceluiași motiv de casare vizează faptul că instanța de fond a reținut inadmisibilitatea cererii de ordonanța președințială și pentru motivul că, deși reclamanta nu a solicitat în mod expres suspendarea executării H.G. nr. 300/2024 sau a Ghidului solicitantului elaborat în baza acestui act normativ, în fapt, suspendarea operațiunilor administrative de evaluare a cererilor în cadrul sesiunii 29.07.2024 - 09.09.2024 reprezintă consecințe directe ale suspendării acestor acte administrative cu caracter normativ. Consideră că suspendarea operațiunilor administrative de evaluare a cererilor în cadrul sesiunii 29.07.2024 - 09.09.2024 nu reprezintă o consecință directă a suspendării H.G. nr. 300/2024, în condițiile în care, în baza acestei hotărâri s-au deschis mai multe sesiuni de acordare a ajutorului de stat în cadrul acestei scheme. În acest sens, invocă dispozițiile art. 18 alin. (1) și art. 38 din H.G. nr. 300/2024, referitoare la deschiderea mai multor sesiuni de depunere de cereri de acord pentru finanțare. Susține că pentru suspendarea executării H.G. nr. 300/2024 nu există un caz bine justificat, respectiv un motiv de nelegalitate. Recurenta precizează că prin cererea formulată nu tinde la suspendarea efectelor H.G. nr. 300/2024, ci doar la suspendarea operațiunilor administrative de evaluare a cererilor în cadrul sesiunii în discuție, iar suspendarea operațiunilor administrative nu echivalează cu suspendarea actului normativ în baza căruia au loc respectivele operațiuni administrative. Mai arată că atacarea cu acțiune în anulare a scrisorii de respingere (dosar nr. x/2024) nu o protejează pe recurentă de evoluția în continuare a procedurii administrative din cadrul schemei de ajutor de stat; că pentru a nu conferi caracter iluzoriu dreptului urmărit prin acțiunea în anulare ce face obiectul dosarului nr. x/2024 (pentru eventualitatea recunoașterii acestuia de către justiție), societatea nu are altă opțiune juridică decât suspendarea provizorie a procedurilor și operațiunilor administrative derulate de pârât în cadrul respectivei sesiuni. În ceea ce privește aparența în drept, arată că faptul că în susținerea acesteia a invocat unele aspecte din acțiunea în anulare nu înseamnă că prezentul demers procesual a devenit inadmisibil, întrucât nu a solicitat suspendarea unui act administrativ pe calea ordonanței președințiale și nici constatarea, la nivel formal, a nelegalității actelor reținute de către instanța de fond, astfel că s-a reținut în mod eronat inadmisibilitatea acțiunii, câtă vreme dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 nu erau aplicabile în cauză. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arată că instanța de fond a încălcat principiul disponibilității părților, reglementat de art. 9 C. proc. civ., precum și art. 997 C. proc. civ., iar vătămarea produsă nu poale fi înlăturată decât prin anularea/casarea hotărârii pronunțate în primă instanță. Cu privire la încălcarea art. 9 C. proc. civ., arată că nu a inițiat un demers procesual sub imperiul art. 15 al Legii nr. 554/2004, deoarece nu vizează suspendarea efectelor unor acte administrative, ci suspendarea provizorie a unor operațiuni și proceduri administrative, ceea ce face ca respingerea ca inadmisibilă a cererii, reținută în raport cu procedura specială din art. 15 al Legii nr. 554/2004, să încalce principiul disponibilității. Consideră că o atare inadmisibilitate ar fi putut fi atrasă dacă ar fi solicitat, în procedura ordonanței președințiale, suspendarea actelor administrative a căror anulare o solicită în acțiunea de fond, ceea ce nu este cazul. Mai arată că prima instanță nu a avut în vedere obiectul cererii deduse judecății Referitor la încălcarea art. 997 C. proc. civ., arată că cererea sa nu presupune o prejudecare a fondului dreptului dedus judecății în dosarul nr. x/2024, cum greșit a reținut prima instanță printr-o motivare generală. Pe de altă pare, arată că faptul că o instanță, într-o procedură de ordonanță președințială validează sau invalidează un raționament sau o interpretare, nu înseamnă că prejudecă fondul, întrucât hotărârea dată în soluționarea unei ordonanțe președințiale nu are autoritate de lucru judecat în dosarul de fond. De asemenea, arată că instanța de fond a fost chemată să examineze aparența în drept, care nu presupunerea administrarea de probe specifice, ci doar cercetarea înscrisurilor și interpretarea dispozițiilor legale, sens în care apreciază că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 997 alin. (5) C. proc. civ. În concret, arată că instanța trebuia să analizeze faptul că, la nivel de aparență, recurenta este o întreprindere asociată (legată) cu societatea B. S.R.L. și că a făcut dovada sursei de finanțare, ce reieșea din înscrisurile atașate cererii, care nu necesitau o analiza amănunțită sau administrarea de probe specifice, precum și faptul că în dovedirea celor de mai sus, cerința legii (art. 3 pct. 10 lit. j) din H.G. nr. 300/2024) a fost îndeplinită, întrucât a dovedit încheierea unui împrumut intra-grup, sens în care a depus înscrisurile prevăzute de Ghidul solicitantului, respectiv: Hotărârea A.G.A. a beneficiarului de ajutor de stat cu privire la asigurarea surselor de finanțare, prin care se aprobă încheierea unui contract de împrumut în favoarea întreprinderii, cu destinație precisă finanțarea proiectului de investiții; contractul de împrumut de la acționar sau întreprinderi asociate cu destinație precisă, finanțarea proiectului de investiții cu precizarea valorii. Totodată, instanța trebuia să țină cont de faptul că nici în H.G. nr. 300/2024 și nici în Ghidul solicitantului nu este prevăzută cerința de a demonstra că împrumutătorul are capacitatea de a acorda împrumutul la care s-a obligat. Prin urmare, consideră că aceste aspecte puteau fi verificate sumar și nu presupuneau prejudecarea dreptului dedus judecății în dosarul de fond. Critică faptul că prima instanță nu a analizat decât condiția referitoare la neprejudecarea fondului. Susține că este îndeplinită condiția aparenței dreptului în favoarea sa. Intimatul-pârât a considerat că documentele depuse nu fac dovada îndeplinirii indicatorului calitativ "Asigurarea contribuției proprii necesare derulării investiției", pe motiv că un document neprevăzut de Ghid și pe care recurenta l-a depus benevol, în urma solicitării de clarificări, respectiv Hotărârea AGA nr. IN0-20240906.7/06.09.2024 a împrumutătorului B. S.R.L., nu identifică sursele de finanțare certe, care să-i permită acestuia acordarea împrumutului, deși cerința din H.G. nr. 300/2024 și din Ghidul solicitantului era să facă dovada asigurării contribuției proprii necesare derulării investiției, prin demonstrarea existenței sursei de finanțare certe, iar nu împrumutătorul. Astfel, susține că intimatul a cerut ca dovada existenței sursei de finanțare "certe" să fie făcută și de împrumutător, deși H.G. nr. 300/2024 și Ghidul solicitantului nu impun o astfel de cerință, astfel că cererea sa a fost respinsă pentru neîndeplinirea unei condiții neprevăzute de lege, ceea ce reprezintă un exces de putere din partea Ministerului Finanțelor, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. În cauză, dreptul de apreciere al Ministerului Finanțelor în ce privește îndeplinirea respectivului indicator trebuia exercitat în limitele competențelor prevăzute de lege, respectiv prin verificarea existenței hotărârii AGA a solicitantului și a contractului de împrumut. Consideră că printr-o astfel de solicitare, Ministerul Finanțelor adaugă la cerințele legale și pretinde o veritabilă garanție, ce încalcă H.G. nr. 300/2024 și Ghidul solicitantului, precum și prezumția de bună credință, de vreme ce pretinde a dovedi, la data încheierii contractelor de împrumut, că împrumutătorul deține în conturi întreaga sumă, deși prin contracte s-a obligat să-i pună la dispoziție suma respectivă, în tranșe, pe o durata de 96 și, respectiv 120 de luni. Mai mult, potrivit art. 9 din H.G. nr. 300/2024 principiul alocării este plata în baza cheltuielilor eligibile efectuate, astfel că intimatul-pârât nu este în pericol a achita sume pentru o investiție care nu s-ar realiza. Astfel, susține că, la nivel aparent, a îndeplinit cerința de eligibilitate prevăzuta la art. 17 lit. e) din H.G. nr. 300/2024 și în art. 2.3.5 din Ghidul solicitantului - Revizia 0, prin aceea că a făcut dovada împrumutului contractat de la o întreprindere asociată. Pe de altă parte, arată că măsura solicitată are caracter esențialmente provizoriu, până la soluționarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 Consideră că este dovedită și condiția urgenței, scopul luării măsurii fiind păstrarea dreptului său la primirea ajutorului de stat, precum și prevenirea unei pagube iminente, constând în imposibilitatea emiterii unui acord de finanțare, în ipoteza pronunțării unei hotărâri definitive favorabile, după epuizarea bugetului alocat acestei sesiuni.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate. Invocă excepția tardivității recursului. Pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că instanța de fond a respins în mod corect cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.

Procedura de soluționare a recursului În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 8 mai 2025, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 11 iunie 2025, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În cauză, reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor - Direcția Generală Ajutor de Stat, instituită prin H.G. nr. 300/2024, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea provizorie a procedurilor și operațiunilor administrative având ca finalitate emiterea acordurilor de finanțare, aferente cererilor de acord pentru finanțare înregistrate în cadrul schemei de ajutor de stat instituită prin H.G. nr. 300/2024, sesiunea 29.07.2024 - 09.09.2024, până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Prima instanță a respins cererea de ordonanță președințială, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor, Direcția Generală de Ajutor de Stat, Unitatea de implementare a schemei de ajutor de stat instituită prin H.G. nr. 300/2024, iar împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-reclamantă A. S.R.L., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat de recurenta-reclamantă prin cererea de recurs, din perspectiva motivelor invocate de către aceasta, Înalta Curte constată că potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se poate cere când "prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității". Înalta Curte reține că, sub imperiul acestei norme de drept, se pot include doar neregularități de ordin procedural, care atrag sancțiunea nulității sentinței în condițiile art. 174 C. proc. civ., altele decât cele prevăzute expres în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Subsumat acestui motiv de casare s-a invocat faptul că instanța de fond a apreciat în mod greșit că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială. Instanța de recurs apreciază că acest motiv de casare ar fi incident doar în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greșite de către instanța de fond a unor dispoziții legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la invocarea excepției, comunicarea acesteia celorlalte părți sau discutarea excepției cu nerespectarea principiului contradictorialității, aspecte care nu au fost invocate de recurentele-reclamante. În speță, însă, ceea ce se critică este soluția dată de către instanța de fond cererii de ordonanță președințială, din perspectiva îndeplinirii/neîndeplinirii condițiilor de admisibilitate, și nu încălcarea unor norme de procedură referitoare la admisibilitate, ca o condiție de fond a acestei cereri. Prin urmare, această critică se subsumează motivului de casare privind interpretarea sau aplicarea greșită a normelor de drept materiale, urmând a fi analizată în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este fondat. Astfel, motivul de casare de mai sus a fost invocat în raport cu reținerea de către instanța de fond a inadmisibilității cererii de ordonanță președințială, prin raportare la prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte constată, sub un prim aspect, că prima instanță a reținut în mod greșit că acțiunea este inadmisibilă, având în vedere că reclamanta nu a solicitat suspendarea efectelor Scrisorii de respingere nr. 28/01.11.2024, iar pe de altă parte, că, deși formal reclamanta nu a solicitat, în mod expres, suspendarea executării H.G. nr. 300/2024 și/sau a Ghidului solicitantului elaborat în baza acestui act normativ, în fapt, suspendarea operațiunilor administrative de evaluare a cererilor în cadrul sesiunii 29.07.2024 - 09.09.2024 reprezintă consecințe directe ale suspendării acestor acte administrative cu caracter normativ. De asemenea, se constată că în dosarul nr. x/2024, aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, recurenta-reclamantă a solicitat anularea Scrisorii de respingere a cererii de acord pentru finanțare, cu număr de înregistrare din Registrul special 28/01.11.2024, emis de Ministerul Finanțelor; anularea Deciziei de respingere a contestației, emise de Ministerul Finanțelor sub nr. x/05.12.2024; obligarea Ministerului Finanțelor la emiterea și transmiterea către reclamantă a acordului pentru finanțare, pentru cererea depusă în baza H.G. nr. 300/2024, înregistrată la Ministerul Finanțelor sub nr. x/08.09.2024 și în Registrul special al schemei de ajutor de stat sub nr. x/08.09.2024. Referitor la aspectul reținut de către instanța de fond în sensul că cererea este inadmisibilă, în condițiile în care finalitatea urmărită prin acest demers procesual putea fi atinsă prin suspendarea Scrisorii de respingere nr. 28/01.11.2024, instanța de recurs reține că, deși obiectul cererii de ordonanță președințială nu este identic cu cel din acțiunea în anulare, finalitatea demersului reclamantei este aceeași, respectiv de a se asigura că la momentul soluționării definitive a acțiunii în anulare și în ipoteza admiterii acțiunii, demersul său judiciar poate fi fructificat prin accesul la sumele destinate finanțării, care în cadrul acestui program sunt limitate. Pe de altă parte, nu există nicio prevedere legală care să impună ca obiectul cererii de emitere a ordonanței președințiale să fie identic cu obiectul cererii care vizează fondul dreptului. Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod greșit și că, deși reclamanta nu a solicitat, în mod expres, suspendarea executării H.G. nr. 300/2024 și/sau a Ghidului solicitantului elaborat în baza acestui act normativ, în fapt, suspendarea operațiunilor administrative de evaluare a cererilor în cadrul sesiunii 29.07.2024 - 09.09.2024 reprezintă consecințe directe ale suspendării acestor acte administrative cu caracter normativ. Analizând cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a solicitat în cauza pendinte suspendarea provizorie a procedurilor și operațiunilor administrative având ca finalitate emiterea acordurilor pentru finanțare, aferente cererilor de acord privind finanțarea, înregistrate în cadrul schemei de ajutor de stat instituite prin H.G. nr. 300/2024, sesiunea 29.07.2024 - 09.09.2024, până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, și nu suspendarea, în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, a executării H.G. nr. 300/2024 și/sau a Ghidului solicitantului. Prin urmare, în cauza de față, recurenta-reclamantă nu a solicitat suspendarea executării unui act administrativ unilateral, ci suspendarea provizorie a procedurilor și operațiunilor administrative având ca finalitate emiterea acordurilor pentru finanțare. Or, în această ipoteză, nu se poate reține aplicabilitatea în cauză a art. 15 din Legea nr. 554/2004, nefiind vorba de o cerere de suspendare a unui act administrativ unilateral și, cum nu este interzisă formularea unei cereri de ordonanță președințială în materia contenciosului administrativ, cu excepția cererilor având ca obiect suspendarea executării actelor administrative cu caracter unilateral, pentru care contenciosul administrativ are prevederi speciale, reglementate prin art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, nu poate fi reținută inadmisibilitatea demersului judiciar de față. Astfel fiind, Înalta Curte constată că cererea de ordonanță președințială de față este admisibilă. Referitor la critica privind reținerea de către instanța de fond a neîndeplinirii condițiilor de admisibilitate privind cererea de ordonanță președințială, prevăzute de art. 997 C. proc. civ., respectiv condiția nerejudecării fondului litigiului dedus judecății, Înalta Curte constată că și aceasta este fondată. Instanța de fond a reținut că soluționarea pe fond a cererii de chemare în judecată având ca obiect ordonanță președințială implică cercetarea fondului cauzei și administrarea de probe specifice soluționării cererii de anulare a Scrisorii de respingere nr. 28/01.11.2024 și a deciziei de soluționare a contestației, iar prin validarea sau infirmarea interpretării reclamantei s-ar ajunge la prejudecarea fondului cauzei, contrar dispozițiilor 997 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora: "(5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt." Înalta Curte constată că cererea privind suspendarea provizorie a procedurilor și operațiunilor administrative având ca finalitate emiterea acordurilor pentru finanțare a fost solicitată până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2024, aflat pe rolul Curții de Apel Pitești, având ca obiect acțiunea în anularea Scrisorii de respingere a cererii de acord pentru finanțare și a Deciziei de respingere a contestației, emise de Ministerul Finanțelor și, prin urmare, are caracter vremelnic. De asemenea, prin soluționarea cererii privind suspendarea provizorie a procedurilor și operațiunilor administrative derulate în scopul obținerii acordurilor de finanțare nu se prejudecă fondul litigiului, câtă vreme aspectele de nelegalitate sunt analizate doar la nivel aparent și nu presupun o analiză a aspectelor de fond ale cauzei. Analizând argumentele reclamantei din cererea de ordonanță președințială, se constată că aceasta a invocat și aspecte ce puteau fi analizate în cadrul acestei proceduri sumare, fără ca prin aceasta să fie prejudecat fondul cauzei. Astfel, recurenta-reclamantă a susținut că nici în H.G. nr. 300/2024 și nici în Ghidul solicitantului nu este prevăzută cerința de a demonstra că împrumutătorul are capacitatea de a acorda împrumutul la care s-a obligat și că cerința din H.G. nr. 300/2024 și din Ghidul solicitantului era să facă dovada asigurării contribuției proprii necesare derulării investiției, prin demonstrarea existenței sursei de finanțare certe. În acest context, cel puțin critica de mai sus se impunea a fi analizată de către instanța de fond, aceasta putându-se face fără prejudecarea fondului cauzei, astfel că, din această perspectivă, instanța de fond a reținut în mod greșit că toate criticile formulate de către reclamantă prejudecă fondul. Din perspectiva aspectului pus în discuție de către Înalta Curte la termenul de judecată din 11 iunie 2025, referitor la extinderea cadrului procesual în cauza pendinte, subsumat motivului de casare de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța de recurs constată că se impune, în rejudecare, introducerea în cauză și a celorlalți participanți în această etapă a procedurii, respectiv a celorlalți ofertanți persoane declarate eligibile și interesate în procedură. Înalta Curte reține că extinderea cadrului procesual se impune având în vedere efectele pe care o eventuală admitere a cererii de ordonanță președințială le poate produce asupra drepturilor participanților în cadrul procedurilor având ca finalitate emiterea acordurilor de finanțare, aferente cererilor înregistrate în cadrul schemei de ajutor de stat instituită prin H.G. nr. 300/2024, sesiunea 29.07.2024 - 09.09.2024. Astfel, Înalta Curte constată că în acest mod, a fost încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil, fiindu-i cauzată o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru a se asigura părților accesul la dublul grad de jurisdicție, ca garanție a legalității și temeiniciei hotărârii judecătorești ce va fi dată în cauză. În raport cu soluția de casare cu trimitere spre rejudecare nu se mai impune analizarea celorlalte critici care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurentă, acestea urmând a fi examinate de către prima instanță cu ocazia rejudecării cauzei. Prin urmare, instanța de fond, astfel cum dispune expres art. 501 din C. proc. civ., va judeca pe fond cererea formulată de către reclamantă, reținând că cererea de chemare în judecată, formulată pe cale de ordonanță președințială, este admisibilă, instanța urmând a identifica și examina aspectele de nelegalitate ce pot face obiectul analizei la nivel aparent în cadrul acestei proceduri, după extinderea cadrului procesual și introducerea în cauză și a celorlalți participanți în această etapă a procedurii. Totodată, față de soluția dată recursului, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de recurenta-reclamantă, urmează a fi avută în vedere de către instanța de fond, care va soluționa cauza în rejudecare.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 20/F-CONT din 30 ianuarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.