ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2855/2025

Ședința publică din data de 27 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 19.12.2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, solicitând obligarea pârâtului să reia procedura administrativă de soluționare a contestației nr. 340578/19.03.2004, formulată de S.C. B. împotriva procesului-verbal de control nr. x/06.02.2004, încheiat de Direcția de control fiscal Vâlcea, și să soluționeze contestația.

Prin sentința nr. 163/F-CONT din 19 iunie 2024 Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

A admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată din oficiu.

A respins cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost completată, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că sentința recurată este nelegală fiind pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură care reglementează calitatea procesuală și cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material care reglementează prezumția legală de reprezentare în cazul solidarității pasive.

Intimatul pârât Ministerul Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Prealabil, Înalta Curte arată că potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) teza a doua din Legea contenciosului administrativ se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Interesul reprezintă o cerință necesară pentru exercitarea dreptului la acțiune. Prin interes se înțelege folosul practic, este imediat pe care-l are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a acțiunii judiciare. Interesul în promovarea oricărei acțiuni trebuie cercetat în persoana reclamantului, iar lipsa lui constituie motiv de respingere a acțiunii.

În speță, reclamantul solicită reformarea soluției pronunțată de intanța de fond, astfel că sunt îndeplinite condițiile pentru inițierea prezentului demers judiciar, fiind direct afectat negativ de conținutul acesteia.

Prin urmare, instanța reține că reclamantul invocă un interes legitim, actual, motiv pentru care va respinge excepția lipsei de interes, ca neîntemeiată.

În cauza de față motivele de casare invocate nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 5) C. proc. civ., "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", este nefondat. Acesta vizează neregularități de ordin procedural sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., care definește nulitatea ca fiind sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă, fiind absolută, atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public, și relativă, în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat.

Concret, s-a imputat primei instanțe faptul că a interpretat aspectul vizând calitatea procesuală a recurentului potrivit dispozițiilor art. 37 C. proc. civ.

Raportat la motivele invocate de recurent, Înalta Curte constată că nu există neregularități de ordin procedural care să fie sancționate cu nulitatea.

Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).

În speță, se solicită de recurentul reclamant obligarea pârâtului la reluarea procedurii administrative de soluționare a contestației formulate de S.C. B. împotriva procesului-verbal de control nr. x/06.02.2004, încheiat de Direcția de control fiscal Vâlcea.

În mod corect a reținut instanța de fond că în data de 05.03.2004 persoana juridică S.C. B. a formulat contestație împotriva procesului-verbal de control nr. x/06.02.2004, încheiat de Direcția de control fiscal Vâlcea, recurentul reclamant fiind administratorul societății. Prin Decizia nr. 89/2004, pârâtul a dispus suspendarea procedurii de soluționare a contestației formulate de S.C. B.. Prin Decizie emisă de pârât s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și încetarea procedurii administrative de soluționare pe fond a contestației formulate de S.C. B., ca urmare a radierii acesteia din ORC și a încetării capacității de folosință.

Întrucât solicitarea recurentului reclamant vizează reluarea procedurii de soluționare a contestației formulate de S.C. B., recurentul fost administrator al societății anterior menționate nu are posibilitatea de a continua contestația administrativă a societății a cărui administrator a fost, nefiind prevăzută o transmitere a calității procesuală de la persoana juridică la persoana fizică.

Aserțiunile instanței de fond sunt corecte, calitatea de titular al contestației administrative nu poate fi preluată de reclamant, chiar dacă acesta ar justifica un interes în soluționarea contestației din perspectiva faptului că prin sentința civilă nr. 718/21.05.2009, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1167/21.11.2009, i-a fost atrasă răspunderea personală, în condițiile Legii nr. 85/2014, privind procedura insolvenței. Reclamantul avea posibilitatea de a-și valorifica interesul prin formularea unei contestații în nume propriu sau, măcar, prin formularea unei cereri de intervenție, conform art. 181 din O.G. nr. 92/2003.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, reținând că soluția pronunțată de prima instanță este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes invocată de intimatul-pârât Ministerul Finanțelor.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 163/F-CONT din 19 iunie 2024 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.