ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3134/2024

Ședința publică din data de 6 iunie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 28 februarie 2022, sub nr. x/2022 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art. 8 și următoarele din Legea nr. 554/2004, anularea ca netemeinică și nelegală (1) a adresei nr. x/16.05.2022 și (2) a Scrisorii de respingere a cererii de acord de finanțare nr. x/24.03.2022, prin care a fost respinsă cererea de finanțare înregistrată de A. S.R.L. în temeiul H.G. nr. 817/2014 la Ministerul Finanțelor sub nr. x/07.01.2022 și în Registrul special al schemei de ajutor de stat cu numărul x/07.01.2022 și, ca urmare a admiterii primului petit, să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice la continuarea evaluării cererii de finanțare înregistrată sub nr. x/07.01.2022 și în Registrul special al schemei de ajutor de stat cu nr. x/07.01.2022 și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 174/F-CONT pronunțată la 20 decembrie 2022 de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, a anulat Scrisoarea de respingere a cererii de acord de finanțare nr. x/2022 și Adresa nr. x/2022 și a obligat pârâtul la continuarea evaluării cererii de finanțare nr. x/07.01.2022 și la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 de RON.

Împotriva sentinței nr. 174/F-CONT pronunțate la 20 decembrie 2022 de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs Ministerul Finanțelor reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinice.

După expunerea situație de fapt și a legislației incidente, pârâtul a susținut următoarele:

- critică soluția instanței de fond, întrucât la pronunțarea sentinței instanța a preluat si reținut susținerile reclamantei, fără a avea în vedere apărările depuse de către instituția pârâtă prin raportate la contestația formulată, textele de lege incidente fiind interpretate in mod subiectiv;

- contrar aprecieri instanței măsura respingerii cererii de acord de finanțare nu este una excesivă, astfel cum se apreciată de către magistratul fondului pe considerentul depășirii a ceea ce era necesar asigurării legalității procedurii;

Astfel, prevederile art. 4 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 8107/2014 fac referire la 3 situații în care se pot solicita informații suplimentare în vederea completării cererii de acord pentru finanțare, iar societatea aplicantă nu se încadra în nici una dintre ele. Concret, activitatea pentru care se solicită finanțare este aferenta codului CAEN 2016 -Fabricarea materialelor plastice în forme primare, iar proiectul de investiții ce se dorește finanțat cu ajutor de stat vizează extinderea acestei activități, de fabricare a materialelor plastice în forme primare.

În aceeași documentație, reclamanta a menționat că are autorizate și desfășoară activități secundare corespunzătoare codului CAEN 3832 - Recuperarea materialelor reciclabile sortate. Deși recurenta-pârâtă nu neagă faptul că reclamanta este autorizată să desfășoare și activitatea aferentă codului CAEN 3832, concluzia Ministerului Finanțelor a fost justificat întemeiată pe raționamentul potrivit căruia societatea va produce și comercializa granule obținute din procesul de reciclare a materialelor plastice, potrivit informațiilor din planul de afaceri.

În acest context este nefondată reținerea judecătorului fondului în sensul că și-ar fi întemeiat scrisoarea de respingere pe neconcordanța

dintre 2 coduri CAEN (2016 și 3832), având în vedere că transmiterea Autorizației de mediu, precum și a Certificatului constatator, documente care, deși consfințesc dreptul reclamantei de a executa activități încadrate în codul CAEN 3832, contribuie la convingerea pârâtului că reclamanta a ignorat aspectele detaliate în Ghidul solicitantului sau a avut intenția de a întreține o confuzie profitabilă acesteia.

Contrar aprecierii societății reclamante, potrivit căreia doar activitățile și domeniile de activitate sunt eligibile, iar nu indicarea sau nu a unei codificări arătă că, în cadrul analizei cererii de acord pentru finanțare, pentru a se determina dacă activitățile și domeniile de activitate sunt eligibile. Acestea trebuie identificate precis, analizându-se clasificarea activităților din economia națională - CAEN Rev. 2, aprobată prin Ordinul Președintelui Institutului Național de Statistică nr. 337/2007, aspect detaliat și solicitat imperativ în modelul Planului de afaceri indicat la Anexa 3 din Ghidul solicitantului Rev. 5, cap. 1 subcap. 1.1. - Prezentarea întreprinderii., Astfel, societatea aplicantă trebuie să indice, atât la obiectul principal de activitate, cât și la cel secundar (în cazul în care se solicită ajutor de stat pentru un obiect secundar), cât și codul.

Susține că, un argument în plus este tocmai scopul avut în vedere de schema de ajutor instituită prin H.G. nr. 807/2014 ce are ca obiectiv dezvoltarea regională prin realizarea de investiții în toate sectoarele, cu excepția celor prevăzute la art. 15 și în Lista sectoarelor de activitate pentru care nu se acordă ajutoare de stat în baza schemei, prevăzute în anexa nr. 1. În speță, activitatea de prelucrare, în formă de granule, a deșeurilor de materiale plastice sau cauciuc, activitate detaliată în planul de afaceri (aferentă codului CAEN 3832) nu se regăsește printre activitățile specifice codului CAEN 2016, pentru care societatea solicită finanțare în scopul extinderii capacității de producție.

Neeligibilitatea consistă în aceea că, activitatea pentru care se solicită finanțare (CAEN 2016) nu corespunde cu activitatea descrisă în planul de afaceri (CAEN 3832), iar acordarea unui ajutor de stat în aceste condiții ar fi susceptibilă de a crea premisele unei utilizări preferențiale a acestuia, pentru activități care exced planului de investiție.

În concluzie, neîndeplinirea criteriului de eligibilitate nu reprezintă motiv pentru transmiterea unei solicitări privind realizarea, de către Ministerul Finanțelor, a unei concordanțe în informațiile prezentate.

- H.G. nr. 807/2014 nu interzice depunerea unei noi cereri de acord pentru finanțare în cazul emiterii unei scrisori de respingere, iar indicare acestei opțiuni nu are scopul de a demonstra legalitatea respingerii cererii de finanțare, cum eronat a apreciat Curtea.

Astfel, prevederile H.G. nr. 807/2014 nu conferă cadrul legal prin care soluția de respingere a cererii de acord pentru finanțare ar constitui temei subiectiv în vederea depunerii unei noi cereri pentru finanțare.

Concluzionează cu privire la nelegalitatea soluției adoptate de către judecătorul fondului, arătând că solicitarea de informații suplimentare operează doar în condițiile identificării unor neconcordanțe privind informațiile/documentele transmise în susținerea cererii de acord pentru finanțare, nu și în situația constatării unor inadvertențe între aspectele solicitate și aspectele prezentate în scopul susținerii celor solicitate.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat în principal excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Reclamanta A. S.R.L. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Adresa nr. x/16.05.2022 și Scrisoarea de respingere a cererii de acord de finanțare nr. x/24.03.2022.

Prin scrisoarea de respingere a cererii de acord de finanțare nr. x/24.03.2022, a fost respinsă cererea de finanțare, întrucât nu a fost îndeplinit criteriul de eligibilitate prevăzut la lit. b)

1

alin. (1), art. 17. cap. VI - Criterii de acordare a ajutorului de stat din H.G. nr. 807/2014 coroborat cu prevederile Ghidului solicitantului Revizia 5, aprobat prin Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 991/2021. A fost respinsă de autoritatea pârâtă și contestația administrativă formulată împotriva procesului-verbal, potrivit adresei nr. x/584241/16.05.2022.

Prima instanță a admis acțiunea ca întemeiată, iar pârâtul Ministerul Finanțelor a criticat această soluție, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., indicat de instituția recurentă, vizează nelegalitatea soluției instanței de fond, având în vedere că, la pronunțarea sentinței, instanța a preluat și reținut susținerile reclamantei, fără a avea în vedere apărările depuse de către instituția pârâtă prin raportare la contestația formulată, textele de lege incidente fiind interpretate în mod subiectiv.

Argumentele recurentului sub acest aspect nu se circumscriu ipotezelor prevăzute de norma procedurală menționată. Sentința atacată îndeplinește exigențele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., iar judecătorul fondului a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale.

Instanța de control judiciar constată că sentința recurată conține o analiză detaliată a dispozițiilor legale aplicabile, a situației de fapt și a actelor administrative contestate, iar judecătorul fondului în mod corect a apreciat că solicitarea reclamantei de anulare a actelor vătămătoare este admisibilă, întrucât au fost încălcate dispozițiile impuse prin art. 4 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 8107/2014.

Înalta Curte observă că hotărârea atacată nu este rezultatul unei aplicări și interpretări greșite a normelor de drept material și nu poate fi reformată nici prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât consideră că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit norma incidentă, adăugând la lege, când a apreciat că măsura respingerii cererii de acord de finanțare este una excesivă, depășind aspectele necesare pentru asigurarea legalității procedurii, întrucât nu a aplicat dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 8107/2014 (ce se referă la 3 situații în care se pot solicita informații suplimentare în vederea completării cererii de acord pentru finanțare), reținând că nu sunt incidente în soluționarea cererii societății reclamante.

Înalta Curte reține că recurentul-pârât a respins cererea de acord de finanțare depusă de către societatea reclamantă pentru neîndeplinirea a 2 criterii de eligibilitate cu privire la: realizarea investiției în sectorul de activitate, respectiv codul CAEN și încadrarea investiției în categoria investiției inițiale, respectiv extinderea capacității unității.

În mod legal instanța de fond a considerat necesar, înainte de a verifica alte aspecte invocate prin cererea de chemare în judecată și fac obiectul actelor atacate, să stabilească legalitatea emiterii scrisorii de respingere, conform prevederilor art. 4 alin. (2) din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 807/2014.

În mod legal a constatat judecătorul fondului că scrisoarea de respingere s-a bazat pe neconcordanța dintre codurile CAEN, critica instituției recurente sub acest aspect fiind nefondată.

Astfel cum s-a arătat anterior, prima instanță a verificat strict procedural legalitatea emiterii scrisorii de respingere, respectiv dacă instituția pârâtă a apreciat în mod corect și fără a cere lămuriri suplimentare că, activitatea societății pentru care se solicită finanțare, având incident codul CAEN 2016, nu corespunde cu activitatea descrisă în planul de afaceri ce s-ar încadra codului CAEN 3832.

Judecătorul fondului a apreciat în mod corect că este necesar ca înainte de a trece la analiza pe fond a cererii de acord pentru finanțare, să verifice dacă pentru neconcordanțele dintre codurile CAEN indicate în cerere și explicate în cuprinsul planului de afaceri, instituția recurentă ar fi trebuit să solicite precizări societății aplicante, în sensul de a indica codul CAEN, atât la obiectul principal de activitate, cât și la cel secundar (în cazul în care se solicită ajutor de stat pentru un obiect secundar).

Sub acest aspect, Inalta Curte constată că, deși din extrasul emis de ONRC rezultă cu claritate că activitatea societății reclamante are, printre altele, codul CAEN 2016 (principal) și, printre alte coduri pentru activități secundare și codul CAEN 3832, instituția pârâtă insistă în cuprinsul motivelor de recurs că "activitatea de prelucrare, în formă de granule, a deșeurilor de materiale plastice sau cauciuc, activitate detaliată în planul de afaceri (aferentă codului CAEN 3832) nu se regăsește printre activitățile specifice codului CAEN 2016, pentru care societatea solicită finanțare în scopul extinderii capacității de producție" și că "Neeligibilitatea consistă în aceea că, activitatea pentru care se solicită finanțare (CAEN 2016) nu corespunde cu activitatea descrisă în planul de afaceri (CAEN 3832), iar acordarea unui ajutor de stat în aceste condiții ar fi susceptibilă de a crea premisele unei utilizări preferențiale a acestuia, pentru activități care exced planului de investiție."

Indicarea din cuprinsul planului de afaceri a unui alt cod sau descrierea unei anumite activități nu poate atrage automat respingerea cererii, atâta timp cât nu s-au cerut lămuriri sub acest aspect.

Mai mult, scopul avut în vedere de schema de ajutor instituită prin H.G. nr. 807/2014 este dezvoltarea regională prin realizarea de investiții în toate sectoarele și soluția instituției recurente de respingere a cererii pentru presupunerea că, dacă s-ar acorda ajutorul se crează premisa unei utilizări preferențiale, depășește dispozițiile H.G. nr. 807/2014.

Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă a încălcat prevederile legale incidente la momentul în care a respins cererea de ajutor stat, fără a solicita precizări cu privire la inadvertența dintre cele două coduri, deși dispozițiile H.G. nr. 807/2014 erau clare sub acest aspect, trebuia să solicite informații și/sau documente pentru completarea cererii de acord pentru finanțare, în cazul în care: (i) există neconcordanțe în informațiile furnizate; (ii) documentele nu respectă condițiile de conformitate prevăzute în anexa nr. 2;(iii) se constată necesitatea unor documente suplimentare în vederea soluționării cererii.

În acord cu judecătorul fondului, instanța de recurs observă că în mod nelegal a apreciat instituția pârâtă că neîndeplinirea criteriului de eligibilitate nu reprezintă motiv pentru transmiterea unei solicitări privind realizarea, având în vedere că activitatea pentru care se solicită finanțare (CAEN 2016) este trecută ca activitate principală în extrasul ONRC . Faptul că activitatea pentru care se cere finațarea nu corespunde cu cea descrisă în planul de afaceri (deși codul principal indicat este cel cerut de schema de ajutor) nu face solicitarea neeligibilă, ci doar implică necesitatea comunicării unor informații suplimentare din partea societății aplicante.

Intimata-reclamantă nu avea cunoștință de necesitatea acestor lămuriri, astfel că în mod corect judecătorul fondului a observat că pârâtul a respins cererea, deși a reținut că reclamanta era autorizată să desfășoare și activitatea aferentă codului CAEN 3832, descrisă în proiectul de investiții.

Mai mult, prin motivele de recurs instituția pârâtă s-a apărat insistând asupra faptul că H.G. nr. 807/2014 nu interzice depunerea unei noi cereri de finanțare după emiterea unei scrisori de respingere și că, judecătorul fondului a înțeles greșit că, prin aceasta s-ar justifica legalitatea respingerii cererii de finanțare.

Instanța de recurs va respinge concluziile instituției recurente cu privire la nelegalitatea soluției adoptate de către judecătorul fondului, în ceea ce privește faptul că avea obligația de a solicita informații suplimentare doar în condițiile identificării unor neconcordanțe privind informațiile/documentele transmise în susținerea cererii de acord pentru finanțare, nu și în situația constatării unor inadvertențe între aspectele solicitate și cele prezentate în scopul susținerii cererii.

Înalta Curte reține că au devenit incidente dispozițiile art. 4 alin. (2) din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 807/2014, întrucât din cuprinsul cererii de finanțare au fost identificate chiar de către instituția recurentă neconcordanțe ale informațiilor/documentelor transmise în susținerea cererii de acord pentru finanțare, instanța de fond realizând astfel o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material incidente.

Totodată, în cadrul analizei cererii de acord pentru finanțare, pentru a se determina dacă activitățile și domeniile de activitate sunt eligibile, trebuie verificat dacă activitățile și domeniile de activitate sunt identificate precis, analizându-se clasificarea activităților din economia națională - CAEN Rev. 2, aprobată prin Ordinul Președintelui Institutului Național de Statistică nr. 337/2007, aspect detaliat și solicitat imperativ în modelul Planului de afaceri indicat la Anexa 3 din Ghidul solicitantului Rev. 5, cap. 1 subcap. 1.1. - Prezentarea întreprinderii. Astfel, societatea aplicantă a indicat codul CAEN la obiectul principal de activitate pentru care solicită finanțarea.

În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că, verificarea activităților aferente celor două coduri CAEN se va putea realiza abia după lămurirea informațiilor contradictorii cuprinse în cerere și în documentația ce o însoțește, fiind necesară continuarea procedurii de evaluare a eligibilității cererii de acord de finanțare.

Or, prin schema de ajutor de stat se urmărește stimularea investițiilor cu impact major în economie și respingerea cererii pentru inadvertențele între coduri nu se justifică, ea reprezentând o măsură disproporționată, de natură să deturneze scopul H.G. nr. 807/2014, context în care în mod legal prima instanță a apreciat că, în speță se impunea aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 807/2014, fiind inutilă dezlegarea aspectului referitor la conținutul activităților aferente celor două coduri CAEN, întrucât, în prealabil, este necesar a se acorda reclamantei posibilitatea de a lămuri informațiile cuprinse în cererea de acord de finanțare și în documentația ce o însoțește, motiv pentru care trebuie continuată procedurii de evaluare a eligibilității cererii de acord de finanțare

Pentru considerentele expuse, constatând că soluția primei instanțe reflectă o corectă aplicare și interpretare a normelor legale, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș împotriva sentinței nr. 174/F-CONT pronunțate la 20 decembrie 2022 de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 6 iunie 2024.