ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3240/2025

Ședința publică din data de 10 iunie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la 06.08.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, a solicitat anularea procesului-verbal nr. x/10.07.2024 privind centralizarea pe țară a voturilor și constatarea rezultatului pentru alegerea Consiliului General al Municipiului București din 9 iunie 2024. Reclamanta a solicitat și suspendarea efectelor actului atacat.

Prin sentința civilă nr. 1444 din 11 septembrie 2024, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Biroul Electoral Central, invocată de reprezentantul Ministerului Public, și a respins cererea de suspendare a executării procesului-verbal contestat și contestația formulată, ca fiind introduse împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2, reclamanta A.. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de fond.

Prin memoriul de recurs, în temeiul art. 484 alin. (2) C. proc. civ., recurenta-reclamantă a solicitat și suspendarea efectelor hotărârii recurate.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a criticat soluția de respingere a acțiunii ca urmare a lipsei capacității procesuale de folosință a Biroului Electoral Central, învederând că instanța de judecată a dat prevalență excepțiilor invocate de Ministerul Public, încălcând obligațiile statuate de art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și art. 178 alin. (5) C. proc. civ., referitor la invocarea cauzelor de nulitate și ordinea de soluționare a excepțiilor invocate, fiind incidente, astfel, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că mențiunile cu privire la desființarea Biroului Electoral Central nu pot fi reținute, întrucât la data efectuării procedurii de citare, acest organism încă funcționa, fiind în cunoștință cu privire la cauza dedusă judecății, precum și cu privire la alte cauze având același obiect, respectiv anularea proceselor-verbale rezultate ca urmare a scrutinului electoral din data de 09.06.2024 care se referă la Alegerea Administrației Publice Locale și Alegerea Membrilor din România a Parlamentului European din anul 2024. Procedurile de citare au fot îndeplinite la data de 23.08.2024 prin comunicarea citațiilor la unele dezmembrăminte ale Biroului Electoral Central din Secțiile de Votare Bisoca, Județul Buzău și Bistra, Județul Alba dar și prin efectuarea de convorbiri telefonice cu membrii acestor dezmembrăminte ale Biroului Electoral Central, astfel că nu poate fi reținută excepția lipsei capacității de folosință a acestui organism electoral.

În ceea ce privește acțiunea principală, a arătat că excepția nulității actelor emise de către B. survine ca urmare a demersului de excludere din cadrul acestui organism parlamentar a reprezentantului minorității naționale italiene și drept urmare, potrivit art. 56 alin. (3) din C. proc. civ., actele emise de către acest organism în organizarea procesului electoral sunt lovite de nulitate absolută.

În considerentele sentinței recurate, instanța de fond face referire la excepțiile invocate, dar nu se pronunță pe acestea.

Cu privire la excepția lipsei interesului Camerei Deputaților în ambele scrutinuri electorale, a susținut că Instituția Monitorul Oficial al României este în subordinea Parlamentului României, astfel că există un conflict funcțional în ceea ce privește scrutinul electorat și consemnarea rezultatului acestor alegeri datorită prezenței Camerei Deputaților în textul de lege al Legii nr. 115/2015 privind alegerea administrației publice locale, excepție, de asemenea, absolută, pe care instanța de fond nu a mai luat-o în discuție.

De asemenea, prima instanță a omis să cerceteze aspectele ce țin de regulile care reglementează drepturile, îndatoririle și obligațiile nu numai ale cetățenilor, dar și ale organismelor colective printre care cele ale Camerei Deputaților și ale Biroului Electoral Central, și a aplicat greșit aceste norme, devenind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În ceea ce privește demersul de publicare a rezultatelor alegerilor privind administrația publică locală și pentru membrii din România a Parlamentului European di anul 2024, a susținut că este un demers nelegal, întrucât, la data publicării rezultatelor alegerilor, există pe rolul instanțelor contestațiile împotriva proceselor-verbale încheiate în condițiile menționate mai sus, iar hotărârile pronunțate în aceste dosare, chiar daca sunt definitive, au un caracter provizoriu. Biroul Electoral Central nu are atribuții de legiferare, astfel, Deciziile adoptate de către acest organism, nu pot fi considerate ca având putere de lege. Hotărârârea atacată nu se poate bucura de autoritatea de lucru judecat tocmai datorită caracterului provizoriu.

Referitor la excepția nelegalității constituirii Biroului Electoral Central, a arătat că instanța de fond nu a verificat niciuna dintre condițiile de îndeplinit și prevăzute de Legea nr. 115/2015 privind alegerea administrației publice locale, acest act normativ având un caracter superior ordonanței Guvernului nr. 21/2024, unde numărul membrilor acestui organism este diferit, sens în care era imperior necesară admiterea excepției invocate, aceasta fiind, de asemenea o excepție absolută, de ordine publică.

Sub un alt aspect, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de fond nu a aprofundat aspectele referitoare la nelegalitatea constituirii Biroului Electoral Central din perspectiva reprezentării politice în acest organism, în temeiul art. 38 alin. (4) din Legea nr. 115/2015, în condițiile în care un competitor electoral, C., este tratat atât ca partid politic, cât și ca organizație a cetățenilor aparținând B., aspecte care au un impact bugetar major și afectează legalitatea procesului-verbal contestat. Totodată, prima instanță a trecut cu vederea probatoriul administrat în cauză, din care rezultă imposibilitatea asigurării participării la scrutinul electoral al unei alte organizații ale cetățenilor aparținând minorității bulgare. Astfel, sentința recurată nu conține în mod clar motivele pe care se întemeiază, iar motivele prezentate sunt contradictorii, fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Tot pe cale de excepție, recurenta-reclamantă a invocat nulitatea absolută a Procesului - Verbal Nr. 2RFL/BEC/10.07.2024 privind constatarea rezultatului pentru alegerea Consiliului General al Municipiului București din data de 9 iunie 2024, în raport cu împrejurarea că actul atacat conține denumiri greșite ale organizațiilor politice din componența Biroului Electoral Central și este netemeinic, respectiv la poziția 16 este menționat Grupul B., competitor electoral inexistent, iar domnul D., semnatarul procesului-verbal contestat din partea acestei formațiuni, nu poate justifica niciun interes în compunerea Biroului Electoral Central potrivit Legii nr. 115/2015.

Nu în ultimul rând, a criticat faptul că, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., instanța a dat mai mult decât s-a cerut, pronunțându-se pe excepția invocată de către Ministerul Public fără ca acesta să depună întâmpinare la contestația formulată, fiind astfel decăzut din dreptul de a depune probe și de a formula excepții, în afară de cele de ordine publică.

Referitor la acest aspect, a susținut că excepțiile absolute invocate de reclamantă pe calea acțiunii principale sunt eminamente de ordine publică, neputând astfel să prevaleze cele invocate de Ministerul Public.

4.1. Intimatul-pârât Biroul Electoral Central nu a formulat apărări la recursul declarat de recurenta-reclamantă.

4.2. La termenul de judecată din 5 iunie 2024, Înalta Curte a luat act de renunțarea recurentei-reclamante la cererea de recalificare a căii de atac, din recurs în apel, și la cererea de suspendare a executării actului administrativ vizat de acțiunea dedusă judecății.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că cererea de suspendare a executării recurate este inadmisibilă, iar recursul declarat de recurenta-reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente

Prin sentința civilă nr. 1444 din 11 septembrie 2024, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Biroul Electoral Central, invocată de reprezentantul Ministerului Public, și a respins cererea de suspendare a executării procesului-verbal contestat și contestația formulată, ca fiind introduse împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.

Odată cu exercitarea recursului împotriva hotărârii menționate, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la 9 octombrie 2024, partea recurentă-reclamantă a solicitat și suspendarea executării sentinței civile atacate până la soluționarea căii de atac, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 484 alin. (2) din C. proc. civ.

Această din urmă normă juridică de drept procesual, care constituie, în acord cu principiul disponibilității, temeiul invocat de recurenta-reclamantă în argumentarea cererii sale de suspendare, prevede că "La cererea recurentului, formulată în condițiile art. 83 alin. (2) și alin. (3), instanța sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat, suspendarea hotărârii atacate cu recurs în alte cazuri decât cele la care se referă alin. (1).".

În acest context se impune a fi observat și art. 484 alin. (1) C. proc. civ., care arată că "Recursul suspendă de drept executarea hotărârii în cauzele privitoare la desființarea de construcții, plantații sau a oricăror lucrări cu așezare fixă, precum și în cazurile anume prevăzute de lege.".

Din lectura atentă a textelor normative menționate, Înalta Curte constată că premisele esențiale ale unei cereri de suspendare a hotărârii sunt atât existența unei hotărâri executorii, cât și conținutul său în sensul de a dispune o măsura în sarcina unei părți. Câtă vreme respectiva hotărâre judecătorească nedefinitivă nu se bucură de caracter executoriu sau nu obligă vreuna dintre părțile procesului într-un anumit sens, ci, în acest din urmă caz, doar respinge o cerere, nu devine incidentă instituția suspendării de executare, deoarece hotărârea în discuție nu este susceptibilă de a produce nicio modificare în realitatea juridică existentă.

Așadar, cererea de suspendare a hotărârii formulată în prezenta cauză nu îndeplinește o cerință de admisibilitate esențială și anume aceea că, pentru a putea face obiect al suspendării, hotărârea judecătorească trebuie să dispună o măsură cu caracter executoriu, pe care titularul cererii de suspendare o consideră vătămătoare la adresa drepturilor și intereselor sale.

Astfel, sentința civilă nr. 1444 din 11 septembrie 2024 nu cuprinde nicio astfel de măsură în dispozitivul său, ci doar respinge cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință. Hotărârea judecătorească nu tranșează, așadar, niciun aspect de fond al cauzei, nu dispune anularea unui act administrativ sau îndeplinirea unei obligații care ar putea afecta în vreun fel drepturile și interesele recurentei-reclamante, altfel spus nu cuprinde nicio obligație care ar putea fi dusă la îndeplinire prin executare silită, astfel încât să justifice admiterea unei cereri de suspendare în temeiul art. 484 alin. (2) C. proc. civ., cu efectul temporizării executării titlului.

Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție mai reține și că, la acest moment procesual, recurenta-reclamantă nu mai justifică interesul susținerii cererii de suspendare, câtă vreme recursul este soluționat la prezentul termen de judecată, fiind pronunțată o hotărâre cu caracter definitiv asupra căii de atac declarate, iar suspendarea se poate dispune doar până la soluționarea recursului, astfel cum rezultă din dispozițiile coroborate ale art. 484 și art. 719 C. proc. civ.

Prin soluția dată asupra căii de atac, instanța de control judiciar tranșează situația sentinței civile a cărei suspendare se solicită, deoarece în cazul admiterii recursului aceasta este casată, astfel că nu ar mai exista, iar, în cazul respingerii recursului, sentința va fi menținută, căpătând caracter definitiv și având autoritate de lucru judecat, astfel că suspendarea executării sale nu mai poate fi dispusă în condițiile art. 484 alin. (2) C. proc. civ.

În consecință, constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 484 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de recurenta-reclamantă A. privind suspendarea executării sentinței civile nr. 1444 din 11 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2024, ca inadmisibilă.

Înalta Curte reține că, prin sentința recurată, instanța de fond a pronunțat o soluție de respingere a acțiunii pentru lipsa capacității procesuale de folosință a pârâtului Biroul Electoral Central, consecutiv admiterii excepției omonime. Toate considerentele hotărârii privesc această chestiune, analizată cu prioritate, în condițiile art. 248 C. proc. civ.. Constatând că BEC a fost dizolvat la data publicării rezultatului final al alegerilor locale (10.07.2024), anterior formulării acțiunii de față (06.08.2024), instanța de fond nu a mai procedat la analiza argumentelor din contestație ce privesc fondul cauzei.

Prin recursul declarat în cauză, reclamanta a formulat mai multe critici de nelegalitate, dintre care unele privesc soluția de admitere a excepției lipsei capacității de folosință a pârâtului BEC, iar restul privesc aspecte ce țin de fondul cauzei, recurenta-reclamantă pretinzând că instanța nu a soluționat sau a soluționat greșit excepțiile și argumentele din contestație referitoare nulitatea procesului-verbal contestat. Or, atâta vreme cât prima instanță nu a mai analizat fondul cauzei, în raport de excepția a cărei admitere a făcut inutilă această analiză, toate criticile recurentei-reclamante vizând fondul pricinii sunt străine de cauza de față și vor fi respinse, ca nefondate.

Rezumativ, Înalta Curte constată că sunt străine pricinii: criticile recurentei formulate în susținerea excepției nulității actelor emise de către B., excepției lipsei interesului Camerei Deputaților în ambele scrutinuri electorale, excepției nelegalității constituirii Biroului Electoral Central, excepției nulității absolute a Procesului - Verbal Nr. 2RFL/BEC/10.07.2024; criticile privind faptul că prima instanță a omis să cerceteze aspectele ce țin de regulile care reglementează drepturile, îndatoririle și obligațiile nu numai ale cetățenilor, dar și ale organismelor colective printre care cele ale Camerei Deputaților și ale Biroului Electoral Central, aplicând greșit aceste norme; criticile referitoare la demersul de publicare a rezultatelor alegerilor privind administrația publică locală și pentru membrii din România a Parlamentului European din anul 2024, apreciat de recurentă ca fiind nelegal, întrucât, la data publicării rezultatelor alegerilor, există pe rolul instanțelor contestațiile împotriva proceselor-verbale, iar hotărârile pronunțate în aceste dosare, chiar daca sunt definitive, au un caracter provizoriu; susținerile privind faptul că instanța de fond nu a aprofundat aspectele referitoare la nelegalitatea constituirii Biroului Electoral Central din perspectiva reprezentării politice în acest organism, în temeiul art. 38 alin. (4) din Legea nr. 115/2015, în condițiile în care un competitor electoral, C., este tratat atât ca partid politic, cât și ca organizație a cetățenilor aparținând B., aspecte care au un impact bugetar major și afectează legalitatea procesului-verbal contestat.

Chestiunile cu privire la care recurenta-reclamanta pretinde că au fost examinate greșit ori necorespunzător de către instanța de fond nu se regăsesc în cuprinsul sentinței recurate, iar aspectele de nelegalitate a actului administrativ litigios, pretins omise de prima instanță, nu puteau fi și nu au fost analizate în raport de admiterea excepției lipsei capacității de folosință a pârâtului, soluție care împiedică tranșarea aspectelor de fond ale cauzei.

Concluzionând, toate aceste critici ale recurentei-reclamante, încadrate, după caz, în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., vor fi respinse, ca nefondate.

În ceea ce privește criticile referitoare la soluția de admitere a excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Biroul Electoral Central, cu respingerea în consecință a acțiunii, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a formulat critici apte să conducă la reformarea sentinței recurate.

În esență, pentru a reține lipsa capacității procesuale de folosință a pârâtului BEC, excepție absolută, de ordine publică, invocată de reprezentantul Ministerul Public, instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 40 din Legea nr. 115/2015, din cuprinsul cărora rezultă că Biroul Electoral Central își încetează activitatea după publicarea în Monitorul Oficial al României a rezultatului alegerilor. A mai reținut prima instanță că rezultatul alegerilor locale a fost publicat în Monitorul Oficial la data de 10.07.2024, astfel că, la data înregistrării acțiunii - 06.08.2024, Biroul Electoral Central nu mai era legal constituit și nu mai deținea capacitate procesuală de folosință, conform art. 56 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ.

În recurs, reclamanta a susținut că mențiunile cu privire la desființarea Biroului Electoral Central nu pot fi reținute, întrucât la data efectuării procedurii de citare, acest organism încă funcționa, fiind în cunoștință cu privire la cauza dedusă judecății, precum și cu privire la alte cauze având același obiect. De asemenea, a susținut că pârâtul a fost legal citat în cauză, procedurile de citare fiind îndeplinite la 23.08.2024 prin comunicarea citațiilor la unele dezmembrăminte ale Biroului Electoral Central din Secțiile de Votare Bisoca, Județul Buzău și Bistra, Județul Alba, dar și prin efectuarea de convorbiri telefonice cu membrii acestor dezmembrăminte ale Biroului Electoral Central.

Înalta Curte constată că susținerile recurentei nu se confirmă.

Astfel, în ceea ce privește procedura de citare realizată în cauza de față, Înalta Curte reține că, la fond, dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu pârâtul pentru termenul de judecată din 22.08.2024 a fost restituită cu mențiunea "funcționarul aflat la sediu declară că BEC este desființat"; dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru termenul din 11.09.2024, când s-a soluționat cauza în sensul admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință a BEC, poartă ștampila Autorității Electorale Permanente; dovada de comunicare a hotărârii recurate poartă ștampila Biroului Electoral Central constituit în vederea alegerilor parlamentare, în temeiul art. 7 din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului și a Camerei Deputaților, precum și pentru organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente .

Or, Biroul Electoral Central constituit pentru alegerile locale, respectiv Biroul Electoral Central constituit pentru alegerile parlamentare și Autoritatea Electorală Permanentă sunt autorități distincte, care se înființează, funcționează și au componență și atribuții proprii, specializate și strict circumscrise scopului în care sunt înființate, stabilite de legile speciale în temeiul cărora își desfășoară activitatea. Ca urmare, între aceste entități nu operează o transmisiune a drepturilor și obligațiilor biroului care și-a încetat activitatea de către biroul care continuă să funcționeze.

Încetarea activității Biroului Electoral Central constituit pentru alegerile locale a intervenit după data publicării în Monitorul Oficial a rezultatului alegerilor locale (10.07.2024), astfel că, la data promovării acțiunii (06.08.2024), acea autoritate nu mai exista și nu mai avea astfel capacitate procesuală de folosință, neputând deci sta în judecată în calitate de pârât, cum corect a reținut instanța de fond.

Nu pot fi reținute nici argumentele recurentei-reclamante în sensul că activitatea BEC nu poate fi considerată ca încetată, atât timp cât pe rolul Înaltei Curți mai există cauze vizând alegerile locale, aceste alegații fiind în evidentă contradicție cu prevederile art. 40 din Legea nr. 115/2015, care prevăd încetarea activității Biroului după data publicării rezultatului alegerilor, fără nicio altă condiție referitoare la prezența sau nu a BEC în cadrul procesual al unor litigii judiciare. Situația acestor litigii, dacă există, se tranșează conform normelor de procedură civilă, însă nu temporizează/stopează încetarea activității Biroului Electoral Central conform dispozițiilor legale.

În concluzie, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe dată asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, este legală, fiind pronunțată în acord cu prevederile art. 40 din Legea nr. 115/2015 și art. 56 C. proc. civ., iar criticile reclamantei sunt nefondate, în speță nefiind incidente cazurile de casare invocate.

În final, Înalta Curte subliniază că recurenta-reclamantă a chemat în judecată Biroul Electoral Central, entitate inexistentă la data învestirii instanței judecătorești, fără însă ca partea reclamantă să fi depus minime diligențe în vederea identificării autorității publice eventual succesoare în drepturi și obligații a celei a cărei activitate încetase.

Pentru toate aceste considerente, constatând că niciuna dintre criticile recurentei-reclamante nu este întemeiată, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 484 alin. (2) C. proc. civ. și incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 496 C. proc. civ., va respinge cererea de suspendare a executării sentinței nr. 1444 din 11 septembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă, și recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de supendare a executării sentinței nr. 1444 din 11 septembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 1444 din 11 septembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.