ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 06.06.2024

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3169/2024

HOTĂRÂRE
06.06.2024
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3169/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 6 iunie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 21.04.2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020 reclamanta A., în temeiul art. 5 alin. (1), art. 8 pct. 2 și 4 din Ordinul Comun al Ministrului Sănătății Publice și al Ministrului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nr. 1.256/443/2008, publicat în M. Of. nr. 531 din 15.07.2008, în contradictoriu cu pârâtul Institutul Național de Sănătate Publică, a solicitat obligarea pârâtului la continuarea procedurilor stabilite de art. 8 din actul normativ precitat, privind emiterea fișei de declarare a bolilor profesionale tip BP2, prevăzută de Anexa 1 din H.G. nr. 1425/2006 actualizată prin H.G. nr. 955/2010 și H.G. nr. 1242/2011 privind diagnosticul de sindrom vertiginos vestibular, cu consecința emiterii documentului final privind soluționarea dosarului format în urma sesizării acesteia, în conformitate cu disp. art. 8 pct. 4 din Ordinul mai sus menționat, iar în temeiul art. 8 din Legea 554/2004, obligarea aceluiași pârât la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 2412 din 14 decembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Institutul Național de Sănătate Publică, Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București și Comisia de Soluționare a Contestatiilor Constituită la Nivelul Direcției de Sănătate Publică a Municipiului București.

A respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Institutul Național de Sănătate Publică, Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București și Comisia de Soluționare a Contestatiilor constituită la nivelul Direcției de Sănătate Publică a Municipiului București, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Comisia de Solutionare a Contestatiilor constituită la nivelul Direcției de Sănătate Publică a Județului Ilfov, ca neîntemeiată.

A admis excepția rămânerii fără obiect.

A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea la modificarea ordinului de funcționare a Comisiei de Experți de Medicina Muncii, ca rămas fără obiect.

A admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect anularea referatului medical nr. x/13.11.2019.

A respins capătul de cerere având ca obiect anularea referatului medical nr. x/13.11.2019, ca inadmisibil.

A respins cererea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Recursul exercitat în cauză

Reclamanta A. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 2412 din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Instanța de fond nu a soluționat în mod efectiv capătul principal de cerere formulat de recurentă, referitor la obligarea pârâtelor de a continua procedurile prevăzute de art. 8 din Ordinul comun nr. 1256/443/2008 privind emiterea fișei BP2 și finalizarea dosarului privind declararea bolii profesionale. Analiza s-a limitat doar la capătul subsidiar, ceea ce reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 397 și art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care obligă instanța să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății.

Curtea a apreciat eronat că referatul medical RC111/2019 nu are natura unui act administrativ, deși acesta a produs efecte juridice directe și a determinat blocarea procedurii de declarare a bolii profesionale. În lipsa continuării procedurii, singurul instrument procedural la dispoziția recurentei a fost contestarea acestui referat în fața Comisiei competente, iar instanța trebuia să recunoască caracterul juridic al acestui act și consecințele sale.

De asemenea, s-a aplicat greșit legea în privința cadrului normativ incident.

Potrivit Legii nr. 319/2006 și normelor subsecvente, declararea bolilor profesionale este obligatorie și se realizează prin procedura reglementată de Ordinul nr. 1256/443/2008. În urma modificărilor legislative aduse prin H.G. nr. 259/2022, atribuțiile Comisiei de experți de medicină muncii au fost preluate de comisiile de soluționare a contestațiilor constituite la nivelul direcțiilor de sănătate publică. În consecință, obligația de a confirma sau infirma caracterul de boală profesională în cazul recurentei revenea Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul DSP, singura autoritate competentă să finalizeze procedura.

Prin neanalizarea acestui aspect esențial și prin respingerea capătului de cerere având ca obiect obligarea la modificarea ordinului de funcționare a Comisiei de Experți de Medicina Muncii, ca rămas fără obiect și ca inadmisibil a capătului de cerere având ca obiect anularea referatului medical nr. x/13.11.2019, instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală și nemotivată, ceea ce justifică admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Apărările formulate în cauză

Intimații-pârâți Comisia de Solutionare a Contestatiilor constituită la nivelul Direcției de Sănătate Publică a județului Ilfov prin DSP Ilfov, Institutul Național de Sănătate Publică, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Sănătății au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În analiza recursului formulat, Înalta Curte observă mai întâi cadrul factual și procesual reținut de instanța de fond. Prin sentința pronunțată, Curtea de Apel București a admis în parte excepțiile invocate, reținând că anumite pârâte nu au calitate procesuală pasivă, a constatat rămânerea fără obiect a capătului de cerere privind modificarea ordinului de funcționare a Comisiei de experți și a respins, ca inadmisibil, capătul de cerere vizând anularea referatului medical x/13.11.2019. Totodată, cererea de obligare a comisiei de soluționare a contestațiilor să continue procedura și de acordare a despăgubirilor a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat recurs, susținând că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capătului principal de cerere privind obligarea autorităților de a continua procedura prevăzută de art. 8 din Ordinul nr. 1256/443/2008 și de a finaliza dosarul privind declararea bolii profesionale.

Examinând criticile, Înalta Curte reține că acestea vizează, în realitate, o pretinsă omisiune a instanței de a se pronunța asupra unei cereri.

Potrivit art. 445 alin. (1) C. proc. civ., "când prin hotărâre instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal, accesoriu sau incident ori asupra unei cereri conexe sau de intervenție, se poate face cerere de completare, în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii".

Prin urmare, calea procedurală adecvată pentru a corecta o astfel de omisiune este cererea de completare a hotărârii, adresată instanței care a pronunțat-o, și nu recursul. Recursul este o cale extraordinară de atac strict reglementată de art. 488 C. proc. civ., care nu poate fi transformată într-un mijloc de suplinire a procedurii prevăzute de art. 445 C. proc. civ.

În aceste condiții, observând că recurenta a invocat critici care nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., critici ce echivalează în realitate cu o cerere de completare a hotărârii, inadmisibilă pe calea recursului, Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 2412 din 14 decembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 06 iunie 2024.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2024-06-05
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3069/2024
petenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București, Secția de contencios administrativ fiscal. 1.3. Prin sentința civilă nr. 293/29.03.2021 Curtea de Apel București a respins acț
ÎCCJ 2024-06-13
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3323/2024
Ședința publică din data de 13 iunie 2024 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 29.07.2
ÎCCJ 2022-10-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4869/2022
Ședința publică din data de 25 octombrie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei I.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrat
ÎCCJ 2022-06-14
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1330/2022
Ședința publică din data de 14 iunie 2022 Asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 05 iulie 2016 pe rolul Tribunalului București,
ÎCCJ 2020-10-08
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5024/2020
Ședința publică din data de 8 octombrie 2020 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată la data de 08.08.2017 pe rolul Curții
Sursă