ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3089/2025

Ședința publică din data de 4 iunie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 9.01.2024 pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu Administrația Națională a Penitenciarelor, a contestat decizia de netransferare din Penitenciarul Găești, unde execută pedeapsa în regim deschis.

Prin sentința nr. 132 din 19 martie 2024, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal:

- a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Administrația Națională a Penitenciarelor și Directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor, ca nefondate;

- a respins cererea formulată de reclamantul A. , aflat în stare de detenție în PNT Găești, în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, și Directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor, ca nefondată;

- a dispus ca plata sumei reprezentând onorariul definitiv al avocatului din oficiu, în cuantum de 1020 RON, să fie efectuată către Av. B. în cont bancar, prin virament sau în numerar, prin compartimentul economic ale Tribunalului Prahova din Fondul pentru ajutor public judiciar care este cuprins distinct în bugetul de venituri și cheltuieli al Ministerului Justiției.

Împotriva sentinței nr. 132 din 19 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs, fără însă a-și motiva calea de atac.

Examinând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază acesta și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

De asemenea, în conformitate cu art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care există motive de casare de ordine publică.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, recurentul-reclamant nu a indicat motivele pentru care apreciază ca fiind nelegală hotărârea atacată, cererea cuprinzând doar declarația de recurs.

Astfel, recurentul nu a arătat motivele pentru care apreciază că se impune admiterea căii de atac, și care sunt normele de drept încălcate de curtea de apel, ce ar putea atrage, prin ipoteză, casarea încheierii recurate.

Ca atare, lipsa totală a motivării și inexistența unor critici de nelegalitate a hotărârii atacate nu poate conduce la examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile cazului concret dedus judecății.

Drept urmare, având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale încheierii atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va constata nul recursul declarat de recurentul -reclamant A. împotriva sentinței nr. 132 din 19 martie 2024 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată din oficiu.

Constată nul recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 132 din 19 martie 2024 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 4 iunie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.