ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4246/2024

Ședința publică din data de 2 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 08 august 2023, sub nr. x/2023, pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Administrația Națională a Penitenciarelor, Director Adjunct al Penitenciarului Ploiești - B.; Director Penitenciar Ploiești - C. și Penitenciarul Ploiești, transferarea sa de la Penitenciarul Deva la Penitenciarul Ploiești.

Prin sentința nr. 239 din 16 noiembrie 2023, Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru lipsa obiectului cererii;

A anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., deținut în Penitenciarul Ploiești, în contradictoriu cu intimații Administrația Națională a Penitenciarelor; Director Adjunct al Penitenciarului Ploiești - B.; Director Penitenciar Ploiești - C. și Penitenciarul Ploiești, pentru lipsa obiectului.

Împotriva sentinței nr. 239 din 16 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurentul A., solicitând admiterea acestuia, având în vedere că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică.

4.1. Intimata Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, întrucât recurentul nu a prezentat motivele pentru care a formulat această cale de atac.

4.2. Intimatul Penitenciarul Ploiești a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului pentru nemotivare și excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 5 aprilie 2024, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 2 octombrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând cu prioritate excepția de nemotivare a recursului formulat de către recurentul-reclamant A., invocată de către intimații Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Ploiești prin întâmpinări, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând cererea de recurs formulată de către recurentul A., Înalta Curte constată că acesta nu a indicat motivele de casare pe care se întemeiază cererea sa de recurs.

De altfel, din examinarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că recurentul nu a invocat niciun motiv care să poată fi circumscris motivelor de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Mai mult, recurentul a precizat în mod expres că motivele recursului le va expune și dezvolta în fața instanței de recurs, deși conform textelor de lege de mai sus, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs.

Astfel, Înalta Curte constată că recurentul nu a formulat nicio critică concretă la adresa celor reținute de către instanța de fond prin hotărârea recurată, respectiv nu a arătat argumentele pentru care a considerat că soluția instanței de fond, de respingere a cererii de chemare în judecată pentru lipsa obiectului, este greșită.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Or, în speță, recurentul nu a arătat niciun motiv care să poată face obiectul căii de atac a recursului în lipsa unor critici concrete aduse legalității hotărârii recurate, care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât nu conține motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și, în consecință, recursul nu este motivat.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Astfel fiind, întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi analizate în calea de atac a recursului, Înalta Curte va admite excepția nemotivării și va anula recursul de față, ca nemotivat.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepția nemotivării recursului și va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinței nr. 239 din 16 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nemotivării recursului.

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinței nr. 239 din 16 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.