ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5879/2024

Ședința publică din data de 10 decembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței sub nr. x/2023 din data de 03.03.2023, reclamantul A., în contradictoriu cu intimatul Penitenciarul Mărgineni, a formulat contestație împotriva Deciziei directorului general al ANP nr. 40481/09.01.2023, prin care a fost aprobat transferul la Penitenciarul Giurgiu, deși nu a solicitat niciodată transferul la alt penitenciar decât la Penitenciarul Giurgiu, deoarece domiciliul său se află în județul Prahova.

Prin sentința nr. 193 din data de 5 octombrie 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

A admis excepția lipsei calității procesual pasive a Penitenciarului Mărgineni.

A respins acțiunea formulată împotriva Penitenciarului Mărgineni ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

A admis cererea formulată de petentul A., cu domiciliul în județ Prahova, în prezent deținut Penitenciarul Mărgineni, județul Dâmbovița în contradictoriu cu intimații Penitenciarul Mărgineni, cu sediul în localitatea I.L. Caragiale, județul Dâmbovița și Administrația Națională a Penitenciarelor, cu sediul în București.

A anulat Decizia nr. 40481 din data de 09.01.2023 emisă de Administrația Națonală a Penitenciarelor.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului, pârâta susține că sentința primei instanțe a fost pronunțată cu greșita aplicare a normelor de drept material care reglementează modalitatea de transfer a deținuților și prerogativele legale ale ANP în realizarea transferului, respectiv art. 11 alin. (5), art. 45 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, art. 108 alin. (1) și (4) din H.G. nr. 157/2016 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013.

Arată că la data de 20.12.2022, comisia pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Mărgineni, în baza art. 54 alin. (2) lit. a)

2

din Hotărârea nr. 157/2016 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013, a hotărât schimbarea regimului de executare din regim închis în regim de maximă siguranță, hotărâre executorie prin încheierea judecătorului de supraveghere nr. 704 din data de 29.12.2022, definitivă prin sentința penală nr. 85 din data de 31.01.2023.

La data de 05.01.2023, administrația Penitenciarului Mărgineni, în baza art. 45 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, coroborat cu prevederile art. 108 alin. (1) lit. e) din H.G nr. 157/2016, a formulat o propunere de transfer a reclamantului la un alt penitenciar.

Astfel, din motive operative, în vederea prevenirii producerii unor evenimente negative, s-a luat măsura transferării reclamantului de la Penitenciarul Mărgineni la Penitenciarul Giurgiu, în vederea executării pedepsei, conform dispoziției Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 40481 din data de 09.01.2023.

La analizarea situației, arată în continuare recurenta-pârâtă, s-a produs pe fondul săvârșirii unei abateri disciplinare foarte grave de către reclamant si care, prin conduita adoptată, afecta în mod grav desfășurarea normală a activităților în locul de deținere ori siguranța acestuia.

Intimatul-reclamant B. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului declarat de recurenta pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor apreciind că, în mod formal, criticile recurentei se circumscriu cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea dedusă judecății, reclamantul reclamantul A. a contestat legalitatea Deciziei Directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 40481/09.01.2023, prin care s-a dispus transferul reclamantului A. de la Penitenciarul Mărgineni la Penitenciarul Giurgiu în vederea executării pedepsei.

Prin sentința recurată, prima instanță a admis cererea reclamantului, apreciind că în speță au fost dovedite motivele de nelegalitate de fond invocate prin acțiune.

Declarând recurs împotriva sentinței primei instanțe, recurenta-pârâtă ANP a susținut incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia "Casarea unei hotărâri se poate cere: (...) când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", apreciind că hotărârea este dată cu greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 11 alin. (5), art. 45 alin. (2) din Legea nr. 254/2013, art. 108 alin. (1) și (4) din H.G. nr. 157/2016 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013.

Înalta Curte, examinând criticile de nelegalitate formulate de recurenta-pârâtă, le constată a fi nefondate, prima instanță făcând o corectă aplicare a normelor legale incidente în raport de situația de fapt dedusă judecății.

Potrivit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013, "Penitenciarul în care persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate se stabilește de Administrația Națională a Penitenciarelor. La stabilirea penitenciarului se are în vedere ca acesta să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate, ținându-se seama și de regimul de executare, măsurile de siguranță ce trebuie luate, nevoile de reintegrare socială identificate, sex și vârstă.", iar art. 45 alin. (2) din același act normativ dispune că "Transferarea persoanelor condamnate în alt penitenciar, ca urmare a stabilirii sau schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau pentru alte motive întemeiate, se dispune, la propunerea comisiei prevăzute la art. 32 sau la cererea persoanei condamnate, cu avizul comisiei prevăzute la art. 32, de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.".

Potrivit art. 108 alin. (1) - (4) din H.G. nr. 157/2016 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013:

"(1) Comisia prevăzută la art. 32 din Lege face propuneri de transfer Administrației Naționale a Penitenciarelor, în următoarele situații:

a) stabilirea sau schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în situația în care acesta nu se încadrează în profilul unității;

b) depășirea capacității de cazare a penitenciarului;

c) înscrierea deținuților la cursuri de formare profesională ori de instruire școlară;

d) folosirea deținuților la muncă, la activități de educație și de asistență psihologică și asistență socială;

e) în cazul deținuților pentru care măsurile de siguranță, de asigurare a ordinii și disciplinei la nivelul penitenciarului sunt neîndestulătoare;

f) pentru încheierea căsătoriei;

g) alte motive temeinic justificate.

(2) Deținuții pot formula cereri de transfer în alt penitenciar. În cazul în care cererile de transfer sunt transmise Administrației Naționale a Penitenciarelor, acestea se remit administrației penitenciarului, în vederea avizării de către comisia prevăzută de art. 32 din Lege.

(3) Cererilor formulate de alte persoane sau organizații nonguvernamentale li se vor da curs doar în măsura în care acestea sunt însușite de către deținuți.

(4) Transferarea deținuților la un alt penitenciar se face conform profilării penitenciarelor, stabilite prin decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor prevăzută la art. 45 alin. (1) din Lege, și va ține cont, de regulă, ca penitenciarul să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a acestora."

Din înscrisurile administrate în cauza de față rezultă că din motive operative, în vederea prevenirii producerii unor evenimente negative, s-a luat măsura transferării reclamantului A. de la Penitenciarul Mărgineni la Penitenciarul Giurgiu, în vederea executării pedepsei, conform dispoziției Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 40481 din data de 09.01.2023.

Astfel cum s-a arătat anterior, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, la stabilirea penitenciarului se are în vedere dinstanța față de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate, regimul de executare, măsurile de siguranță ce trebuie luate, nevoile de reintegrare socială identificate, sex și vârstă.

Așadar, apropierea de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate reprezintă unul dintre criteriile care trebuie avute în vedere la stabilirea de către A.N.P. a penitenciarului în care persoană condamnată execută pedeapsă privativă de libertate, chiar dacă acest criteriu nu are valoare absolută.

Totodată, Înalta Curte constată că asigurarea siguranței locului de deținere reprezintă un scop legitim, de ordine publică, însă metodele și modalitățile de asigurare a atingerii acestui obiectiv trebuie să fie adoptate în deplină concordanță cu legea din moment C. proc. civ. atingeri sau restrângeri ale drepturilor și intereselor legitime ale deținuților, printre care și cele invocate de reclamant. Cu alte cuvinte, proporționalitatea măsurii transferului de la un penitenciar la altul se raportează la necesitatea echilibrării intereselor individuale ale acestuia legate de apropierea penitenciarului de domiciliu și respectiv interesele publice concurente, reprezentate de necesitatea asigurării siguranței locului de deținere.

În acest context, Înalta Curte constată că, deși autoritatea publică pârâtă beneficiază, cu privire la analizarea cererilor de transfer, din oficiu sau la cererea persoanei vizate, de o marjă largă de apreciere, totuși aceasta urmează a fi exercitată prin raportare la drepturile fundamentale ale persoanei.

Din această perspectivă, invocarea datelor statistice rezultate din situațiile prezentate instanței de judecată nu reflectă realizarea unei analize efective, în sensul ca, la luarea deciziei administrative, criteriile prevăzute de normele aplicabile, evocate anterior, să fie verificate și aplicate în concret, în condițiile în care legea nu acordă o prioritate unui anumit criteriu și, în același timp, impune analizarea coroborată a acestora, în special pentru evitarea, pe cât posibil, a selecționării în vederea transferului din oficiu a persoanelor private de libertate care au domiciliul în proximitatea locului de deținere (situația reclamantului), a celor care mențin legătura cu familia, a celor cărora li s-a aprobat cererea de executare a pedepsei privative de libertate în locul de deținere respectiv, a celor care participă la cursuri de formare profesională (cum este și cazul reclamantului) sau de instruire școlară ori a persoanelor care urmează un tratament medical sau desfășoară activități lucrative.

În speță, reclamantul a arătat în ce fel și sub ce aspect au fost lezate interesele sale legitime care să conducă la anularea actului administrativ emis de pârâtă, respectiv faptul că transferul într-un penitenciar mai îndepărtat duce la îngreunarea vizitelor membrilor familiei sale, mai ales în condițiile în care părinții săi sunt înaintați în vârstă, precum și la imposibilitatea acestuia de a participa la cursurile de formare profesională la care s-a înscris.

În acest context, Înalta Curte constată că inițiativa transferului reclamantului de la Penitenciarul Mărgineni la Penitenciarul Giugiu, au avut la bază realizarea unui scop just, respectiv cel al siguranței locului de deținere, astfel cum s-a impus penitenciarului prin măsurile luate, însă din înscrisurile depuse de către pârâtă la dosarul cauzei nu rezultă cum, dincolo de acest scop, s-a avut în vedere la emiterea deciziei de transfer contestate și interesul privat al reclamantului.

Nu în ultimul rând, cum în mod corect a reținut și instanța de fond, asigurarea în vederea prevenirii unor evenimente negative, motivul care a stat la baza transferului, s-a asigurat prin schimbarea regimului de executare într-unul superior ca grad de severitate, respectiv din închis în maximă siguranță, regim ce se poate executa în Penitenciarul Mărgineni.

Toate aceste împrejurări confirmă nelegalitatea deciziei atacate, raportat la dispozițiile normative aplicabile și la situația personală a reclamantului, conducând la concluzia că aceasta a fost emisă cu exces de putere și cu încălcarea drepturilor reclamantului. Prin urmare, sentința primei instanțe este pronunțată în acord cu normele de drept material incidente cauzei, iar criticile recurentei-pârâte nu sunt apte să conducă la reformarea soluției atacate.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul reclamant A..

Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva sentinței civile nr. 193 din data de 5 octombrie 2023 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.