ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2037/2024

Ședința publică din data de 10 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. x/2022 din data de 12.03.2023, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul Botoșani și Penitenciarul Tulcea, a contestat decizia Administrației Naționale a Penitenciarelor de transfer din Penitenciarul Botoșani în Penitenciarul Tulcea. În motivare a arătat faptul că cel mai apropiat penitenciar de domiciliul său este Penitenciarul Botoșani, iar prin executarea pedepsei în această unitate sunt respectate prevederile Legii nr. 254/2013. Transferul în alt penitenciar mai îndepărtat, ar îngreuna vizitele membrilor familiei sale, și ar exclude posibilitatea ca el să aibă legături cu societatea. Aceasta deoarece, printre altele părinții săi au o vârstă înaintată și sunt bolnavi. În plus, a subliniat că în cadrul Penitenciarului Botoșani este înscris la cursuri de formare profesională pentru care a achitat diferite taxe și a obținut avize.

1.2. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. x/2023 din data de 17.06.2023, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor – prin directorul ANP, Penitenciarul Botoșani și Penitenciarul Tulcea, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 330/PBT din 23.05.2023, solicitând să rămână în mod definitiv în cadrul Penitenciarului Botoșani, pentru a-și executa restul de pedeapsă, în acord cu dispozițiile art. 11 și art. 45 din Legea nr. 254/2013.

1.3. Prin rezoluția președintelui de complet, i s-a pus în vedere reclamantului să precizeze care este decizia pe care o contestă, ce autoritate a emis-o și să depună decizia la care face referire. Totodată, i s-a mai pus în vedere să precizeze în mod clar dacă prezenta cerere, ce face obiect al dosarului nr. x/2023 vizează o altă cerere de transfer și o altă decizie privind transferul, alta decât cea care formează obiectul dosarului nr. x/2023(fila x a acestui dosar). Reclamantul a răspuns solicitării instanței, prin înscrisul înregistrat la dosar la data de 19.06.2023 .

1.3. La termenul de judecată din data de 19.09.2023 Curtea, a dispus conexarea dosarului nr. x/2023 la dosarul nr. x/2023, reținând că obiectul judecății în cauzele conexate îl constituie decizia directorului ANP nr. 42059 din 2.02.2023, de aprobare a cererii Penitenciarului Botoșani de transfer a reclamantului de la Penitenciarul Botoșani la Penitenciarul Tulcea și decizia directorului ANP nr. 50650 din 21.04.2023 de respingere a cererii de transfer formulată de reclamant, de la Penintenciarul Tulcea la Penitenciarul Botoșani.

Pronunțând sentința civilă nr. 126 din data de 26 septembrie 2023, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

· a respins excepțiile netimbrării și inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile, ca nefondate;

· a admis cererile de chemare în judecată conexate, formulate de către reclamantul A. aflat în prezent în Penitenciarul Botoșani, în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor - prin directorul ANP;

· a anulat deciziile nr. 42059/2.02.2023 și nr. 50650/21.04.2023.

Împotriva sentinței civile menționate anterior, a declarat recurs pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii acțiunii în anulare a deciziilor atacate, respectiv a adreselor de stabilire a locului de executare a pedepsei.

Recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond a considerat, în mod eronat, "că există un viciu al deciziilor analizate, în absența posibilității de identificare în conținutul deciziilor criticate, a oricăror elemente privind situația concretă a reclamantului și raportarea criteriilor legale", hotărârea sa fiind criticabilă din perspectiva greșitei aplicări a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, Curtea de Apel Suceava, soluționând fondul cauzei, a considerat că "nu rezultă din înscrisurile depuse cum decizia de transfer ce privește pe reclamant, fundamentată pe necesitatea general anterior identificată, a avut în vedere și interesul privat al reclamantului, respectiv cum au fost efectiv puse în practică criteriile care au putut fonda în concret alegerea reclamantului pentru a fi printre cei indicați a fi transferat!".

Sub un prim aspect, recurenta-pârâtă apreciază că în mod greșit judecătorul fondului, a reținut că reclamantul ar avea un drept recunoscut de lege care i-ar fi fost încălcat prin mutarea acestuia la alt penitenciar. Potrivit prevederilor Cap. V din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, nu există un drept privind locul executării pedepsei privative de libertate, respectiv ca acesta să fie situat în localitatea de domiciliu. Așadar, nu există nicio justificare a faptului că deținutului i s-a încălcat vreun drept.

Pe de altă parte, pedeapsa privativă de libertate nu se raportează la interesele private ale deținuților. Conform art. 4 din H.G. nr. 157/2013, scopul executării pedepselor privative de libertate, nu are în vedere executarea pedepsei privative de libertate în localitatea de domiciliu. Localitatea de domiciliu poate fi un criteriu în stabilirea penitenciarului, însă acesta nu este singurul.

Dacă toți cei 30 de deținuți transferați, ar fi invocat același interes privat și nu ar fi fost transferați în unitățile penitenciare stabilite, activitatea Penitenciarului Botoșani s-ar bloca, în condițiile în care capacitatea de cazare a acestuia era mult depășită, indicele de ocupare fiind de 179,74%, conform procesului-verbal al comisiei de analiză a gradului de ocupare a capacității de cazare a sistemului penitenciar nr. x din data de 25.01.2023 precum și situației privind capacitatea de cazare și efectivele pentru categoriile "Bărbați Majori", regim semideschis la data de 20.01.2023.

Așadar, în perioada 25.01.2023 - 03.02.2023 Administrația Națională a Penitenciarelor a emis un număr de 43 de dispoziții de transfer către alte unități penitenciare, pentru tot atâtea persoane private de libertate, clasificate în regim semideschis.

În egală măsură, la analizarea actelor administrative a căror anulare s-a solicitat, trebuia să fie avute în vedere prevederile legale privind emiterea acestora, respectiv art. 45 din Legea nr. 254/2013, care stabilește că transferul se dispune de către directorul general al A.N.P. În speță, manifestarea de voință a directorului general s-a materializat într-o adresă prin care s-a dispus transferarea reclamantului de la Penitenciarul Botoșani la Penitenciarul Tulcea. Instanța de fond a trecut peste aceste apărări și a evaluat actul atacat din perspectiva unui veritabil act administrativ, deși ar fi trebuit să analizeze suspiciunile de nelegalitate ale actului emis numai din perspectiva respectării procedurii prevăzute de art. 45 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, coroborat cu prevederile art. 108 din H.G. nr. 157/2016 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și- a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. În aceeași măsură trebuia să analizeze actul prin care s-a respins cererea de transferare "de la Penitenciarul Tulcea la Penitenciarul Botoșani.

Este adevărat că aceste litigii (anulare acte de transfer) au fost date spre competentă soluționare, prin Decizia I. C. civ..J. nr. 3/2002 pronunțată în soluționarea unui RIL, curților de apel, însă aceste acte nu trebuie privite ca fiind acte administrative de autoritate, în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, acestea nu trebuie să cuprindă elementele obligatorii ale unui act administrativ veritabil, instanța de fond reținând în mod eronat că nu au fost motivate.

În concluzie, actul atacat a fost greșit definit de prima instanță, iar motivele reținute ca fiind justificate pentru a crea o suspciune rezonabilă de nelegalitate, excedează cadrul legal aplicabil unor astfel de documente.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, solicitând recursul declarat de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva sentinței civile nr. 126 din data de 26 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din circumstanțele particulare ale cauzei, rezultă că reclamantul A., domiciliat în județul Suceava se afla în executarea pedepsei cu închisoarea, la Penitenciarul Botoșani. Întrucât Penitenciarul Botoșani s-a confruntat cu fenomenul de aglomerare, având capacitatea legală de cazare depășită, a solicitat Administrației Naționale a Penitenciarelor transferarea mai multor persoane condamnate, printre care și a reclamantului, în vederea echilibrării efectivelor de deținuți. Această solicitare a fost aprobată prin Decizia Directorului A.N.P. nr. 42059/02.02.2023, prin care, în temeiul art. 108 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 157/2016, s-a dispus transferarea reclamantului, în vederea executării pedepsei, la Penitenciarul Tulcea. Ulterior, reclamantul a formulat o cerere de transfer de la Penitenciarul Tulcea, la Penitenciarul Botoșani, însă această cerere a fost respinsă prin Decizia nr. 50650/21.04.2023, emisă de Directorul Administației Naționale a Penitenciarelor.

Prin cererea dedusă judecății în fața instanței de contencios administrativ în prezenta cauză, reclamantul B. a solicitat anularea celor două decizii emise de Directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Prin sentința civilă nr. 126 din data de 26 septembrie 2023, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile procesuale invocate în cauză, iar pe fondul cauze, a admis cererile conexate formulate de către reclamantul A. și a anulat deciziile nr. 42059/02.02.20 și nr. 50650/21.04.2023 emise Directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Soluția pronunțată asupra fondului cauzei a fost criticată de către pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, din perspectiva motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea recursului, în cele ce urmează, Înalta Curte va răspunde punctual criticilor de nelegalitate invocate.

Cu titlu prealabil, subliniază că soluțiile pronunțate asupra excepției netimbrării și a inadmisibilității pentru lipsa plângerii prealabile nu au fost recurate, astfel că au căpătat caracter definitiv și nu vor face obiectul prezentului control judiciar.

În soluționarea prezentului recurs, Înalta Curte apreciază ca fiind relevante dispozițiile art. 108 alin. (1) și alin. (7) din H.G. nr. 157/2016, având denumirea marginală "Transferarea deținuților", potrivit cărora:

(1) Comisia prevăzută la art. 32 din Lege face propuneri de transfer Administrației Naționale a Penitenciarelor, în următoarele situații: a) stabilirea sau schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate în situația în care acesta nu se încadrează în profilul unității; b) depășirea capacității de cazare a penitenciarului; c) înscrierea deținuților la cursuri de formare profesională ori de instruire școlară; d) folosirea deținuților la muncă, la activități de educație și de asistență psihologică și asistență socială; e) în cazul deținuților pentru care măsurile de siguranță, de asigurare a ordinii și disciplinei la nivelul penitenciarului sunt neîndestulătoare; f) pentru încheierea căsătoriei;g) alte motive temeinic justificate.

(7) În situația prevăzută de alin. (5) lit. b) se va evita, pe cât posibil, selecționarea persoanelor private de libertate care au domiciliul în raza teritorială a locului de deținere, cele care mențin legătura cu familia, cele cărora li s-a aprobat cererea de executare a pedepsei privative de libertate în locul de deținere respectiv, cele care participă la cursuri de formare profesională sau de instruire școlară ori urmează un tratament medical, respectiv a celor care desfășoară activități lucrative."

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 Penitenciarul în care persoana condamnată execută pedeapsa privativă de libertate se stabilește de Administrația Națională a Penitenciarelor. La stabilirea penitenciarului se are în vedere ca acesta să fie situat cât mai aproape de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate, ținându-se seama și de regimul de executare, măsurile de siguranță ce trebuie luate, nevoile de reintegrare socială identificate, sex și vârstă.", iar potrivit dispozițiilor art. 68 alin. (1) și alin. (5) din Ordinul Ministerului Justiției nr. 2188/C/2022 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind evidența nominală și statistică a persoanelor private de libertate determinată de primire, punerea în executare a pedepselor și măsurilor privative de libertate, stabilirea și schimbarea regimului de executare, punerea în libertate și comunicarea actelor de procedură (1) Transferarea persoanelor private de libertate în alt loc de deținere, ca urmare a stabilirii sau schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau pentru alte motive întemeiate, se dispune de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, la propunerea comisiei pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, conform art. 45 alin. (2) din Lege. (5) În cazurile arătate la alin. (1), comisia pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate face propuneri de transfer în următoarele situații: a) pentru executarea pedepsei într-un anumit regim sau ca urmare a schimbării regimului de executare a pedepsei, atunci când locul de deținere nu este profilat pe deținerea acestor categorii de persoane condamnate; b) depășirea capacității de cazare pentru anumite regimuri; c) pentru înscrierea la cursuri de formare profesională ori de instruire școlară; d) urmare solicitărilor de forță de muncă formulate de alte locuri de deținere; e) în cazul persoanelor private de libertate pentru care măsurile de siguranță, de asigurare a ordinii și disciplinei la nivelul locului de deținere sunt neîndestulătoare; f) pentru încheierea căsătoriei; g) pentru alte motive temeinic justificate.

În continuare, art. 68 din aceleași Instrucțiuni prevede "Transferarea persoanelor private de libertate în alt loc de deținere, ca urmare a stabilirii sau schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate sau pentru alte motive întemeiate, se dispune de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, la propunerea comisiei pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, conform art. 45 alin. (2) din Lege.(...) În cazurile arătate la alin. (1), comisia pentru stabilirea, individualizarea și schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate face propuneri de transfer în următoarele situații:

a) pentru executarea pedepsei într-un anumit regim sau ca urmare a schimbării regimului de executare a pedepsei, atunci când locul de deținere nu este profilat pe deținerea acestor categorii de persoane condamnate;

b) depășirea capacității de cazare pentru anumite regimuri;(...)

Șeful structurii de evidență deținuți, împreună cu șeful structurii pentru aplicarea regimurilor, stabilește persoanele private de libertate eligibile pentru transfer, în situațiile prevăzute de alin. (1) lit. a) și b). (...)

În situația prevăzută de alin. (5) lit. b) se va evita, pe cât posibil, selecționarea persoanelor private de libertate care au domiciliul în raza teritorială a locului de deținere, cele care mențin legătura cu familia, cele cărora li s-a aprobat cererea de executare a pedepsei privative de libertate în locul de deținere respectiv, cele care participă la cursuri de formare profesională sau de instruire școlară ori urmează un tratament medical, respectiv a celor care desfășoară activități lucrative."

Prin Decizia nr. 3/24.04.2023, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 542/16.06.2023, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a dispus admiterea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și, în consecință, a stabilit că, "În interpretarea și aplicarea art. 9 alin. (2) lit. a) și art. 56 alin. (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum și a art. 5 alin. (2) și art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, stabilește că revine curții de apel, prin secția de contencios administrativ sau completurile specializate în litigii de contencios administrativ, competența de soluționare a cererilor privind anularea deciziei directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor de stabilire a locului de detenție pentru executarea pedepsei sau a deciziei de respingere a cererii de transfer la alt penitenciar."

Analizând cu prioritate natura juridică a deciziilor emise de Directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor, instanța reține că aceste decizii reprezintă acte administrative de natură a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice, a căror competență de analiză revine instanței de contencios administrativ conform Deciziei nr. 3/24.04.2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii. Ca urmare, cerințele de motivare, din prisma principiilor incidente în materie de contencios – administrativ, dar și posibilitatea de cenzurare a excesului de putere pe calea controlului jurisdicțional, sunt proprii actelor administrative.

Astfel cum a reținut și instanța de fond, se constată că deciziile a căror anulare se solicită în prezenta cauză au fost motivate în drept de către emitentul acestora, potrivit dispozițiilor art. 108 alin. (2) din H.G. nr. 157/2016, iar în fapt, motivul respingerii l-a reprezentat supraaglomerarea Penitenciarului Botoșani. Astfel, Decizia nr. 42059/02.02.2023 privind transferul reclamantului de la acest din urmă penitenciar, la Penitenciarul Tulcea a constat într-un tabel cu rubrici predefinite, fără un conținut particular, respectiv fără o analiză concretă a situației efective ce a determinat transferul. De asemenea, în ceea ce privește Decizia nr. 50650/21.04.2023, singurele explicații cu privire la aceasta sunt cuprinse în Adresa nr. x/23.05.2023, adresată reclamantului, în cuprinsul căreia s-a menționat că, într-o frază tip, că "menținerea este condiționată de situația juridică, de regimul de executare, de spațiile de deținere, de comportamentul adoptat și de receptivitatea la activități lucrative și cultural educative", fără o analiză concretă.

Instanța de control judiciar reține că "depășirea capacității de cazare a penitenciarului" reprezintă una dintre situațiile în care Comisia prevăzută la art. 32 din Legea nr. 254/2013, face propuneri de transfer Administrației Naționale a Penitenciarelor, conform dispozițiilor art. 108 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 157/2016 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Însă, acesta nu este singurul criteriu.

Astfel cum s-a arătat anterior, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (5) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, la stabilirea penitenciarului se are în vedere dinstanța față de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate, regimul de executare, măsurile de siguranță ce trebuie luate, nevoile de reintegrare socială identificate, sex și vârstă.

Așadar, apropierea de localitatea de domiciliu a persoanei condamnate reprezintă unul dintre criteriile care trebuie avute în vedere la stabilirea de către A.N.P. a penitenciarului în care persoană condamnată execută pedeapsă privativă de libertate, chiar dacă acest criteriu nu are valoare absolută.

Totodată, Înalta Curte constată că reducerea gradului de supraaglomerare în Penitenciarul Botoșani reprezintă un scop legitim, de ordine publică, însă metodele și modalitățile de asigurare a atingerii acestui obiectiv trebuie să fie adoptate în deplină concordanță cu legea din moment C. proc. civ. atingeri sau restrângeri ale drepturilor și intereselor legitime ale deținuților, printre care și cele invocate de reclamant. Cu alte cuvinte, proporționalitatea măsurii transferului de la un penitenciar la altul se raportează la necesitatea echilibrării intereselor individuale ale acestuia legate de apropierea penitenciarului de domiciliu și respectiv interesele publice concurente, reprezentate de necesitatea asigurării capacității legale de cazare a penitenciarelor.

În acest context, Înalta Curte constată că, deși autoritatea publică pârâtă beneficiază, cu privire la analizarea cererilor de transfer, din oficiu sau la cererea persoanei vizate, de o marjă largă de apreciere, totuși aceasta urmează a fi exercitată prin raportare la drepturile fundamentale ale persoanei.

Din această perspectivă, invocarea datelor statistice rezultate din situațiile prezentate instanței de judecată nu reflectă realizarea unei analize efective, în sensul ca, la luarea deciziei administrative, criteriile prevăzute de normele aplicabile, evocate anterior, să fie verificate și aplicate în concret, în condițiile în care legea nu acordă o prioritate unui anumit criteriu și, în același timp, impune analizarea coroborată a acestora, în special pentru evitarea, pe cât posibil, a selecționării în vederea transferului din oficiu a persoanelor private de libertate care au domiciliul în proximitatea locului de deținere (situația reclamantului), a celor care mențin legătura cu familia (situația reclamantului), a celor cărora li s-a aprobat cererea de executare a pedepsei privative de libertate în locul de deținere respectiv, a celor care participă la cursuri de formare profesională (cum este și cazul reclamantului) sau de instruire școlară ori a persoanelor care urmează un tratament medical sau desfășoară activități lucrative.

În speță, reclamantul a arătat în ce fel și sub ce aspect au fost lezate interesele sale legitime care să conducă la anularea actului administrativ emis de pârâtă, respectiv faptul că transferul într-un penitenciar mai îndepărtat duce la îngreunarea vizitelor membrilor familiei sale, mai ales în condițiile în care părinții săi sunt înaintați în vârstă, precum și la imposibilitatea acestuia de a participa la cursurile de formare profesională la care s-a înscris.

În acest context, Înalta Curte constată că inițiativa transferului reclamantului de la Penitenciarul Botoșani la Penitenciarul Tulcea, precum și respingerea cererii acestuia de a fi transferat înapoi, la Penitenciarul Botoșani, au avut la bază realizarea unui scop just, respectiv cel al interesului public de înfăptuire a unei reorganizări în scopul asigurării unor condiții decente conform regimului de executare tuturor deținuților, astfel cum s-a impus penitenciarului prin măsurile luate, însă din înscrisurile depuse de către pârâtă la dosarul cauzei nu rezultă cum, dincolo de acest scop, s-a avut în vedere la emiterea deciziei de transfer contestate și interesul privat al reclamantului.

Deși se afirmă la nivel de principiu că în cauză au fost avute în vedere criteriile legale, în realitate, din conținutul documentației depuse, nu se poate ști cum au fost în concret aplicate toate acele criterii prevăzute de lege (anterior amintite în partea inițială a expunerii), care ar fi determinat poate o altă soluție în privința reclamantului (spre exemplu, transferul într-unul din penitenciarele mai apropiate de domiciliu).

Este adevărat că deciziile emise de Administrația Națională a Penitenciarelor s-au raportat la dispozițiile art. 108 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 157/2016, însă simpla invocare a acestui temei de drept nu exclude obligația de motivare, respectiv de indicare, expunere a situației de fapt calificată/apreciată juridic de emitent, pe care se întemeiază astfel decizia de transfer ca manifestare de voință ce produce efecte juridice.

Sub acest aspect, motivarea deciziilor contestate în prezenta cauză nu asigură garanțiile respectării dreptului reclamantului de a beneficia de analizarea motivată a incidenței tuturor criteriilor legale necesare pentru a se dispune transferul acestuia, prin înlăturarea unora dintre acestea și, în mod corelativ, prin însușirea celorlalte, nefiind recunoscută prin lege o prioritate exclusivă în favoarea unui criteriu, în condițiile în care chiar pârâta a susținut că motivul transferului din oficiu s-a întemeiat exclusiv pe analizarea evitării riscului de supraaglomerare a unității de penitenciar.

Or, evitarea riscului de supraaglomerare nu poate fi invocat cu titlu general, în cazul contrar putând fi generate vătămări ale drepturilor persoanelor aflate în stare de deținere, vătămările având consecințe negative disproporționate față de acelea generate de orice transfer dintr-o unitate de penitenciar în alta, cu referire specială la afectarea, în substanța sa, a dreptului la viață privată și de familie, astfel cum acest principiu a fost dezvoltat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Toate aceste împrejurări evocă nelegalitatea deciziilor atacate, având în vedere că acestea nu îndeplinesc condiția esențială de validitate, aceea a unei motivări adecvate și concrete, raportate la dispozițiile normative aplicabile și la situația personală a reclamantului, conducând la concluzia că acestea au fost emise în mod nejustificat, cu exces de putere și cu încălcarea drepturilor acestuia, în raport de aspectele menționate anterior.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că hotărârea recurată este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., soluția pronunțată fiind dată cu legala interpretare și aplicare a normelor de drept material.

Pentru considerenele prezentate anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., constatând că nu este incident motivul de casare invocat, va respinge recursul declarat de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva sentinței civile nr. 126 din data de 26 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.