ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 345/2025

Ședința publică din data de 13 mai 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 283 din data de 20 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023 s-a luat act că contestatorul A. și-a retras contestația formulată împotriva deciziei penale nr. 325 din data de 09.04.2024, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. x/2023.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reținut că prin sentința penală nr. 325 din data de 25.01.2024, pronunțată de Judecătoria Dorohoi în dosarul nr. x/2023, s-a respins ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 33 din data de 25.01.2024 pronunțată de Judecătoria Dorohoi, în dosarul nr. x/2023 întrucât nu au fost arătate motivele pe care aceasta se întemeiază, astfel încât este imposibilă cercetărea temeiniciei acesteia, precum și verificarea faptului dacă se circumscrie vreunuia din cazurile în care se poate formula contestație la executare,

Împotriva acestei decizii a formulat contestație contestatorul A., iar la termenul de judecată din data de 18.12.2024, prin declarația semnată personal și atestată de administrația locului de deținere, depusă prin Administrația Națională a Penitenciarelor - Penitenciarul Botoșani, contestatorul A. a arătat că a formulat prezenta cerere, însă nu și-o menține, solicitând totodată judecarea cauzei în lipsa sa.

Față de precizarea făcută fără echivoc prin adresa arătată, văzând manifestarea sa expresă și neviciată de voință, făcută în condițiile legii, Curtea a luat act de retragerea contestației.

Împotriva deciziei penale nr. 283 din data de 20 decembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023, persoanele condamnate A., B. și C. au formulat contestație.

În esență, au criticat incompatibilitatea președintelui de complet raportat la Decizia CCR nr. 501/2016, apreciind că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la un alt complet de judecată.

Cu ocazia dezbaterilor reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac formulate de contestator, întrucât vizează o hotărâre definitivă.

Examinând contestația, cu prioritate sub aspectul admisibilității, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolele III, III1, V din C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Potrivit dispozițiilor art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres.

Prin urmare, sunt susceptibile de reformare pe calea contestației exclusiv hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege.

Prin decizia penală nr. 283 din data de 20 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023 s-a luat act că persoana condamnată A. și-a retras contestația formulată împotriva deciziei penale nr. 325 din data de 09.04.2024, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr. x/2023, hotărâre care este definitivă și care nu mai poate face obiectul vreunei căi de atac.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Înalta Curte constată că contestatorii A., C. și B. au inițiat căi de atac împotriva mai multor hotărâri judecătorești în scopul transferării lor dintr-un penitenciar în altul.

Practic contestatorii, uzând de dreptul lor de a declara căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești, l-au folosit în mod abuziv, în alte scopuri decât cele pentru care a fost reglementat de lege, faptă care, în conformitate cu dispozițiile art. 108 alin. (8) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, constituie abatere disciplinară foarte gravă.

Față de considerentele expuse anterior, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorii C., B. și A. împotriva deciziei penale nr. 283 din data de 20.12.2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorii la plata sumei de câte 300 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 377 RON fiecare, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorii C., B. și A. împotriva deciziei penale nr. 283 din data de 20.12.2024, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 300 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, în sumă de câte 377 RON fiecare, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 mai 2025.