ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 300/2025

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul rolul Curții de Apel București la data de 12.10.2022, sub nr. x/2022, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Cluj-Napoca a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Deciziei cu nr. 204/07.09.2022 privind soluționarea contestației formulate de către Municipiul Cluj-Napoca, anularea Notei de constatare nr. 122591.3/08.07.2022, cu toate consecințele ce decurg din anularea unor acte administrative, în subsidiar, reducerea corecției aplicate prin Nota de neconformitate nr. 122591.3/08.07.2022 de la 10% la 5% din valoarea solicitată la plată - 3.730.761,18 RON.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 1623 din 19 octombrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Cluj-Napoca formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene.

Calea de atac exercitată în cauză

Recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Cluj-Napoca a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1623 din 19 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală întrucât nu cuprinde o analiză proprie a susținerilor sale, ci reia într-o manieră aproape integrală considerentele prezentate de intimatul-pârât. O asemenea abordare, apreciază recurenta, echivalează cu lipsa motivării, fiind contrară dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., precum și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil. În opinia sa, lipsa unei examinări reale și efective a argumentelor formulate conduce la o soluție pur formală, care nu permite exercitarea controlului judiciar de legalitate.

De asemenea, recurenta a susținut că instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material incidente. Astfel, a arătat că cerințele de experiență impuse pentru personalul-cheie desemnat în cadrul contractului - arheolog, restaurator de piatră, restaurator de sculptură metal și topograf - au fost proporționale cu complexitatea și specificul lucrărilor vizate de proiect, respectiv amenajarea urbană și restaurarea unor monumente istorice. În viziunea acesteia, solicitarea unei experiențe similare nu a avut caracter restrictiv, ci a urmărit asigurarea calității și siguranței în realizarea contractului, fiind conformă atât cu prevederile Legii nr. 98/2016, cât și cu Instrucțiunea ANAP nr. 2/2017.

Recurenta a mai invocat faptul că în procedura de atribuire au existat patru operatori înscriși și au fost formulate numeroase solicitări de clarificări, niciuna însă referitoare la cerința contestată ca fiind disproporționată. În aceste condiții, apreciază că nu se poate vorbi despre o restricționare efectivă a accesului la procedură, iar concluzia instanței de fond privind caracterul restrictiv al condiției este eronată.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, recurenta a arătat că menținerea corecției financiare de 10% este nelegală, întrucât situația de fapt se impunea a fi încadrată fie într-o ipoteză care justifica anularea notei de neconformitate, fie, cel puțin, într-o ipoteză care permitea reducerea corecției la 5%. Potrivit acesteia, interpretarea dată de MIPE și însușită de instanța de fond ignoră principiul proporționalității și conduce la o sancționare excesivă raportat la gravitatea pretinsei abateri.

Pe fondul acestor critici, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței de fond și, pe cale de consecință, anularea notei de neconformitate prin care a fost aplicată corecția financiară de 10% asupra contractului, iar în subsidiar reducerea corecției la 5%.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a formulat întâmpinare prin care

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recurenta - reclamantă, UAT Municipiul Cluj-Napoca, a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1623/19.10.2023 a Curții de Apel București, prin care a fost respinsă acțiunea în anulare a Notei de neconformitate nr. 122591.3/08.07.2022 și a Deciziei nr. 204/07.09.2022. Prin aceste acte, MIPE a stabilit în sarcina recurentei-reclamante o corecție de 10% din valoarea contractului nr. x/31.05.2021, încheiat cu asocierea dintre A. S.R.L. și DE B. S.R.L., respectiv o reducere de 3.730.761,18 RON din valoarea totală de 37.307.611,76 RON a contractului.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea instanței de fond este nemotivată - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și că aceasta a aplicat greșit normele de drept material - motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pe de o parte, s-a arătat că instanța nu ar fi analizat argumentele formulate, limitându-se la a relua considerentele MIPE.

Pe de altă parte, recurenta a afirmat că cerințele privind experiența personalului-cheie erau justificate de specificul lucrărilor, dat fiind că acestea se derulau într-o zonă istorică protejată, iar impunerea unor condiții suplimentare de calificare era necesară pentru asigurarea calității.

În subsidiar, recurenta a solicitat reducerea corecției la 5%, invocând principiul proporționalității.

Examinând hotărârea atacată, instanța de recurs reține că aceasta cuprinde considerente clare și suficiente, care explică raționamentul instanței de fond.

Pe fondul recursului, Curtea de Apel a arătat în mod judicios că, deși proiectul viza lucrări într-o zonă istorică, atribuțiile efective ale experților desemnați - arheolog, restaurator de piatră, restaurator de sculptură metal și topograf - nu impuneau experiență anterioară în execuția de lucrări de pavaj din piatră naturală și sistem de iluminat. În raport cu aceste atribuții, cerința impusă de autoritatea contractantă a fost apreciată ca disproporționată și lipsită de legătură reală cu obiectul contractului. Prin urmare, intimatul-pârât a procedat corect la aplicarea reducerii procentuale, în conformitate cu dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 și cu Anexa nr. 2 la H.G. nr. 519/2014.

În acord cu judecătorul fondului, instanța de recurs subliniază, de asemenea, că simpla lipsă a unor solicitări de clarificări din partea operatorilor economici nu constituie dovada respectării principiului concurenței. Simpla enunțare a unei cerințe tehnice restrictive este suficientă pentru a descuraja participarea, chiar dacă aceasta nu a fost formal contestată în timpul procedurii.

Totodată, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă nu a prezentat niciun element concret care să justifice introducerea cerinței privind experiența suplimentară, limitându-se la invocarea generică a specificului lucrărilor.

În ceea ce privește sancțiunea aplicată, Înalta Curte arată că procentul de 10% este prevăzut expres de Anexa nr. 2 la H.G. nr. 519/2014 pentru situațiile în care autoritatea contractantă introduce criterii disproporționate sau restrictive. Corecția de 5% invocată de recurenta-reclamantă se aplică doar în situațiile în care, deși au existat cerințe restrictive, concurența a fost totuși menținută prin participarea efectivă a cel puțin doi operatori economici eligibili. În speță, aceste condiții nu au fost îndeplinite, astfel că reducerea corecției nu se justifică.

Având în vedere considerentele expuse de instanța de fond și verificând legalitatea acestora, Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost pronunțată cu respectarea normelor de drept material și procesual aplicabile.

Motivarea acesteia este suficientă și pertinentă, iar concluzia privind caracterul disproporționat al cerinței impuse de recurenta-reclamantă se întemeiază pe analiza atribuțiilor efective ale personalului-cheie.

Prin urmare, criticile recurentei sunt nefondate.

Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 1623 din 19 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 1623 din 19 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 23 ianuarie 2025.