ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2996/2025

Ședința publică din data de 29 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 13.10.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a formulat plângere împotriva rezoluției din data de 28.09.2021 emisă de inspectorul șef al Inspecției Judiciare, precum și împotriva rezoluției de clasare nr. 2443/23.08.2021, solicitând anularea acestora, declanșarea acțiunii disciplinare împotriva magistraților vizați de sesizarea sa, în sensul excluderii acestora din magistratură.

Prin sentința civilă nr. 2440 din 28 decembrie 2022, Curtea de Apel București:

- a admis excepția decăderii reclamantei din dreptul de a administra mijlocul material de probă constând în "înregistrarea din mediul oficial";

- a constatat că reclamanta este decăzută din dreptul de a administra mijlocul material de probă constând în "înregistrarea din mediul oficial";

- a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ., care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 5.06.2024, sub dosar nr. x/2024.

Prin sentința civilă nr. 1399/2024 din 5 septembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel București a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta-reclamantă A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă Inspecția Judiciară, ca nefondată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2, recurenta-revizuentă A. a declarat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea unei soluționări corecte a cererii de revizuire în raport de toate argumentele relevate în recurs, în raport de considerentele hotărârii CEDO care stă la baza inițierii cererii de revizuire, precum și în raport de toate hotărârile CEDO anterior citate și a unui probatoriu complet și corect interpretat.

Un prim aspect de nelegalitate a hotărârii criticate îl reprezintă excluderea Sentinței 2440/28.12.2022 de la revizuire, în ipoteza în care se constată admisibilitatea cererii de revizuire, precum și în condițiile în care textul art. 509 alin. (1) pct. 10 din C. proc. civ. nu cerere în mod imperativ existența unei hotărâri CEDO dedicată împotriva unei anume sentințe judecătorești.

În memoriul de recurs, este invocată forța obligatorie a jurisprudenței CEDO și în consecință obligativitatea aplicării deciziei CEDO precitate.

În final este invocat faptul că hotărârea primei instanțe nu cuprinde în concret motivele pe care se întemeiază, fiind mai degrabă raționamente generale care nu răspund problemelor de drept ridicate prin cererea de revizuire cum ar fi autoritatea de lucru judecat sau puterea de lucru judecat, ca o consecință a prevalentei dreptului european asupra dreptului intern, aplicabilitatea Hotărârii CEDO și pentru care motive nu sunt aplicabile celelalte hotărâri CEDO anterior citate sau motivele pentru care se impune nesancționarea omiterii sau îndepărtarea din analiză a probelor care dovedeau tortura si tratamentele inumane la care au fost supuși reclamanta-revizuentă și cei doi copii minori, de 2 si respectiv 4 ani la data producerii agresiunilor continue, iar nu pasagere sau disparate, agresiuni care continuă și în prezent.

În drept au fost invocate art. 488 pct. 6, 7 și pct. 8 din C. proc. civ.

Intimata Inspecția Judiciară a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la filele x - 29/verso dosar.

Referitor la motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., acesta este considerat nefondat, hotărârea putând fi considerată nemotivată atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, cât și atunci când cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura pricinii, care nu au legătură cu speța.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. - când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat se arată că nici acesta nu se confirmă, recurenta făcând o interpretare defectuoasă a noțiunii de autoritate de lucru judecat, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 430 C. proc. civ.. Împrejurarea că cererea de revizuire a fost respinsă, ca nefondată, Curtea de Apel București reținând că Hotărârea pronunțată în cauza nr. 36049/12.12.2021, prin care Statul Român a fost condamnat pentru încălcarea art. 3 din CEDO, face trimitere în mod exclusiv la faza de urmărire penală și la tergiversarea urmăririi penale privind plângerea reclamantei din 24.09.2018, nefăcându-se nicio mențiune cu privire la activitatea judecătorilor B., C. și D. din cadrul Tribunalului Teleorman, ce a făcut obiectul verificărilor în dosarul nr. x al Inspecției Judiciare, nu echivalează cu încălcarea autorității de lucru judecat, cum în mod eronat susține recurenta.

Față de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se arată că hotărârea de fond ar putea fi casată doar dacă instanța ar fi aplicat o normă generală, nesocotind existența normei speciale (Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor - norme speciale în materie disciplinară. Or, se observă cu ușurință ca instanța a analizat criticile revizuientei prin raportare la legile speciale în materia răspunderii disciplinare a magistraților)

În mod legal și temeinic a înlăturat instanța susținerile revizuientei privind incidența în speța dedusă judecății a Hotărârii CEDO pronunțate în cauza nr. 36049/2021 deoarece nu a existat o încălcare a drepturilor reclamantei izvorâtă din sentința nr. 2440/28.12.2022 a Curții de Apel București, ori din modalitatea de efectuare a verificărilor prealabile, ci încălcarea constatată viza activitatea organelor de urmărire penală.

Mai mult decât atât, prin hotărârea CEDO nu s-a făcut nicio mențiune cu privire la vreo încălcare ce ar rezulta din modalitatea de soluționare a apelului de către cei 3 judecători față de care revizuenta a solicitat efectuarea de verificări prealabile.

În concluzie s-a arătat că hotărârea pronunțată de CEDO nu are nicio înrâurire în prezenta speță, nu există nicio relație cauzală între încălcarea constatată și modul de efectuare a verificărilor de către Inspecția Judiciară în privința celor 3 magistrați judecători, verificări a căror legalitate a fost confirmată pe cale judiciară prin sentința civilă nr. 2440/28.12.2022 a Curții de Apel București, prezentul recurs având la bază o interpretare eronată a dispozițiilor legale invocate de recurentă.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Înalta Curte constată că hotărârea recurată respectă exigențele impuse prin art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., cuprinzând expunerea situației de fapt reținută de instanța de fond pe baza înscrisurilor depuse la dosar și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția. Hotărârea judecătorească recurată cuprinde în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, se raportează, la susținerile și apărările părților, precum și la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, prima instanță arătând în esență că nu există nicio relație cauzală între încălcarea constatată prin hotărârea CEDO și modul de efectuare a verificărilor de către Inspecția Judiciară în privința celor 3 magistrați, verificări a căror legalitate a fost confirmată pe cale judiciară prin sentința civilă nr. 2440/28.12.2022 a Curții de Apel București. Din această concluzie și din raționamentul primei instanțe rezultă, fie și numai în mod implicit, că celelalte argumente privind autoritatea de lucru judecat sau aplicabilitatea altor decizii CEDO invocate sunt nefondate.

Așadar, în cazul de față, Înalta Curte constată că instanța de fond a demonstrat în scris, în mod concret și coerent, prin furnizarea unei interpretări proprii a situației de fapt și raportului juridic dedus judecății, aspecte relevate și de coroborarea atât cu probele administrate în cauză, cât și cu ocazia dezbaterilor pe fond și urmează a respinge acest motiv de casare.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. - când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat Înalta Curte constată că recurenta interepretează în mod eronat noțiunea de autoritate de lucru judecat, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 430 C. proc. civ.. Astfel, faptul că cererea de revizuire a fost respinsă ca nefondată, deoarece Hotărârea pronunțată în cauza nr. 36049/12.12.2021, prin care Statul Român a fost condamnat pentru încălcarea art. 3 din CEDO, face trimitere în mod exclusiv la faza de urmărire penală și la tergiversarea urmăririi penale privind plângerea recurentei-reclamante din 24.09.2018 și pentru lipsa mențiunilor cu privire la activitatea judecătorilor B., C. și D. din cadrul Tribunalului Teleorman, ce a făcut obiectul verificărilor în dosarul nr. x al Inspecției Judiciare, nu echivalează cu încălcarea autorității de lucru judecat, cum în mod eronat susține recurenta. Nu este incidentă în cauză autoritatea de lucru judecat, cererea de revizuire fiind respinsă pentru neîdeplinirea condițiilor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ.

Acest motiv este nefondat prima instanță reținând în mod judicios hotărârea pronunțată de CEDO în cauza nr. 36049/2021 din data de 12.12.2023 nu are nicio înrâurire în prezenta speță, nu există nicio relație cauzală între încălcarea constatată și modul de efectuare a verificărilor de către Inspecția Judiciară în privința celor 3 magistrați, verificări a căror legalitate a fost confirmată pe cale judiciară prin sentința civilă nr. 2440/28.12.2022 a Curții de Apel București.

Concluzia primei instanței a fost rezultatul analizei condițiilor pentru cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 10 C. proc. civ. respectiv: CurteaEDO a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești; efectele vătămătoare sunt datorate unei hotărâri judecătorești ce produce consecințe grave și acestea continuă să se producă.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1399/2024 din data de 5 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 1399/2024 din data de 5 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 29 mai 2025.