ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2986/2024

Ședința publică din data de 30 mai 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 12 septembrie 2018, reclamantul A. a solicitat obligarea intimatului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice să soluționeze în termen de 30 de zile petițiile pe care i le-a adresat. Totodată, petentul a solicitat obligarea intimatului la plata sumei de 2.000.000 RON daune morale și la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost succesiv modificată în ceea ce privește cuantumul daunelor solicitate.

Prin decizia civilă nr. 4438/11.12.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 27.03.2019 sub nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 201/31.05.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 16 de la data de 1 februarie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibil, capătul 1 al cererii precizate formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN, prin MFP.

A respins capătul 2 al cererii precizate formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN, prin MFP.

Împotriva hotărârii judecătorești menționate în punctul I.2 de mai sus, a declarat recurs reclamantul A., prin care, invocând incidența cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1)-(8) C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii recurate, cu consecința admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.

În cursul soluționării recursului, petentul A. a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a încheierii de ședință de la data de 29 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, ce are ca obiect refuz soluționare cerere.

Prin încheierea de ședință din data de 5 aprilie 2024, Înalta Curte de Casație și justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de recurent de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a încheierii de ședință din 29 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs A. solicitând instanței să sesizeze Curtea Constituțională a României.

În susținerea recursului, recurentul a arătat că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 104 din Consituție privind depunerea jurământului și art. 82 din Constituție privind validarea jurământului, iar încălcarea acestora conduce la invalidarea instanței de judecată și implicit la nulitatea actului juridic.

Recurentul solicită casarea tuturor documentelor juridice și înlăturarea efectelor acestora, apreciind că toate sentințele pronunțate în acest dosar încalcă art. 124 alin. (1) din Constituție.

Prin completarea cererii de recurs, recurentul arată că în cauză se mai constată și necitarea și comunicarea defectuoasă a actului de procedură, fiind încălcate dispozițiile art. 154 alin. (6) C. proc. civ.. Apreciază că încheierea de ședință și comunicarea ei sunt lovite de nulitate absolută, așadar încalcă dreptul la un proces echitabil.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 25 aprilie 2024 s-a fixat termen de judecată la data de 30 mai 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând legalitatea încheierii atacate, în ceea ce privește modul de soluționare a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a încheierii de ședință din 29 septembrie 2023, pronunțată de în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele care urmează:

Prin încheierea recurată, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de A. cu excepția de neconstituționalitate a încheierii de ședință din 29 septembrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, din perspectiva condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, constatându-se că nu este îndeplinită cerința legăturii cu soluționarea cauzei, ceea ce a condus la respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare, astfel cum impun dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conform cărora "dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), alin. (2) sau alin. (3), instanța respinge, printr-o încheiere motivată, cererea de sesizare a Curții Constituționale".

Înalta Curte reține că potrivit prevederilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale:

"(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.

(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

Aceste prevederi stabilesc condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, respectiv:

- excepția să fie invocată în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial de una din părți, de instanță din oficiu sau de procuror;

- să aibă ca obiect o lege, ordonanță sau o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei;

- prevederea criticată să nu fi fost declarată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În raport cu dispozițiile legale redate anterior, Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a încheierii de ședință din 29 septembrie 2023 nu îndeplinește condițiile de admisibilitate cumulative prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, prin memoriul de recurs nefiind formulate susțineri din care să rezulte întrunirea condițiilor de sesizare a Curții Constituționale.

În condițiile în care prin Decizia nr. 1981/5 aprilie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2018, instanța de control judiciar a admis excepția nulității și a constatat nul pentru nemotivare recursul declarat de recurentul-reclamant, cauza fiind soluționată, așadar, pe cale de excepție, întrucât recursul promovat de recurentul - reclamant nu a îndeplinit condițiile de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, în raport de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, care prevăd legătura dintre prevederile legale a căror neconstituționalitate se invocă și modul de soluționare a cauzei, de natură a produce consecințe directe asupra soluției ce urmează a fi dată în cauză, în eventualitatea admiterii excepției de neconstituționalitate, în mod corect cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost respinsă ca inadmisibilă.

Drept urmare, nefiind întrunită condiția de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale, Înalta Curte reține legalitatea încheierii recurate, în ceea ce privește soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de declarat de recurentul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva încheierii de ședință din 5 aprilie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.