ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4285/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 9 octombrie 2017, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a solicitat obligarea pârâtului să răspundă favorabil memoriului adresat de reclamantă Procurorului General al României și înregistrat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. x din 29.09.2016. 1.

Prin decizia nr. 1090 din 14 martie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționarea a cererii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu Statul Român, prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal. 1.

Prin cererea depusă la data de 18 iunie 2018, reclamanta a solicitat și plata despăgubirilor pentru acoperirea prejudiciului cauzat de pârât. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3495 din 05 septembrie 2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca inadmisibilă. 3. Hotărârea instanței de recurs Prin decizia nr. 6685 din 10 decembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal a constatat nulitatea recursului declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 3495 din 05 septembrie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Contestația în anulare Prin cererea înregistrată la data de 3 martie 2021, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 6685 din 10 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017. Contestatoarea susține că procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au fost constant împiedicați să-și exercite profesia, că secția penală a Curții de Apel București nu a putut să se pronunțe în cele două cauze penale sesizate de contestatoare întrucât lipsea rechizitoriul întocmit de Parchet și că, timp de 20 de ani, a primit numai soluții nefavorabile, abuzive, nelegale și netemeinice în toate cauzele în care s-a judecat. Mai arată contestatoarea că, prin sentința civilă nr. 3495 din 05 septembrie 2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a antepronunțat pe patru capete de cerere, fiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimatul Statul Român prin Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a depus întâmpinare față de contestația în anulare formulată de A.. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate excepția nulității contestației în anulare pentru nemotivare, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 148 C. proc. civ.: "Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă (...), motivele cererii, (...).". În aplicarea acestui text de lege, C. proc. civ. reglementează obligația de motivare atât a cererii de chemare în judecată, cât și a căilor ordinare și extraordinare de atac, în cuprinsul art. 194 alin. (1) lit. d), art. 470 alin. (1) lit. c), art. 487, art. 511 alin. (4), stabilind și sancțiunea ce intervine în cazul depunerii unei cereri nemotivate, și anume nulitatea actului procesual (a se vedea în acest sens art. 196 alin. (1) și art. 489 alin. (1) și (2), art. 511 alin. (4) din același cod). Înalta Curte a fost învestită cu soluționarea unei contestații în anulare, situație în care sunt incidente dispozițiile art. 503 C. proc. civ., care stabilesc motivele pentru care se poate cere retractarea hotărârii pe calea contestației în anulare, coroborat cu prevederile art. 506 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora contestația în anulare se motivează prin însăși cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancțiunea nulității. Cerința motivării contestației în anulare se interpretează în sensul prezentării de către contestator a unei argumentări juridice a nelegalității referitoare la procedura de citare a contestatorului (conform art. 503 alin. (1) C. proc. civ.), sau precizarea aspectelor de necompetență absolută, a pretinselor erori materiale, a omisiunii cercetării vreunuia dintre motivele de casare ori a nepronunțării asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză, după caz (conform art. 503 alin. (2) pct. 1-4 C. proc. civ.). Or, în cauza dedusă judecății se constată că, deși a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 6685 din 10 decembrie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, contestatoarea nu și-a întemeiat cererea pe niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 503 C. proc. civ., invocând, însă, prevederile art. 488 din același act normativ, dispoziții aplicabile altei căi extraordinare de atac (recursul). Cât privește expunerea concretă a motivelor contestației în anulare, Înalta Curte reține că titulara cererii s-a limitat la a-și exprima nemulțumirea cu privire la activitatea intimatului din ultimii 20 de ani, precum și cu privire la conținutul sentinței civile nr. 3495 din 05 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care a făcut obiectul recursului soluționat prin decizia atacată cu contestație în anulare. În raport de aceste lipsuri sesizate cu privire la contestația în anulare, Înalta Curte constată că cererea nu respectă obligația motivării prevăzută de 506 alin. (2) raportat la art. 148 C. proc. civ., contestatoarea formulând calea de atac fără a invoca incidența vreunui caz de contestație în anulare și fără a prezenta motive care să poată fi analizate prin raportare la vreunul dintre cazurile de contestație în anulare prevăzute de lege, motiv pentru care, în temeiul art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca nemotivată, contestația în anulare formulată de A..