ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2968/2022

Ședința publică din data de 25 mai 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.a) Prin cererea introductivă adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 29 martie 2017, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M., în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, au solicitat:

- obligarea pârâtei să emită decizii de salarizare în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, prin raportare la o valoare de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015;

- obligarea pârâtei la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului prin emiterea unor noi decizii de salarizare, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut reclamanții potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

1.b) Prin cererea modificatoare înregistrată la dosarul cauzei la data de 10 mai 2017, reclamanții au completat cadrul procesual pasiv, solicitând introducerea în cauză a Ministerului Justiției, în calitate de pârât și, totodată, au completat acțiunea cu un nou petit, prin care au solicitat obligarea pârâților să emită decizii de salarizare care să privească recalcularea drepturilor salariale, începând cu data de 01 octombrie 2016, conform grilei unice de salarizare aprobate de conducerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și aplicată la nivelul majorității curților de apel.

1.c) Prin cererea modificatoare înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 septembrie 2017, reclamanții au precizat perioada pentru care solicită calcularea drepturilor salariale conform grilei unice de salarizare aplicată de Ministerul Public, respectiv 01.10.2016 - 30.05.2017.

1.d) Prin cererea modificatoare înregistrată la dosarul cauzei la data de 4 decembrie 2017, reclamanții au completat cadrul procesual pasiv, solicitând introducerea în cauză a Tribunalului Sibiu, în calitate de pârât.

1.2. Prin sentința civilă nr. 1866 din 18 aprilie 2018, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția de contencios administrativ și fiscal, pe rolul căruia a fost înregistrată la data de 9.11.2018, sub același număr de dosar.

1.3. Prin sentința civilă nr. 7 din 7 ianuarie 2019, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

1.4. Prin decizia nr. 1817 din 3 aprilie 2019, pronunțată în dosarul nr. x, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pe rolul căreia a fost înregistrată la data de 19.06.2019, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 2416 din 18 octombrie 2019, Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Alba Iulia, Ministerul Justiției și Tribunalul Sibiu, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 au declarat apel, calificat de instanța de control judiciar a fi recurs, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. și M., solicitând admiterea căii de atac și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii principale.

În motivele de recurs s-a susținut că în mod greșit a fost admisă excepția inadmisibilității și respinsă acțiunea, arătând recurenții-reclamanți, contrar celor reținute de judecătorul fondului, că au contestat deciziile la Colegiul Curții de Apel Alba Iulia, în termen legal, dovezile în acest sens fiind atașate la dosarul cauzei.

4.1. Intimatul-pârât Tribunalul Sibiu a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea căii de atac și menținerea sentinței de fond, ca legală și temeinică, susținând, în esență, că excepția inadmisibilității acțiunii a fost admisă în mod corect de instanța de fond.

4.2. Intimatul-pârât Ministerul Justiției a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Arată că recurenții-reclamanți nu au făcut dovada că au contestat actele ordonatorului de credite prin care li s-au stabilit în perioada de referință drepturile salariale (deciziile nr. 21/03.02.2017 și nr. 27/RU/09.02.2017), nici Hotărârea nr. 19/17 martie 2017 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Alba Iulia, prin care s-a respins contestația administrativă formulată împotriva deciziilor menționate, astfel că în mod corect instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs și în raport de dispozițiile procedurale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a se casa sentința atacată și a se trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că aspectele de nelegalitate sesizate de recurenții-reclamanți, vizând greșita soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii, se circumscriu motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă.

Instanța de fond a respins acțiunea reclamanților, ca inadmisibilă, constatând, în esență, că aceștia nu au urmat procedura administrativă prealabilă, prevăzută de dispozițiile speciale ale art. 7 din Capitolul VIII al Anexei VI din Legea nr. 284/2010 (forma în vigoare la data formulării acțiunii).

Instanța a avut în vedere că, raportat la prevederile legale menționate, reclamanții nu au contestat în cauză, în principal, actele ordonatorului de credite prin care li s-au stabilit în perioada de referință drepturile salariale (deciziile nr. 21/03.02.2017 și nr. 27/RU/09.02.2017), întrucât emiterea deciziilor de salarizare (în aplicarea Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016) putea fi solicitată de aceștia doar cu caracter accesoriu.

A mai reținut instanța de fond că reclamanții nu au contestat nici Hotărârea nr. 19/17.03.2017 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Alba Iulia, care le-a fost comunicată la data de 10.04.2017, situație în care, aceștia aveau posibilitatea modificării acțiunii pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege în vederea exercitării acțiunii.

Astfel, contrar celor reținute de instanța de fond, se constată că, în considerentele deciziei nr. 1817 din 3 aprilie 2019, prin care ÎCCJ-SCAF a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a CAF, s-a reținut că "reclamanții au urmat procedura prealabilă prevăzută de textul de lege anterior citat [n.n. dispozițiile art. 7 alin. (2) Cap. VIII din Anexa VI la Legea nr. 284/2010], formulând contestație împotriva deciziilor nr. 52/C/22.12.2016, nr. 21/03.02.2017 și nr. 27/RU/09.02.2017, emise de Președintele Curții de Apel Alba Iulia, prin care s-au stabilit drepturile salariale aferente personalului auxiliar și conex din cadrul acestei instanțe. Contestațiile administrative au fost respinse prin Hotărârile nr. 17, 19 și 20 din 17 martie 2017 ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Alba Iulia .

Deși reclamanții nu au precizat, în mod expres, că obiectul acțiunii îl reprezintă plângerea formulată împotriva hotărârilor Colegiului de conducere al Curții de Apel Alba Iulia, această împrejurare rezultă din argumentația cererii de chemare în judecată și a cererilor completatoare, fiind evidentă voința reclamanților de a înlătura efectele produse asupra drepturilor lor salariale prin emiterea deciziilor Președintelul Curții de Apel Alba Iulia, menținute prin hotărârile Colegiului de conducere al acestei instanțe."

Se constată, de asemenea, că, prin concluziile scrise formulate pentru termenul din 25 ianuarie 2018, reclamanții au arătat că au contestat deciziile nr. 21/03.02.2017 și nr. 52/22.12.2016 și că aceste solicitări le-au fost respinse prin Hotărârile nr. 17 și 19/17.03.2017 ale Colegiului de Conducere al Curții de Apel Alba Iulia, motiv pentru care, au apreciat că refuzul pârâtei Curtea de Apel Alba Iulia de a le stabili salariul prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015, este nejustificat.

În contextul expus, Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii, fără să țină cont că, prin regulatorul de competență, s-a stabilit atât obiectul acțiunii, cât și că, anterior sesizării instanței de judecată, împotriva deciziilor nr. 52/C/22.12.2016, nr. 21/03.02.2017 și nr. 27/RU/09.02.2017, emise de Președintele Curții de Apel Alba Iulia, reclamanții au formulat contestații administrative, ce au fost respinse prin Hotărârile nr. 17, 19 și 20 din 17 martie 2017 ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Alba Iulia, înscrisuri ce se regăsesc la dosarul cauzei.

În consecință, recurenților-reclamanți li s-a cauzat o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea analizării fondului pretențiilor deduse judecății, soluție de natură a nu priva părțile de un grad de jurisdicție.

Pentru considerentele expuse, reținându-se că este admisibil demersul judiciar al reclamanților, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții C., G., K., A., H., E., I., M., F. și J. împotriva sentinței civile nr. 2416 din 18 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2022.