ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1981/2024

Ședința publică din data de 05 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 12.09.2018, reclamantul A. a solicitat obligarea intimatului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să soluționeze în termen de 30 de zile petițiile pe care i le-a adresat. Totodată, petentul a solicitat obligarea intimatului la plata sumei de 2.000.000 RON daune morale și la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost succesiv modificată în ceea ce privește cuantumul daunelor solicitate.

Prin decizia civilă nr. 4438/11.12.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a trimis cauza spre competentă soluționare Curții de Apel București, secția a VIII - a de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 27.03.2019 sub nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 201/31.05.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 16 de la data de 1 februarie 2023, Curtea de Apel Alba -Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibil capătul 1 al cererii precizate formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN, prin MFP. A respins capătul 2 al cererii precizate formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN, prin MFP.

Împotriva sentinței nr. 16 de la data de 1 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Alba -Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de recurs reclamantul A., care a enumerat o serie de texte constituționale arătând că prin acțiunile sale a urmărit casarea unor documente juridice și plata unor daune morale.

Prin cererile formulate a dorit să stopeze fenomenul de infracționalitate a celor care au apreciat că cererea sa este inadmisibilă, care este un refuz de a judeca cererea cu care aceștia au fost sesizați.

A mai arătat că a solicitat și sesizarea organelor penale, lucru care nu s-a realizat.

A precizat că cei care i-au respins cererea ca inadmisibilă s-au folosit de acest lucru pentru a-i încălca drepturile constituționale.

A susținut că sunt îndeplinite cerințele legale de la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 pentru a se dispune casarea hotărârii atacate și modificarea soluțiilor din cele 6 dosare componente, cu majorarea daunelor morale solicitate.

Deși a fost legal citat cu copie a motivelor de recurs, intimatul - pârât Statul Român, prin MFP, nu a formulat întâmpinare în faza procesuală a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul - reclamant A. este nemotivat.

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din susținerile recurentului - reclamant A. prin comparație cu argumentația expusă în fața Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal rezultă că aceasta a reluat în cadrul căii de atac o serie de elemente înscrise în cererea de chemare în judecată regăsită la filele x ale dosarului Înaltei Curți de Casație care a fost declinat spre soluționare curții de apel, fără a aduce nicio critică de nelegalitate sentinței civile atacate, care să se poată încadra în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate hotărârii recurate, respectiv o minimă argumentare a criticii de nelegalitate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale de drept procesual sau de drept material pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Or, simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația atât să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute în mod expres și limitativ de lege, cât și să dezvolte criticile sale de nelegalitate prin prisma acelui motiv de casare/nelegalitate.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită legal doar cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, raportat la motivele de casare/nelegalitate expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În sfârșit, Înalta Curte arată că potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul este nul în cazul în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același act normativ.

Recurentul - reclamant A. nu a dezvoltat nicio critică susceptibilă de a fi circumscrisă motivelor de casare/nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aptă să conducă la casarea sentinței recurate.

După cum s-a arătat în precedent, susținerile din cererea de recurs constau în referiri succinte și cu caracter general la o pretinsă parțialitate a judecătorilor care au respins cererea sa ca inadmisibilă, care nu pot fi asimilate însă cu îndeplinirea cerinței de motivare a recursului.

În concret, Curtea de Apel Alba - Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut în motivare că potrivit art. 78 din C. proc. civ. și art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004, în conformitate cu care, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altei persoane, instanța a pus în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a celor două instituții publice, Administrația Prezidențială a României și Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca autorități cărora li s-au trimis petiții și care s-ar impune a fi prezente în acest dosar, ca pârâți, pentru a-și exprima poziția cu privire la petitul 1 al cererii reclamantului, refuz nejustificat de soluționare a petițiilor și obligare de a răspunde la petiții.

Reclamantul nu a optat pentru introducerea în cauză a acestor pârâți, ceea ce corespunde principiului disponibilității. Pe de altă parte, judecata nu poate avea loc decât într-un cadru procesual pasiv complet, astfel cum acesta a fost adus la cunoștință reclamantului.

Necesitatea stabilirii unui cadru procesual complet este generată de chiar cererea reclamantului atât timp cât acesta solicită să i se "răspundă la petiții în termen de 30 de zile, în conformitate cu legea", este firesc ca instituțiile cărora le-a expediat aceste petiții să fie chemate în judecată în calitate de pârâte, întrucât doar cel căruia i-a fost comunicată o cerere poate fi obligat, urmare a administrării probațiunii specifice, să furnizeze un răspuns.

În ciuda dezvoltării argumentative a Curții de Apel Alba Iulia, recurentul - reclamant nu a prezentat un raționament critic față de considerentele sentinței civile recurate, ci s-a limitat la a relua afirmațiile generice în sensul că drepturile sale constituționale i-au fost încălcate, că judecătorii se află în stare de incompatibilitate și că toate documentele întocmite în cadrul dosarului întrunesc condițiile de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Or, o asemenea neregularitate a cererii de recurs este sancționată de lege cu nulitatea căii de atac formulate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 16/2023 din 1 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității, invocată din oficiu.

Constată nul pentru nemotivare recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 16/2023 din 1 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.