ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2856/2025

Ședința publică din data de 27 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) lit. h) și i) din O.U.G. nr. 3/2015 recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat să se constate, în condițiile art. 146 lit. d) din Constituție și în condițiile art. 29-33 din Legea nr. 47/1992, neconstituționalitatea articolului 8 alin. (1) lit. h) și i) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 3/2015, care prevede că;

"(1) Pentru a beneficia de plățile directe prevăzute la art. 1 alin. (2), fermierii trebuie: (...)

h) persoanele juridice trebuie să notifice APIA în termen de 15 zile calendaristice cu privire la modificările apărute în înregistrările de la Oficiul Național al Registrului Comerțului privind:

administratorul/administratorii, sediul social, obiectul de activitate;

i) orice modificare a datelor declarate în cererea unică de plată și în documentele doveditoare survenită în perioada cuprinsă între data depunerii cererii și data acordării plății se comunică în termen de 15 zile calendaristice, în scris, la APIA".

Prin încheierea din 7 februarie 2024 Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României, cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) lit. h) și i) din O.U.G. nr. 3/2015.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. în motivarea căii de atac arătându-se că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a Curții Constituționale textele legale sunt în vigoare, Curtea Constituțională nu a pronunțat anterior o decizie de neconstituționalitate a normelor legale și există o strânsă legătură cu prezenta cauză.

Intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Timiș a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenți și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursule este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

De asemenea, Înalta Curte respinge excepția nulității recursului pentru neîncadrare în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile C. proc. civ. invocată de intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Timiș apreciind că, în mod formal, criticile recurentei se circumscriu cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curții constituționale cu o excepție de neconstituționalitate trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

- excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial;

- excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței.

Astfel se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul.

Înalta Curte constată că, în cauză, înainte de a sesiza Curtea Constituțională, instanța trebuia să analizeze dacă excepția îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, printre acestea regăsindu-se și condiția ca dispoziția din lege criticată pe motiv de neconstituționalitate, să aibă legătură cu soluționarea cauzei.

În acest sens, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța a arătat că partea care pretinde încălcarea legii fundamentale, trebuie să argumenteze legătura cu cauza a dispozițiilor normative criticate, întrucât doar în ipoteza existenței acestei legături, neconstituționalitatea ar determina soluția ce urmează a fi pronunțată de instanța de judecată.

Altfel spus, decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției trebuie să fie de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii în procesul principal.

Din perspectiva interesului procesual, Înalta Curte apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită cerința legăturii cu pricina ce se judecă, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Referitor la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) lit. h) și i) din O.U.G. nr. 3/2015, se reține că prin acțiune recurenta-reclamantă a solicitat anularea a actelor administrative unilaterale și a răspunsurilor primite la plângerea formulată în procedura prealabilă referitoare la Procesul-verbal de constatare al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Timiș nr. 5328/01.07.2022 a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare în cuantum de 43.398 RON pentru ajutorul de stat pentru reducerea accizei la motorina utilizată în agricultură, conform H.G. nr. 1174/2014 privind Cererea de plată pentru rambursare aferentă trimestrului III din anul 2018 depusă de A. S.R.L. la A.P.I.A. Centrul Județean Timiș.

Înalta Curte constată că dispozițiile anterior menționate fac referire la:

"(1) Pentru a beneficia de plățile directe prevăzute la art. 1 alin. (2), fermierii trebuie: (...)

h) persoanele juridice trebuie să notifice APIA în termen de 15 zile calendaristice cu privire la modificările apărute în înregistrările de la Oficiul Național al Registrului Comerțului privind: administratorul/administratorii, sediul social, obiectul de activitate;

i) orice modificare a datelor declarate în cererea unică de plată și în documentele doveditoare survenită în perioada cuprinsă între data depunerii cererii și data acordării plății se comunică în termen de 15 zile calendaristice, în scris, la APIA",

Din lecturarea actelor administrative a căror anulare se solicită nu rezultă că printre dispozițiile legale enumerate în conținutul acestor acte se regăsesc prevederile art. 8 alin. (1) lit. h) și i) din O.U.G. nr. 3/2015 și nici nu rezultă că acestea ar constitui temei de drept pentru acțiunea promovată.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța în mod corect a apreciat că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (1) lit. h) și i) din O.U.G. nr. 3/2015 nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Pentru aceste considerente, constatând că încheierea recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondată calea de atac promovată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității invocată de intimata pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Timiș.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii din 7 februarie 2024 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.