ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2647/2025

Ședința publică din data de 15 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11.07.2022 reclamanta Federația Română de Rugby în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sportului a solicitat: obligarea pârâtului Ministerul Sportului la respectarea obligației asumate prin Protocolul nr. 12293/19.09.2018 respectiv, la întreprinderea tuturor demersurilor legale necesare pentru întocmirea unui proiect de hotărâre de guvern prin care să se realizeze darea în folosință gratuită, pe o perioadă de 49 de ani, în favoarea reclamantei a imobilului în suprafață de teren de 37.626 mp, Stadionului Național de Rugby "Arcul de Triumf’ implicit și a terenurilor de antrenament situate în str. x, număr cadastral x; obligarea pârâtului Ministerul Sportului să pună în aplicare Ordinul Ministrului Tineretului și Sportului nr. 990/2019, respectiv ca în termen de 30 zile de la recepția finală a obiectivului de investiții Stadionul National de Rugby "Arcul de Triumf, să inițieze procedura de avizare interministerială a proiectului de act normativ privind darea in folosință gratuită Federației Romane de Rugby a imobilului ante-menționat. A fost invocată și excepția de nelegalitate a Hotărârii de Guvern nr. 882/2022 privind înființarea Complexului Sportiv Național "Arcul de Triumf" București, precum și declararea lui ca bun de interes public național.

Prin sentința nr. 755 din 10 mai 2024, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția de nelegalitate a Hotărârii de Guvern nr. 882/2022 ca neîntemeiată.

A respins acțiunea privind pe reclamanta Federația Română de Rugby în contradictoriu cu pârâtul Agenția Națională pentru Sport, ca neîntemeiată.

A respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul A., ca neîntemeiată.

Recurenta-reclamantă Federația Română de Rugby a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 755 din 10 mai 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ.:

"când prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", recurenta observă că în speța de față a fost soluționată excepția de nelegalitate a H.G. nr. 882/2022 fără a fi introdus în cauză emitentul actului care formează obiectul excepției de nelegalitate, respectiv Guvernul României, fiind încălcate prevederile art. 13 și art. 14 din C. proc. civ.

În opinia recurentei, prin soluționarea cauzei în lipsa emitentului actului administrativ care formează obiectul excepției de nelegalitate instanța a încălcat prevederile art. 13, art. 14 și art. 20 din C. proc. civ., atrăgând în cauză incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., cu consecința casării cu trimitere spre rejudecare.

În ceea ce privește motivul de casare întemeiat pe art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., care vizează ipoteze variate, printre care și motivare insuficientă sau motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii, observă recurenta că instanța de judecată nu a indicat motivele pentru care argumentele reclamantei au fost îndepărtate de la soluționarea cauzei.

Privitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., opinează recurenta că respingerea acțiunii reprezintă rezultatul aplicării greșite a art. 874 alin. (1) din C. civ., a art. 80 alin. (14) din Legea nr. 69/2000 a educației fizice și sportului, a art. 297 din Codul Administrativ.

Potrivit art. 874 alin. (1) din C. civ. "dreptul de folosință asupra bunurilor proprietate publică se acordă, cu titlu gratuit, pe termen limitat, în favoarea instituțiilor de utilitate publică."

Astfel, existența H.G. nr. 882/2022 nu poate reprezenta un impediment pentru realizarea pretenției reclamantei, căci dreptul de folosință gratuită poate fi acordat și reclamantei în condițiile prevăzute de legiuitor. Federațiile sportive sunt persoane juridice de drept privat de utilitate publică, iar reclamanta poate primi în folosință gratuită imobilele aflate în domeniul public al statului.

Lecturând argumentele instanței de fond care se regăsesc în pag. 19 din sentința recurată, observă recurenta că singurul motiv pentru care instanța de judecată a respins cererea reclamantei îl reprezintă adoptarea Hotărârii nr. 882/2022, prin care s-a înființat Complexul Sportiv Național Arcul de Triumf București, precum și declararea lui ca bun de interes public național. Însă schimbarea regimului juridic al imobilului, apartenența acestuia la domeniul public al statului nu anulează în mod automat posibilitatea acordării dreptului de folosință gratuită către reclamantă, căci și bunurile proprietate publică pot fi date în folosință gratuită conform C. civ. și Codului Administrativ.

Tot probatoriul administrat în faza fondului demonstrează intenția reală, dar și obligația asumată de către autoritatea pârâtă de a iniția procedura de avizare interministerială a proiectului de act normativ privind darea în folosință gratuită către Federația Română de Rugby a imobilului în termen de 30 de zile de recepția finală a obiectivului.

Astfel, nu se poate reține ipoteza prezentată de instanța de fond că reclamanta nu poate pretinde acordarea dreptului de folosință gratuită după ce a intervenit revocarea în anul 2015 prin H.G. nr. 693/2015 și înființarea Complexului, întrucât a avut încrederea legitimă că autoritatea pârâtă își va îndeplini obligațiile asumate atât prin Protocolul din anul 2018, cât și prin Ordinul nr. 990/2019.

Această încredere legitimă a fost confirmată atât prin reprezentarea autorității pârâte de către recurentă-reclamantă în toate demersurile necesare obținerii tuturor avizelor și autorizațiilor necesare obiectivului de investiții "Stadionul Național de Rugby Arcul de Trimuf", cât și prin adoptarea Ordinului nr. 990/2019.

Înființarea Complexului Sportiv "Arcul de Triumf" nu poate reprezenta un impediment pentru acordarea dreptului de folosință gratuită către reclamantă în noile condiții, căci bunurile proprietate publică pot fi date în folosință gratuită conform prevederilor art. 349-359 din Codul Administrativ.

În conformitate cu prevederile art. 861 alin. (3) din C. civ., în condițiile legii, bunurile proprietate publică pot fi date în administrare sau în folosință și pot fi concesionate ori închiriate.

Titularul dreptului de administrare poate folosi și dispune de bunul dat în administrare în condițiile stabilite de lege și, dacă este cazul, de actul de constituire conform art. 867 alin. (2) din C. civ.

Având în vedere argumentele prezentate, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Sport a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele invocate, instanța de control judiciar îl apreciază ca fiind fondat, parte din motivele de casare invocate fiind întemeiate.

Astfel, referitor la criticile care se încadrează în motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care vizează soluționarea excepției de nelegalitate a H.G. nr. 882/2022 privind înființarea Complexului Sportiv Național "Arcul de Triumf" București, precum și declararea lui ca bun de interes public național, fără a fi introdus în cauză emitentul actului care formează obiectul excepției de nelegalitate, respectiv Guvernul României, Înalta Curte reține următoarele.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data cererii reclamantei, articol ce reprezintă cadrul normativ al excepției de nelegalitate:

"(1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

(2) Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză. În situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul".

Spre deosebire de forma anterioră a Legii nr. 554/2004, care prevedea în mod expres citarea emitentului actului administrativ: "(2) Instanța de contencios administrativ se pronunță, după procedura de urgență, în ședință publică, cu citarea părților și a emitentului. În cazul în care excepția de nelegalitate vizează un act administrativ unilateral emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, cauzele de nelegalitate urmează a fi analizate prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la momentul emiterii actului administrative", forma în vigoare a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, incidentă prezentei spețe nu mai cuprinde această mențiune.

Prin urmare, printr-o interpretare teleologică și istorică a acestui text de lege, Înalta Curte constată că nu se impune citarea în cauză și participarea emitentului actului administrativ contestat în litigiul de fond, în cadrul căruia a fost invocată excepția de nelegalitate.

Trecând la analiza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., vizând nemotivarea sentinței instanței de fond nu este întemeiat, pentru că sentința atacată respectă cerințele prevăzute de art. 425 din C. proc. civ. și cuprinde motivele pe care se întemeiază, instanța de fond argumentând soluția dispusă în litigiul dedus judecății, respectiv motivele pentru care a respins acțiunea reclamantei.

Pe de altă parte, în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurentă, Înalta Curte constată că acesta este fondat. Textul de lege are în vedere ipoteza în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident când instanța de fond, deși a recurs la textele de lege substanțială aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Dacă în ceea ce privește soluția dată excepției de nelegalitate a H.G. nr. 882/2022, soluția este legală, respingerea acțiunii reclamantei-recurente este rezultatul unei greșite aplicări a art. 297 și 349 și următoarele din Codul administrativ.

Astfel, în privința excepției de nelegalitate, corect a reținut instanța de fond că regimul juridic al bunului, apartenența sa la domeniul privat sau la domeniul public al statului, precum și modalitatea de exercitare a dreptului de proprietate pot face obiectul reglementării legale, iar necesitatea unor avize ale Consiliului Economic și Social și al Curții de Conturi nu era obligatorie. Unicul aviz obligatoriu este cel al Consilului Legislativ, care a fost obținut.

Pe fondul cererii, însă, așa cum s-a arătat în cele ce preced, instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile relevante ale Codului administrativ.

Din considerentele sentinței recurate rezultă că unicul motiv pentru care instanța a respins cererea de chemare în judecată îl reprezintă adoptarea Hotărârii nr. 882/2022 prin care s-a înființat Complexul Sportiv Național "Arcul de Triumf" București, precum și declararea lui ca bun de interes public national, aceasta reprezentând, în opinia instanței de fond, un impediment absolut în darea în folosință gratuită a bunului către reclamanta-recurentă.

Or, schimbarea regimului juridic al imobilului, apartenența acestuia la domeniul public al statului nu are semnificația imposibilității, de plano, a acordării dreptului de folosință gratuită, întrucât o atare posibilitate este consacrată legislativ de art. 297 alin. (1) din Codul Administrativ: "Autoritățile prevăzute la art. 287 decid, în condițiile legii, cu privire la modalitățile de exercitare a dreptului de proprietate publică, respectiv:

a). darea în administrare;

b). concesionarea;

c). închirierea;

d). darea în folosință gratuită".

Darea în folosință gratuită a bunurilor proprietate publică este reglementată subsecvent în secțiunea a 5 a Capitolului III "Modalitățile de exercitare a dreptului de proprietate publică al statului sau al unităților administrative-teritoriale" din Titlul I al Părții a IV a a Codului administrativ, intitulat "Reguli specifice privind proprietatea publică și privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale".

Așadar, limitându-se la a-și fundamenta soluția de respingere a acțiunii pe schimbarea regimului juridic al imobilului și pe apartenența acestuia la domeniul public al statului, instanța de fond nu a dezlegat fondul cauzei, nu s-a aplecat asupra aspectelor de fapt și de drept prezentate de recurenta-reclamantă, astfel că, inclusiv pentru respectarea dreptului părților la dublul grad de jurisdicție, se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea efectuării unei analize efective a împrejurărilor invocate de reclamantă în susținerea cererii de chemare în judecată: cererile vizând respectarea de către pârât a obligațiilor asumate prin Protocolul înregistrat sub nr. x/19.09.2018 la MTS și sub nr. 3715 la Federația Romană de Rugby, precum și pentru punerea în aplicare a Ordinului nr. 990/2019; Protocolul încheiat între MTS și FRR înregistrat în evidențele ministerului sub nr. x/08.04.2022, modificat prin Actul adițional nr. x/02.06.2022.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă Federația Română de Rugby împotriva sentinței civile nr. 755 din 10 mai 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 15 mai 2025.