ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 947/2024

Ședința publică din data de 09 aprilie 2024

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 06.08.2021, reclamanta A. a solicitat Tribunalului București anularea Ordinului nr. 95 din 03.02.2017, emis de pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului prin care au fost soluționate notificările depuse de autoarea reclamantei; obligarea pârâtului la soluționarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001; obligarea pârâtului la emiterea unui titlu de proprietate și punere în posesie pentru imobilul teren în suprafață de 450 mp situat în localitatea Izvorul Mureșului, comuna Voșlobeni, județul Harghita. De asemenea, reclamanta a solicitat instanței ca în cazul în care emiterea unui titlu de proprietate nu este posibilă, să dispună obligarea pârâtului la măsuri reparatorii în echivalent pentru acest teren.

Reclamanta a invocat în acțiunea sa dispozițiile Legii nr. 10/2001, prin care s-au stabilit măsuri reparatorii pentru imobilele naționalizate, arătând că terenul pentru care a inițiat demersul judiciar a aparținut bunicului său și a fost expropriat, pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului amânând nejustificat soluționarea notificării prin care a solicitat restituirea sau măsuri reparatorii în echivalent.

Prin sentința civilă nr. 269 din 08 martie 2023, Tribunalul Harghita a admis excepția tardivității acțiunii în ceea ce privește petitul 2 din acțiune, a respins excepția în privința celorlalte petite, iar pe fond a respins ca neîntemeiat restul acțiunii.

Prin decizia nr. 624/A din 26 octombrie 2023, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a respins apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 269 din 08.03.2023, pronunțată de Tribunalul Harghita.

Împotriva deciziei civile nr. 624/A din 26 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș a formulat recurs reclamanta A., ce a fost înregistrat pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin cererea de recurs formulată, și întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 din C. proc. civ. de la 1865, recurenta-reclamantă a reiterat, ca atare, motivele de apel, susținând, în esență, că, în justificarea dreptului de proprietate invocat, a depus toate actele doveditoare în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, din extrasul de carte funciară emis la 04.04.2002 putându-se observa că autorul acesteia figurează în calitate de proprietar.

Se mai arată că pârâtul a emis, în mod nelegal, Ordinul nr. 95/2017, atacat, deși avea obligația să soluționeze notificarea formulată în 2002, urmând a-i elibera titlul de proprietate în procedura administrativă dispusă de Legea nr. 10/2001.

În data de 16 februarie 2024, intimata Agenția Națională pentru Sport a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității și excepția nulității recursului.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentei la 21 și 22 februarie 2024, însă aceasta nu a depus răspuns la întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în raport cu excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele.

Obiectul pricinii, astfel cum se desprinde din evocarea istoricului litigiului, îl constituie solicitarea reclamantei de anulare a Ordinului 95/2018, emisă de către Ministerul Sportului, antecesorul pârâtei, cu consecința admiterii notificărilor nr. 105 și nr. 106, formulate de autoarea reclamantei în baza Legii nr. 10/2001, și restituirea în natură iar, în subsidiar, în echivalent, a terenului de 450 mp situat în loc. Izvorul Mureșului, comuna Voșlobeni, jud. Harghita.

Conform prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel".

După intrarea în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aceste prevederi trebuie însă coroborate cu dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 7 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în Monitorul Oficial al României nr. 365 din 30 mai 2012, care prevăd următoarele:

" (1) Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

(2)Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară."

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor anterior menționate, rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului.

Din textele legale anterior citate rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în litigiile în care sunt contestate deciziile/dispozițiile motivate de soluționare a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 este apelul.

De asemenea, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este definitivă, de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

Din interpretarea sistematică a dispozițiilor menționate rezultă că singura cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate de tribunal în materia Legii nr. 10/2001 este apelul, intenția legiuitorului fiind aceea de a suprima calea de atac a recursului în scopul degrevării instanței supreme, ca instanță de drept comun în materia recursului, de soluționarea acestor cauze.

Pentru argumentele expuse, din coroborarea textelor legale anterior menționate, rezultă că decizia nr. 624/A din 26 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș – secția I civilă este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului, fiind pronunțată în soluționarea unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 624/A din 26 octombrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 aprilie 2024.