ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2210/2024

Ședința publică din data de 16 octombrie 2024

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea introductivă înregistrată la Judecătoria Târgu-Mureș la data de 30.05.2022, reclamantul Municipiul Târgu-Mureș, în contradictoriu cu pârâții A., soția B. și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Executări Silite Cazuri Speciale - Serviciul Executări Silite Cazuri Speciale Regional Brașov, a solicitat recunoașterea dreptului său de proprietate asupra terenului situat Târgu-Mureș, str. x, fără număr, în suprafață de 778 mp, înscris în CF nr. x (CF nr. x vechi) Târgu-Mureș, nr. cadastral x, nr. top x și, pe cale de consecință, hotărârea care se va pronunța să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. De asemenea, s-a solicitat intabularea dreptului de proprietate asupra terenului și radierea ipotecii legale notată în foaia de sarcini a extrasului de carte funciară nr. x Târgu Mureș, nr. cadastral x, nr. top x.

Prin sentința civilă nr. 366 din 21 martie 2023, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. x/2022, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Târgu-Mureș în contradictoriu cu pârâții A. și B. și Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Prin decizia nr. 499/A din 22 septembrie 2023, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Municipiul Târgu-Mureș împotriva sentinței civile nr. 366 din 21.03.2023, pronunțate de Tribunalul Mureș în dosarul nr. x/2022.

Împotriva deciziei civile nr. 499 din 22 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș a formulat recurs reclamantul Municipiul Târgu Mureș, prin Primar, ce a fost înregistrat pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin cererea de recurs formulată, recurentul-reclamant reia situația de fapt din dosar, arătând, în esență că, prin Hotărârea nr. 74 din 22 februarie 2007, Consiliul local al Mun. Târgu Mureș a aprobat achiziționarea de către UAT Târgu Mureș a terenului situat în Târgu Mureș, str. x, în suprafață de 778 mp, nr. top. x, proprietatea pârâților B. și A., contra unui preț de 143 eur/mp.

La data de 19 martie 2007 a fost încheiat între părți contractul de vânzare-cumpărare, fiind achitat la acel moment și prețul stabilit, de 371.454,86 RON, însă înscrierea în cartea funciară a imobilului nu s-a putut realiza întrucât Ministerul Finanțelor Publice a procedat la înscrierea anterioară a unui drept de ipotecă legală asupra acestuia.

S-a mai specificat că ulterior, în data de 22 aprilie 2021, prin sentința civilă nr. 1736 a Judecătoriei Târgu Mureș, definitivă, s-a admis cererea de partaj judiciar formulată de ANAF - DGRFP Brașov și s-a atribuit întregul drept de proprietate asupra terenului în discuție pârâtului A..

Cu privire la prezenta acțiune, arată recurentul că aceasta a fost respinsă, fără a se avea în vedere de către instanțele fondului că ipoteca legală a fost înscrisă în favoarea organului fiscal central deși la data achiziționării bunului imobil în discuție acesta era liber de orice sarcini.

Astfel, consideră că nu se putea menține notarea ipotecii în cartea funciară câtă vreme titularul dreptului de proprietate nu are niciun fel de raport cu organul fiscal.

Mai arată că în cauză sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale acțiunii având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, acesta îndeplinindu-și obligația asumată prin contractul de vânzare-cumpărare, și anume aceea de a achita prețul.

Cu priviră la forma juridică pe care trebuie să o aibe promisiunea de vânzare-cumpărare, arată că nu era necesară forma autentică a acesteia.

Conchizând, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și admiterea cererii de chemare în judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În data de 17 ianuarie 2024, intimata ANAF a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului și celorlalți intimați în data de 25 și 26 ianuarie 2024, nefiind formulate răspunsuri la întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale relevante, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de reclamantul Municipiul Târgu Mureș, prin Primar, este nefondat, pentru următoarele considerente:

În esență, litigiul poartă asupra cererii principale a recurentului-reclamant prin care se solicită instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafață de 778 mp. situat în Târgu Mureș, str. x, fără număr, înscris în cartea funciară nr. x și a cererilor accesorii de intabulare a dreptului reclamantului în cartea funciară și radierea ipotecii legale notate în favoarea pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Prima instanță de fond a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, reținând că deși între reclamant și pârâții C. s-a încheiat o convenție prin care părțile au fost de acord cu înstrăinarea, respectiv dobândirea bunului imobil în litigiu, fiind achitat de către reclamant și prețul aferent, aceasta nu poate fi calificată drept contract de vânzare-cumpărare, neîndeplinind condiția formei autentice. Drept urmare, instanța a calificat convenția încheiată între părți ca fiind un antecontract de vânzare-cumpărare, generând în sarcina acestora obligația de a perfecta, în viitor, contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Mai departe, tribunalul a constatat că reclamantul a învestit direct instanța de judecată cu acțiunea în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, fără a face dovada condiției premisă pentru formularea acesteia, anume a refuzului pârâților de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, precum și că poziția ANAF, ca titulară a ipotecii legale înscrise în cartea funciară, este irelevantă sub aspectul obligațiilor asumate de părți prin contractul nr. x/19.03.2007.

Respingând petitul având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, pentru neîndeplinirea unei condiții esențiale impuse de lege - lipsa refuzului pârâților a perfecta contractul de vânzare-cumpărare, instanța a lăsat neanalizat petitul privind radierea ipotecii, acesta având un caracter subsidiar cererii principale.

Împotriva sentinței tribunalului a declarat apel reclamantul Municipiul Târgu Mureș, solicitând modificarea în tot a hotărârii, reiterând aspectele de fapt din dosar și susținând că prima instanța ar fi încălcat dispozițiile art. 969 din vechiul C. civ., potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Totodată, a subliniat că fundamentul prezentei acțiuni este reprezentat de faptul că pârâta de rang 2, ANAF, are notată în cartea funciară o ipotecă legală în favoarea sa, care, în opinia reclamantului, nu putea fi menținută, în condițiile în care acesta are calitate de proprietar asupra imobilului situat în comuna Târgu Mureș, str. x, iar sarcina notată nu îl privește.

Învestită cu soluționarea apelului, Curtea de Apel Târgu Mureș a răspuns acestor critici, confirmând raționamentul primei instanțe.

Astfel, instanța de apel a reținut că o promisiune de vânzare cumpărare nu reprezintă, prin ea însăși, un act de dispoziție, întrucât nu transferă dreptul de proprietate dintr-un patrimoniu în altul, ci generează doar o obligație de a face, aceea de a încheia în viitor contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.

Constatând, astfel, că între părți nu a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare, ci doar o promisiune de vânzare-cumpărare, a procedat la verificarea condițiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea unei atare acțiuni, apreciind că cea a existenței unui refuz nejustificat al pârâților la încheierea actului autentic nu a fost dovedită.

Cât privește capetele subsidiare de cerere, referitoare la intabularea dreptului de proprietate al reclamantului și radierea ipotecii legale notate în cartea funciară, similar tribunalului, a apreciat că acestea nu se mai impun a fi analizate.

Circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul evocă normele de drept material incidente, fără să argumenteze cu privire la pretinsa aplicare greșită a acestora, într-o manieră care să permită instanței de recurs efectuarea controlului de legalitate.

Înalta Curte constată că prin hotărârea care face obiectul prezentului recurs actul juridic dedus judecății a fost corect calificat ca fiind o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, fiind identificate natura juridică, precum și efectele unei astfel de convenții.

Cât privește susținerea din recurs potrivit căreia relativ la forma juridică pe care trebuie să o aibă promisiunea de vânzare-cumpărare, legiutorul nu a instituit obligativitatea formei autentice, aceasta este străină de raționamentul instanței de apel, care nu a impus îndeplinirea acestei condiții în legătură cu promisiunea de vânzare-cumpărare, ci a apreciat necesară îndeplinirea unei atare condiții pentru ca actul încheiat de către părți să poată fi calificat drept contract de vânzare-cumpărare.

Așadar, ceea ce a constatat curtea de apel a fost lipsa formei autentice a contractului de vânzare-cumpărare nr. x/2007, constatare care a avut drept consecință nerecunoașterea în legătură cu acest înscris a naturii sale juridice de act translativ de proprietate, iar nu a fost negat caracterul de antecontract al respectivului înscris.

Se deduce, așadar, că instanțele fondului au reținut lipsa calității de proprietar a reclamantului asupra imobilului în litigiu, aspect care, de altfel, a și fost recunoscut implicit prin faptul promovării prezentei acțiuni, prin care se tinde tocmai la obținerea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, cu toate efectele ce decurg din aceasta, inclusiv cea a recunoașterii calității de titular al dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.

Cât privește condițiile în care o atare hotărâre poate fi pronunțată, acestea reies din cuprinsul dispozițiilor art. 1669 din C. civ., prin care se prevede:

"(1) Când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite".

Astfel, această posibilitate a fost instituită de legiuitor ca remediu pentru executarea în natură a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, care dă naștere doar la o obligație de face, aceea de a încheia în viitor contractul promis, fiind o reflectare a principiului instituit de art. 1527 din C. civ.

Condiția esențială pentru pronunțarea unei astfel de hotărâri, distinct de verificarea condițiilor generale de validitate ale oricărui contract, este ca una dintre părțile care au încheiat o promisiune de vânzare să refuze nejustificat să se prezinte la notar pentru perfectarea actului în formă autentică.

În prezenta cauză, instanțele de fond au constatat corect că reclamantul nu numai că nu a făcut dovada refuzului pârâților de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, dar nici nu a susținut o atare ipoteză prin motivele de fapt evocate prin acțiunea introductivă de instanță. Dimpotrivă, a pretins că singurul impediment întâmpinat în finalizarea procedurii de înscriere a dreptului său de proprietate în cartea funciară este reprezentat de existența și notarea în cartea funciară a unei ipoteci legale instituite în favoarea pârâtei ANAF.

De altfel, în recurs, singură critică de nelegalitate formulată de recurent vizează soluția dată asupra petitului prin care s-a solicitat radierea ipotecii legale instituite în sarcină ANAF, de la secțiunea "Sarcini" din cuprinsul cărții funciare, și aceasta a fost justificată doar din perspectiva pretinsei calități de proprietar a reclamantului asupra imobilului în litigiu. Susține, deci, recurentul-reclamant că, în raport cu starea de drept și de fapt existentă în cauza pendinte, având în vedere calitatea sa de titular al dreptului de proprietate asupra terenului în cauză, nu se mai justifică menținerea notării ipotecii legale în favoarea intimatei-pârâte ANAF.

Or, în cauză, distinct de faptul că această pretinsă calitate de proprietar a imobilului în litigiu, invocată de recurentul Municipiul Târgu Mureș, nu a fost demonstrată, având în vedere că obligația de încheiere în formă autentică a cotractului de vânzare-cumpărare nu s-a materializat, Înalta Curte are în vedere și faptul că petitul având ca obiect radierea notării din cartea funciară a fost apreciat de instanțele fondului ca fiind un capăt de cerere accesoriu care, urmare a respingerii cererii principale de pronunțare a hotărârii care să țină loc de act autentic, în mod corect a fost lăsat nesoluționat.

În legătură cu acest din urmă aspect, complementar argumentului anterior expus, care vizează nedovedirea calității de proprietar și care nu va fi dezvoltat având în vedere că nu s-au formulat critici legate de calificarea convenției încheiate între părți ca reprezentând promisiune de vânzare-cumpărare, iar nu act translativ de proprietate, instanța de recurs reține că susținerile recurentului nu combat în niciun fel raționamentul juridic al curții de apel și nici nu prezintă argumente prin care să se arate, în concret, raportat la considerentele curții de apel, care sunt criticile de nelegalitate formulate împotriva soluției prin care a fost lăsat nesoluționat acest capăt de cerere.

Drept urmare, văzând că recurentul nu a invocat, din perspectiva pct. 6 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., o nemotivare a hotărârii din apel în legătură cu petitul doi al acțiunii, nesusținând că solicitarea de radiere a ipotecii din cartea funciară ar reprezenta un capăt de cerere principal, a cărui soluționare se impunea, nedepinzând de soluția dată cererii de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act autentic, Înalta Curte va respinge acest motiv de recurs, ca nefondat.

Cum în raport cu considerentele mai sus arătate se poate observa că nu este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., invocat recurentul-reclamant, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul Târgu Mureș, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 499/A din 22 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Municipiul Târgu Mureș, prin Primar, împotriva deciziei civile nr. 499/A din 22 septembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.