ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 770/2021

Ședința publică din data de 7 aprilie 2021

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 6 octombrie 2015 pe rolul Tribunalului Mureș, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., să se constate culpa pârâtului în ceea ce privește obligația de plată a prețului, respectiv să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/25.09.2009 de către BNPA Suceavă, având drept obiect imobilul apartament nr. x și cota de 29,64/1900 parte din terenul aferent, situat în municipiul Târgu-Mureș, județul Mureș, înscris în CF nr. xN și CF nr. x-C1-U8 Târgu-Mureș (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. xI), nr. topografic (cad) x, părțile comune rămase în indiviziune fiind intrarea în bloc, holurile de acces, palier pe nivel de la D+P+6E, casa scării, liftul, accesul dintre garaje fără spațiile exclusive, holul de acces bloc, terasa și APC (adăpost apărare civilă) și să se dispună revenirea la situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare menționat, prin radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtului asupra imobilului.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1020-1021, art. 1361 și art. 1365 C. civ. 1865 raportat la art. 102 din Legea nr. 71/2011, respectiv art. 223 și 453 C. proc. civ.

Pârâtul B. a depus întâmpinare și cerere reconvențională solicitând, în principal, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată iar în subsidiar, în situația admiterii acțiunii exercitate de reclamantă, să se admită acțiunea reconvențională.

Prin sentința nr. 588 din 25 aprilie 2019, Tribunalul Mureș, secția civilă a admis acțiunea reclamantei. A constatat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/25.09.2009 de către notarul public C. din Târgu Mureș, referitor la imobilul situat în municipiul Târgu Mureș, str. x A, județul Mureș, înscris în CF colectivă nr. x și CF nr. x Târgu Mureș, cu număr cadastral x, nr. topografic xI. A dispus revenirea la situația de carte funciară anterioară încheierii contractului de vânzare cumpărare menționat, prin radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea pârâtului cumpărător și reînscrierea acestuia în favoarea reclamantei vânzătoare. A respins, ca nefondată, acțiunea reconvențională exercitată de B., având ca obiect constatarea nulității absolute a clauzei inserate în art. 2 din contractul de vânzare-cumpărare și obligare la restituire preț parțial.

Prin decizia nr. 247/A din 29 iunie 2020, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a admis apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o, în parte și, în consecință, a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată. A menținut dispozițiile primei instanțe de respingere a acțiunii reconvenționale. A obligat-o pe reclamanta S.C. A. S.R.L. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și a sumei de 9611 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, către pârâtul B..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., ale cărui motive au fost subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

A arătat că începând cu data încheierii contractului și până la data introducerii cererii de chemare în judecată (6.10.2015), pârâtul a avut de achitat un număr de 74 rate a câte 2262,11 RON, respectiv suma de 167.396,14 RON, din care acesta a achitat suma de 116.377,10 RON, rămânând de achitat un rest de 155.076,25 RON.

Din corespondența purtată cu pârâtul a rezultat că acesta avea cunoștință de natura obligațiilor sale, cuantumul acestora și faptul că era în întârziere cu plățile pentru apartament. Cele 5 chitanțe prin care pârâtul a încercat să justifice plata prețului sunt contestate de către recurentă, întrucât nu sunt scrise de angajații acesteia cu atribuții în emiterea chitanțelor, iar expertiza judiciară efectuată în cauză este nerelevantă și nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă.

Instanța de apel a reținut că prețul vânzării este de 65.000 euro (prețul stipulat în contract), dar chiar dacă în contract se face trimitere la o anexă, aceasta are rol pur explicativ în ce privește modalitatea de achitare a ratelor, iar dobânda stipulată nu se cumulează cu suma de 65.000 euro.

În situația excepțională în care chitanțele prezentate de către pârât dar contestate de către recurentă ar fi avute în vedere, cele 5 chitanțe falsificate nu sunt suficiente pentru a paraliza acțiunea reclamantei, deoarece la data introducerii cererii pârâtul nu-și îndeplinise obligațiile asumate în baza art. 2 din contractul de vânzare-cumpărare nr. x/25.05.2009.

Astfel, pe lângă că instanța de apel nu poate considera achitați 16.000 euro în lipsa unui convertor real al euro la cursul D., chiar dacă cele 5 chitanțe ar fi luate în calcul, pârâtul ar fi înregistrat la data de 6 octombrie 2015 un rest de 20.814,87 euro cu titlu de preț, cu dobânzile aferente, motiv pentru care contractul tot ar fi reziliat din culpa pârâtului.

Recurenta a mai susținut că instanța de apel a încălcat și aplicat greșit dispozițiile art. 1020, art. 969 și art. 1361, art. 977 din vechiul C. civ. atunci când a reținut că obiectul înțelegerii nu a avut în vedere dobânda aferentă prețului vânzării. Anexa la contract este semnată de către pârât, reprezintă voința părților, iar încasarea prețului contractului pe o perioadă de 10 ani, fără dobândă, reprezintă o soluție neviabilă din punct de vedere economic. Obligația de plată a prețului nu este divizibilă în preț și dobândă, iar pârâtul s-a obligat la plata sumei lunare de 780,41 euro, iar nu de 541,66 euro, cum eronat a reținut instanța de apel.

Intimatul - pârât B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de inadmisibilitate a recursului, iar în subsidiar, a solicitat, respingerea, ca nefondat, a acestuia, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

Evocând situația de fapt a cauzei, intimatul - pârât a arătat că decizia instanței de apel este legală și temeinică. A mai arătat că dosarul de executare silită la care face referire recurenta nu are legătură cu prezenta cauză.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Raportul a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 10 februarie 2021, completul de filtru a admis, în principiu, recursul și a acordat termen de judecată, cu citare părți la 7 aprilie 2021.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte reține următoarele:

Subsumat motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., partea reclamantă pretinde că instanța de apel nu a motivat convingător argumentele pentru care a reținut că prețul vânzării este în sumă de 65.000 euro, întrucât nu a avut în vedere faptul că în cuprinsul contractului autentificat sub nr. x/25.09.2009 se face trimitere la o anexă, anexă în care sunt prevăzute și sumele de bani ce urmau a fi plătite de partea pârâtă cu titlu de dobândă.

Susține partea reclamantă că instanța de apel a apreciat în mod eronat că anexa la contract are rol pur explicativ în ce privește modalitatea de achitare a ratelor și dobânzilor stipulate în anexă, dobânzi care nu s-ar cumula cu suma de 65.000 euro.

În dezvoltarea criticii, partea reclamantă pretinde, totodată, că instanța de apel nu a motivat convingător de ce a reținut ca fiind valabile cele cinci chitanțe prezentate de partea pârâtă, anume chitanțele din 17.08.2012 (3000 euro), din 04.06.2013 (3000 euro), din 09.12.2013 (5000 euro), din 04.06.2014 (3 000 euro) și din 09.12.2014 (2000 euro), chitanțe ar dovedi plata respectivelor sume de bani în contul prețului datorat în baza contractului menționat, reiterând argumentele pentru care a contestat încasarea sumelor de bani evidențiate în cuprinsul acestora.

Partea reclamantă mai afirmă că și în situația excepțională în cele cinci chitanțe falsificate prezentate de către partea pârâtă ar fi avute în vedere în calculul sumelor de bani datorate de aceasta, în baza calculelor rezultă că data la data înregistrării cererii de chemare în judecată, 06.10.2015, partea pârâtă înregistra o restanță în cuantum de 20.814,87 euro cu titlu de preț, cu dobânzile aferente, care fundamenta, în raport de clauza stipulată la art. 2 în contractul de vânzare-cumpărare, admiterea acțiunii în rezoluțiune.

Critica este nefondată.

Motivul de recurs bazat pe nemotivare, prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., trebuie să se întemeieze pe ceea ce trebuie să cuprindă considerentele unei hotărârii judecătorești conform dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În consecință, criticile subsumate unui astfel de motiv trebuie să arate în concret ce anume nu cuprinde hotărârea recurată, care sunt considerentele contradictorii care se exclud reciproc ori acelea care sunt străine pricinii, știut fiind că prin intermediul acestui motiv de nelegalitate nu se poate supune analizei instanței de recurs modalitatea în care instanțele de fond au valorificat materialul probator și nici solicita o reapreciere a probatoriului, întrucât acest fapt ar echivala, în mod nepermis procedural, devoluării fondului.

În speță, verificând considerentele hotărârii recurate se constată că instanța de apel a motivat argumentele pentru care a reținut că prețul imobilului ce a făcut obiectul înstrăinării prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/25.05.2009 de BNPA Suceava este în sumă de 65.000 euro, precum și argumentele pentru care a reținut că sumele pretinse de partea reclamantă cu titlu de dobândă nu se includ în preț.

Anume, instanța de apel a reținut că părțile au convenit explicit prin contractul vânzare-cumpărare menționat că prețul este de 65.000 euro (care include TVA), că această sumă se regăsește menționată și în factura nr. x/20.05.2009 emisă anterior autentificării contactului (în care se menționează echivalentul în RON a sumei de 65.000 de euro ca reprezentând contravaloarea imobilului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare), precum și faptul că atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin toate înscrisurile depuse în susținerea apărărilor la judecata în primă instanță, partea reclamantă a menționat, la rându-i suma de 65.000 de euro ca preț convenit pentru înstrăinarea imobilului, fără vreo referire la sume datorate cu titlu de dobândă.

Instanța de apel a analizat și apărările formulate de partea reclamantă sub acest aspect, statuând că solicitarea de includere în prețul vânzării și a sumelor de bani pretins datorate cu titlu de dobândă a fost formulată de aceasta după reținerea cauzei în pronunțare în primă instanță și cu precădere în faza apelului, ca urmare a faptului că probatoriile administrate nu susțineau pretențiile formulate privind neplata prețului de către partea pârâtă.

Relativ la sumele pretinse cu titlu de dobândă, instanța de apel a reținut și că anexa la contract are, într-adevăr, două componente, una privind prețul defalcat pe rate și alta privind dobânda, defalcată pe ratele prețului, însă a apreciat că nu poate proceda la cumularea ratelor din preț cu ratele din dobânda în vederea stabilirii unei alte sume de bani cu titlu de preț final, întrucât, pe de o parte, părțile au stipulat expres prin contract doar suma de 65.000 de euro cu titlu de preț, nu de 65.000 de euro plus dobândă iar, pe de altă parte, partea reclamantă a pretins prin cererea dedusă judecății rezoluțiunea contractului pentru neplata prețului, nu și pentru neplata dobânzii, dobândă al cărei cuantum se impune a fi stabilit pe cale judecătorească.

Considerentele hotărârii recurate evidențiază, de asemenea, argumentul pentru care instanța de apel a avut în vedere în stabilirea sumelor achitate de partea pârâtă în contul prețului și suma de 16.000 euro, plătită conform chitanțelor din 17.08.2012 (3000 euro), din 04.06.2013 (3000 euro), din 09.12.2013 (5000 euro), din 04.06.2014 (3 000 euro) și din 09.12.2014 (2000 euro), contestate ca fiind false de partea reclamantă, anume faptul că prin raportul de expertiză criminalistică întocmit în cauză s-a statuat, fără dubiu, că scrisul și semnătura din cuprinsul acestora provin de la numita E., angajata reclamantei S.C. A. S.R.L..

Susținerea părții reclamante din recurs potrivit căreia expertiza judiciară efectuată în cauză ar fi nerelevantă, dat fiind că nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă, nu poate face obiect al verificărilor instanței de recurs, întrucât, supunând analizei o reaprecierea a probelor administrate la judecata în fond a cauzei, nu se constituie într-o critică de nelegalitate, în înțelesul dispozițiilor art. 488 C. proc. civ.

De altminteri, aceste aspecte critice nu au făcut obiect al analizei instanței de apel, în lipsa exercitării de către partea reclamantă a căii de atac a apelului împotriva considerentelor hotărâri primei instanței (care statuat, pentru prima oară, asupra valabilității celor 5 mai sus arătate), caz în care, fiind formulate omisso medio, nu pot fi primite și nici verificate de instanța de recurs.

Ca atare, cum hotărârea recurată este motivată iar considerentele evidențiază analizarea de către instanța de apel a apărărilor formulate de părțile litigante, precum și argumentele pentru care acestea au fost primite ori, după caz, respinse, și cum partea pârâtă reclamantă nu a dezvoltat prin recurs alte critici punctuale sub acest aspect, Înalta Curte va statua cu privire la caracterul nefondat al motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., partea reclamantă pretinde că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 969, art. 977, art. 1020 și art. 1361 din vechiul C. civ.

În dezvoltarea criticii, partea reclamantă pretinde că instanța de apel a considerat, în mod greșit, că dobânda prevăzută prin anexa la care se face trimitere prin clauza de la pct. 2 din contract este o componentă suplimentară care nu face parte din prețul contractului și, respectiv, că neplata acestei dobânzii nu ar atrage, la rându-i, rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare, în temeiul dispozițiilor art. 1020 și art. 1361 din vechiul C. civ.

Cum anexa la contract este semnată de către partea pârâtă, partea reclamantă pretinde că aceasta reprezenta voință reală a părților, în aplicarea regulii de interpretare prevăzută de dispozițiile art. 977 din vechiul C. civ., concluzia fiind impusă de împrejurarea că încasarea prețului contractului pe o perioadă de 10 ani, fără dobândă, ar fi reprezentat pentru partea reclamantă o soluție neviabilă din punct de vedere economic.

Partea reclamantă pretinde și că obligația de plată a prețului nu se poate reține că ar fi divizibilă în preț și dobândă, întrucât partea pârâtă s-a obligat la plata sumei lunare de 780,41 euro, iar nu de 541,66 euro, cum eronat a reținut instanța de apel.

Totodată, partea reclamantă susține că, în raport conținutul clauzei contractuale statuată la pct. 2 din contract, era singura îndreptățită să constate că partea nu și-a îndeplinit obligațiile și să aprecieze dacă este sau nu cazul să aplice sancțiunea rezoluțiunii contractului.

În fine, partea reclamantă învederează că după data introducerii acțiunii partea pârâtă nu a mai achitat nici o sumă din prețul contractului de vânzare-cumpărare, termenul de plată stabilit în contract (10 ani), fiind împlinit la data de 15.06.2019 și că imobilul ce a făcut obiectul contractului a fost scos la vânzare prin licitație publică pentru o datorie înregistrată la asociația de proprietari, conform sentinței civile nr. 744/30.01.2019 a Judecătoriei Târgu-Mureș, în dosarul de executare silită nr. x/2019 al BEJ F..

Critica este, de asemenea nefondată.

Cu titlu prealabil, este de menționat că, de principiu, stabilirea intenției părților contractante, în aplicarea regulilor de interpretare prevăzute de dispozițiile art. 977 și urm. din vechiul C. civ., fiind dedusă din interpretarea clauzelor susceptibile de a primi, în raport de termenii folosiți, mai multe înțelesuri, și din împrejurări de fapt care sunt stabilite în baza probatoriilor administrate, este o chestiune de apreciere (nu de legalitate) care intră în atributul instanțelor de fond și care nu poate fi supusă controlului instanței de recurs.

Criticile privind aplicarea greșită a dispozițiilor art. 977 și urm. din vechiul C. civ. pot fi subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., doar în măsura în care partea recurentă pretinde că instanțele de fond au modificat convenția pe cale de interpretare, dându-i un alt înțeles decât acela care rezultă în mod clar și precis din textul ei, în sensul că au schimbat însăși natura convenției sau un element esențial al acesteia.

În speță, relativ la clauzele contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/25.05.2009 de BNPA Suceava, instanțele de fond, prejudicial, au avut a analiza și statua în raport de limitele învestirii prin cererea de chemare în judecată, acțiune în rezoluțiunea contractului pentru neplata prețului întemeiată pe dispozițiile art. 1020-1021 din vechiul C. civ., care a fost prețul convenit de părți și pe a cărui neplată se fundamentează pretenția dedusă judecății.

Constatând că partea reclamantă susține prin recurs că instanța de apel, pe cale de interpretare, a modificat prețul vânzării, element esențial al contractului de vânzare-cumpărare din perspectiva judecării acțiunii în rezoluțiune deduse judecății, pretinzând că ar fi statuat asupra unei alte sume de bani cu titlu de preț decât cea convenită de părțile contractante, instanța de recurs urmează a analiza, în raport de aceste limite, critica privind încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art. 969 și art. 977 din vechiul C. civ.

Verificând cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare se constată că prin clauza convenită la pct. 2 părțile au stabilit următoarele:

Prețul de vânzare-cumpărare declarat și stabilit de comun acord este în sumă de 61.904,76 EURO fără TVA (echivalentul a 258.527 RON, pentru taxarea prezentului act), respectiv 65.000 EURO inclusiv TVA, care se va achita în rate lunare, până la 15 ale fiecărei luni, conform anexei care face parte integrantă din prezentul contract, timp de 10 ani, sumă pentru care se înscrie privilegiu în cartea funciară. În cazul în care rata nu este plătită până la 30 ale lunii respective, contractul se consideră nul de drept, restabilindu-se situația anterioară, iar cumpărătorul pierde sumele achitate cu titlu de rate până la acea dată. Plata fiecărei rate se va face în RON raportat la cursul EURO de vânzare al băncii D. din ziua plății, în contul indicat de văzătoare.

La pct. 6, părțile au consemnat următoarele:

Subsemnatele părți contractante declarăm că între noi nu există alt act cuprinzător (și) alt preț decât cel declarat în prezentul contract.

Clauzele contractuale menționate, în raport de termenii folosiți în cuprinsul lor, nu sunt susceptibile de a primi, în ceea ce privește elementul preț, mai multe înțelesuri pentru a se recurge la regulile de interpretare prevăzute de dispozițiile art. 977 din vechiul C. civ., motiv pentru care, în mod corect instanța de apel a statuat cu privire suma de 65.000 EURO ca fiind datorată de partea pârâtă cu titlu de preț, în conformitate cu mențiunile clauzei de la pct. 2 din contract.

Soluția s-a impus în aplicarea prevederilor art. 969 C. civ., care impun judecătorului ca ori de câte ori convențiile sunt clare și primitoare numai de un singur sens, contractul să fie aplicat în litera lui.

Or, rezultă cu evidență că părțile au convenit prin contract prețul de 65.000 EURO inclusiv TVA, care se va achita în rate lunare, până la 15 ale fiecărei luni, conform anexei care face parte integrantă din prezentul contract, timp de 10 ani.

Ceea ce pretinde, în realitate, partea reclamantă este ca, pe cale de interpretare, în aplicarea regulii prevăzute de dispozițiile art. 977 din vechiul C. civ., să se stabilească o altă sumă cu titlu de preț, prin cumularea sumei de 65.000 euro, defalcată în anexă în rate lunare, cu sumele indicate în aceeași anexă, în dreptul fiecărei rate lunare din preț, ca reprezentând dobândă, în contra clauzei de la pct. 2 din contract, ceea ce nu este permis.

Anume, partea reclamantă pretinde, pe cale de interpretare a mențiunii înserate în clauza de la pct. 2 din contract potrivit căreia prețul de 65.000 euro se va achita în rate lunare, până la 15 ale fiecărei luni, conform anexei care face parte integrantă din prezentul contract, să se stabilească că intenția comună a părților a fost de a se include în preț și sumele înserate în anexă în dreptul ratelor din preț ca reprezentând "dobânda".

O astfel de interpretare nu poate fi primită întrucât, pe de o parte, contravine dispozițiilor art. 969 C. civ., care impun ca atunci când convențiile sunt clare, contractul să fie aplicat în litera lui și, pe de altă parte, ignoră regimului juridic diferit al prețul vânzării, care este un element al contractului de vânzare-cumpărare și, respectiv, al dobânzii, care este o sancțiune civilă care poate fi aplicată în caz de neplată ori de plată cu întârziere a creanței principale.

Învestite fiind cu judecata însă unei acțiuni în rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare pentru nerespectarea obligației de plată a prețului (și nu a altor obligații care se pretinde că ar fi fost convenite de părți la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare), instanțele de fond aveau a stabili doar dacă prețul, astfel cum a fost convenit de părți, de comun acord, a fost sau nu plătit, nefiind îndrituite, în raport de limitele învestirii, a statua cu privire la valabilitatea mențiunilor din anexa la contract relative la plata unor dobânzi aferente ratelor din preț, respectiv, cu privire la plata efectivă ori neplata la termen a ratelor din preț și, după caz, a dobânzilor aferente acestora.

Pe cale de consecință, în mod corect, instanța de apel, în aplicarea regulii prevăzute de dispozițiile art. 969 din vechiul C. civ. a statuat că prețul vânzării a fost în sumă de 65.000 EURO inclusiv TVA, element în raport de care a verificat, cu respectarea limitelor învestirii, îndeplinirea condițiilor acțiunii în rezoluțiune deduse judecății de partea reclamanta.

Constatând că partea reclamantă își fundamentează celelalte critici relative la aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art. 1020 și 1361 din vechiul C. civ. pe faptul nerespectării de către partea pârâtă a obligației de neplată a prețului, înțelegând să includă în cuantumul acestuia și sumele apreciate a fi datorate de partea pârâtă cu titlu de dobândă (contrar dezlegării date acestei chestiuni litigioase de instanța de apel, dezlegare menținută prin prezenta decizie), Înalta Curte urmează a constata că aceste critici nu se fundamentează pe conținutul hotărârii recurate, motiv pentru care se justifică a fi analizate.

În acest context al analizei este de menționat și pactul comisoriu înserat la pct. 2 din contract, potrivit căruia În cazul în care rata nu este plătită până la 30 ale lunii respective, contractul se consideră nul de drept, nu înlătură, în raport de dispozițiile art. 1021 din vechiul C. civ., intervenția instanței de judecată pentru a constata dacă partea pârâtă și-a executat sau nu obligațiile a căror nerespectare se pretinde și de a dispune sau nu, după caz, rezoluțiunea judiciară a contractului.

Pentru considerentele arătate, care fac inutilă analizarea celorlalte argumente din memoriul de recurs, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul declarat de partea reclamantă, ca nefondat.

În raport de soluția dată asupra recursului, constatând că partea reclamantă a pierdut procesul, în baza dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., aceasta va fi obligată să plătească părții pârâte suma de 4500 RON cheltuieli de judecată din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 247/A din 29 iunie 2020 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Obligă pe recurentă la 4500 RON cheltuieli de judecată către intimatul - pârât B..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2021.