ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2/2022

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele;

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cereri de chemare în judecată:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș la data de 24 noiembrie 2017, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele A. - Filiala Târgu-Mureș și A., solicitând să se dispună:

- că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate al imobilului situat în municipiul Tg. -Mureș, str. x, jud. Mureș, înscris în CF nr. x Tg. -Mureș (transcris din C.F. nr. x-Tg. -Mureș) nr. cadastral x, 4689/14 pe baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 28 august 1997 de către notarul Public B., contract în care figurează în calitate de cumpărătoare pârâta A. - Filiala Târgu-Mureș, persoană lipsită de personalitate juridică;

- rectificarea încheierii de întabulare nr. 17582 din 04.09.1997 și înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului în favoarea reclamantei;

- constatarea că pârâta A. nu este proprietara imobilului sus-menționat, deținut fără niciun titlu;

- obligarea pârâtei A. la restituirea imobilului situat în municipiul Tg. -Mureș, județul Mureș, înscris în CF nr. x Tg. -Mureș, nr. cadastral x, 4889/14.

Reclamanta a precizat că valoarea imobilului revendicat este de 202.000 RON.

Prin cererea reconvențională formulată la data de 4 ianuarie 2018, pârâta reclamantă reconvențională A. a solicitat:

- constatarea calității sale de proprietar al imobilului situat în municipiul Târgu Mureș, str. x, jud. Mureș, înscris în CF nr. x Târgu Mureș, cu număr topografic x, 468/14 compus inițial din casă cu 3 camere, bucătărie, hol, chicinetă, cămară, terasă acoperită la parter, bucătărie, spălătorie, pivniță și wc. la subsol și garaj din cărămidă, cu teren aferent în suprafață de 313 mp (înscris inițial în CF nr. x Târgu Mureș);

- obligarea pârâtelor reconvenționale să respecte dreptul de proprietate al reclamantei reconvenționale asupra imobilului;

- rectificarea CF nr. x Târgu Mureș, în sensul înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilului menționat mai sus în favoarea reclamantei reconvenționale A.;

I.2. Hotărârea pronunțată în primă instanță

Tribunalul Mureș, secția a I civilă, prin sentința civilă nr. 1316 din 15 noiembrie 2018, a respins excepția inadmisibilității capetelor de cerere nr. x și 3 și a tardivității capătului de cerere nr. x din acțiunea principală, invocate de pârâta A..

A respins ca nefondată acțiunea civilă exercitată de reclamanta A., împotriva pârâtelor A. - Filiala Tg. -Mureș și A..

A admis acțiunea reconvențională exercitată de reclamanta reconvențională A. împotriva pârâtelor reconvenționale A. și A. - Filiala Mureș și, în consecință:

- a constatat că reclamanta reconvențională A. a dobândit prin cumpărare dreptul de proprietate asupra imobilului situat în municipiul Târgu Mureș, str. x, jud. Mureș, înscris în CF nr. x Târgu Mureș, cu număr topografic x, 468/14, compus inițial din casă cu 3 camere, bucătărie, hol, chicinetă, cămară, terasă acoperită la parter, bucătărie, spălătorie, pivniță și wc la subsol și garaj din cărămidă, cu teren aferent în suprafață de 313 mp (înscris inițial în CF nr. x Târgu Mureș);

- obligat pârâtele reconvenționale să respecte dreptul de proprietate al reclamantei reconvenționale asupra imobilului;

- a dispus rectificarea CF nr. x Târgu Mureș în sensul înscrierii dreptului de proprietate asupra imobilului menționat mai sus în favoarea reclamantei reconvenționale A..

- a obligat reclamanta, pârâtă-reconvențională, la plata către pârâta, reclamantă reconvențională A. a sumei de 20.327 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

I.3. Hotărârea pronunțată în apel

Prin decizia nr. 355/A din 6 august 2020, Curtea de Apel Mureș, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1316 din 15 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. x/2017, a schimbat în tot hotărârea atacată, și:

- a admis în parte acțiunea civila exercitată de reclamanta A. împotriva pârâtelor A. - Filiala Tg. -Mureș și A.;

- a obligat pârâta A., la restituirea imobilului situat în municipiul Tg. -Mureș, str. x, jud. Mureș, înscris în CF nr. x Tg. -Mureș (transcris din CF. nr. x-Tg. -Mureș), nr. cadastral x, 4689/14;

- a dispus rectificarea mențiunilor din CF nr. x Tg. -Mureș, nr. cadastral x, 4689/14 în sensul înscrierii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei A., fără alte mențiuni (filială, organizație etc.);

- a respins cererea privind constatarea că pârâta A. nu este proprietara acestui imobil;

- a respins acțiunea reconvențională exercitată de reclamanta reconvențională A. împotriva pârâtelor reconvenționale A. și A. - Filiala Mureș.

II. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, pârâta-reclamantă reconvențională A. a declarat recurs.

II.1. Motivele de recurs

Prin cererea de recurs, recurenta a invocat incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., susținând, în esență, următoarele:

- instanța de apel a încălcat și a aplicat greșit principiul forței obligatorii a contractului prevăzut de art. 963 C. civ. 1864, respectiv principiul relativității efectelor actului juridic, prevăzut de art. 973 C. civ. 1864 și, implicit, principiul opozabilității actului juridic civil;

- instanța de apel a nesocotit normele juridice privind conținutul raportului juridic izvorât din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/28.08.1997, fiind astfel încălcate prevederile art. 942 C. civ. 1864;

- hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material aplicabile în materia vânzării, fiind nesocotite dispozițiile art. 1294-1295 și art. 1312 C. civ. 1864;

- hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material aplicabile în materia acțiunii în revendicare, fiind nesocotite prevederile art. 563 C. civ.

- instanța de apel a "acoperit" o eventuală sancțiune a nulității absolute a contractului cu "înlocuirea" calității de parte în contractul de vânzare-cumpărare, fiind încălcate normele în materia nulității actului juridic, prevăzute de art. 948 C. civ. 1864;

- instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 1201 C. civ. 1864 privind prezumția puterii de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești care nu a dezlegat fondul litigiului;

- hotărârea recurată conține motive contradictorii, în condițiile în care există o lipsă vădită de consecvență în soluționarea unui aspect deosebit de important - continuitatea de facto și de jure dintre entitățile din litigiu.

II.2. Apărările formulate în cauză

Se constată că intimatele nu au depus întâmpinare la dosar.

II.3. Procedura de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 16 noiembrie 2021, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei civile nr. 355/A din data de 6 august 2020, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă și a fixat termen de judecată la data de 18 ianuarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, precum și actele și lucrările dosarului, pe baza criticilor formulate prin motivele de recurs și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile în cauză, se apreciază că recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei nr. 355 A din 06 august 2020 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

Prin memoriul de recurs, recurenta a invocat incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, încălcarea prevederilor art. 963 C. civ. 1864, art. 973 C. civ., a prevederilor art. 942 și 948 C. civ., a dispozițiilor art. 1294-1295 și a art. 1312 C. civ. 1864, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca nefondate.

Instanța de apel, în mod just a obligat pârâta A., la restituirea imobilului situat în municipiul Tg. -Mureș, str. x, jud. Mureș, și a dispus rectificarea mențiunilor din CF nr. x Tg. -Mureș în sensul înscrierii dreptului de proprietate în favoarea reclamantei A., fără alte mențiuni (filială, organizație etc.).

Prin cele reținute în decizia recurată, nu se poate considera că a avut loc o schimbare a conținutului contractului de vânzare-cumpărare nr. x/28.08.1997, de către instanța de apel, așa cum susține recurenta, în sensul înlocuirii uneia dintre părțile contractante. Instanța de apel nu a statuat în sensul că dreptul real subiectiv ar fi fost transmis de vânzători în favoarea unei terțe persoane, neparticipante la încheierea actului civil, așa cum acreditează recurenta, fiind respectate principiul forței obligatorii a contractului, principiul relativității efectelor actului juridic, normele juridice privind conținutul raportului juridic, precum și dispozițiile din materia revendicării imobiliare.

Astfel, pentru a ajunge la soluția de admitere a apelului, instanța a analizat în mod legal existența dreptului de proprietate în persoana părților din proces, reținând că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/1997, referitor la dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Tg. -Mureș, str. x, jud. Mureș, înscris în CF nr. x Tg. -Mureș, nr. cad. x, 4689/14, A. Sucursala Județeană Mureș nu avea capacitate de folosință, nici măcar una restrânsă, deoarece nu exista un act de înființare, în sensul art. 33 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954.

Pe de altă parte, corect s-a învederat că, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, notarul public nu a respectat prevederile Legii nr. 36/1995 și ale Regulamentului de aplicare a acesteia, astfel cum erau în vigoare la acel moment.

De altfel, chiar recurenta precizează că A. - Filiala Târgu Mureș, la momentul cumpărării imobilelor, nu deținea capacitate de exercițiu, neavând personalitate juridică.

Corect se constată în decizia recurată că A., având personalitate juridică și la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/1997, este cea care a îndeplinit cerințele dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Tg. -Mureș, str. x, astfel că în anul 1997 prețul de vânzare-cumpărare al imobilului din litigiu a fost și a putut fi achitat exclusiv de către reclamantă.

Așadar, cum la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, 28.08.1997, pârâta A. -"Filiala Târgu Mureș" era sucursala reclamantei, neavând personalitate juridică distinctă de cea a organizației centrale, în mod legal s-a concluzionat de instanța de apel că dreptul de proprietate a putut și a fost dobândit doar de către reclamanta A., persoană care avea capacitatea de folosință și de exercițiu. Nu se poate conchide, așa cum acreditează recurenta, că instanța de apel a "acoperit" eventuala sancțiune a nulității absolute a contractului cu "înlocuirea" calității de parte în contractul de vânzare-cumpărare, nefiind încălcate prevederile din materia nulității actului juridic.

Dimpotrivă, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a regulilor privind interpretarea actului juridic civil, în special a normei de la art. 978 din C. civ.:

"Când o clauză este primitoare de două înțelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce niciunul."

În altă ordine de idei, și dispozițiile art. 563 alin. (1) C. civ. au fost interpretate în mod just de instanță, precum și ale art. 907 C. civ. potrivit cărora "Când o înscriere făcută în cartea funciară nu corespunde cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea acesteia. (2) Prin rectificare se înțelege radierea, îndreptarea sau corectarea oricărei înscrieri inexacte efectuate în cartea funciară."

Considerând că părți ale contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/28.08.1997 de către notarul public B. din Târgu-Mureș, sunt vânzătorii C. și D. și cumpărătoarea A.A.M.R., că persoanele care au împuternicit pe mandatarul E., au semnat împuternicirea ca vicepreședinți ai Asociației Agricultorilor Maghiari din România, fără alte mențiuni - filială, organizație etc, curtea de apel a constatat în mod just că dreptul de proprietate aparține Asociației Agricultorilor Maghiari din România, fără alte mențiuni (filială, organizație etc.), iar mențiunea "filiala Târgu-Mureș" este inexactă în cartea funciară, concluzionându-se astfel, că acest contract de vânzare cumpărare este lovit de nulitate parțială cu privire la această mențiune.

Așadar, criticile recurentei pârâte, îmtemeiate pe aceste aspecte sunt nefondate, instanța de apel constatând în mod just că, chiar prin statutul reclamantei reconvenționale se recunoaște că bunurile nu sunt proprietatea A.A.M.R. Organizația Mureș și că aceasta nu este continuatoarea de jure a A., având doar gestiunea lor și fiind necesară întocmirea unui protocol cu A.A.M.R. România (organizația pe țară).

Pe de altă parte, A. a devenit persoană juridică urmare a pronunțării sentinței civile nr. 43 din 9 februarie 2000, astfel că recurenta pârâtă este o persoană juridică de sine stătătoare.

De asemenea, instanța de apel a observat în mod corect că, din actul de constituire al Organizației Județene Mureș a A. nu rezultă că ar fi succesorul în drepturi a Filialei Tg. -Mureș a A., ci, dimpotrivă, s-a constituit ca o asociație nouă, de sine stătătoare, la o data ulterioară celei de referință pentru speță.

Instanța de apel a reținut că acesta este motivul pentru care, la pct. 1.05. din statut, s-a menționat că "A. poate să se afilieze la A. cu sediul în Cluj Napoca, înființată în anul 1990". De aici, s-a concluzionat că dacă ar fi fost continuatoarea Sucursalei județene Mureș, nu mai era necesară această precizare, deoarece ar fi fost deja afiliată din 1991 la această asociație.

Critica recurentei pârâte care apreciază că instanța de apel a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 1201 C. civ. 1864 privind prezumția de lucru de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești care nu a dezlegat fondul litigiului nu subzistă.

Autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală, conform art. 1201 C. civ. și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze un anumit fapt în legătură cu raporturile juridice dintre părți, art. 1200 C. civ.

Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv de natură să oprească o nouă judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C. civ. (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu o chestiune litigioasă dezlegată anterior între aceleași părți, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.

Între excepția autorității de lucru judecat și prezumția de lucru judecat, există o distincție clară. Astfel, condiția de aplicare a autorității de lucru judecat presupune identitatea de cereri (părți, obiect și cauză juridică) ce oprește repetarea judecății, iar prezumția de lucru judecat, impune consecvența în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre anterioară între aceleași părți nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre posterioară, pronunțată în privința acelorași părți.

Contrar susținerilor recurentei, analiza autorității de lucru judecat a fost efectuată de Curtea de apel din perspectiva dispozițiilor art. 1200 C. civ. cu referire la art. 431 alin. (2) C. proc. civ., aceasta nu a admis acțiunea în baza autorității de lucru judecat, ci a respectat obligația de a ține cont de dezlegarea deja dată asupra problemei de drept deduse judecății, dând eficiență efectului de lucru judecat, cu valoarea unei chestiuni prejudiciale în acest nou litigiu.

Curtea de apel a menționat astfel în mod corect că, așa cum rezultă din cele statuate prin decizia nr. 694/R/19 iunie 2007 a Curții de Apel Târgu-Mureș, A.A.M.R. - Filiala Tg. -Mureș și A.A.M.R. Organizația Mureș sunt entități distincte.

Instanța de apel a mai constatat că recurenta nu putea pretinde că i-a fost încălcat dreptul de proprietate, în condițiile în care în litigiul anterior nu a dovedit calitatea sa de proprietar, dovadă pe care, de altfel nu a realizat-o nici în procesul pendinte, deoarece nu a depus nici un act translativ de proprietate, încheiat între cele două entități juridice distincte, respectiv persoana juridică aflată înființă în anul 1997 și persoana juridică recurentă în prezenta cauză și nici nu a procedat la depunerea altor înscrisuri care să-i atribuie neîndoielnic calitatea de proprietar. Drept urmare, curtea de apel a constatat lipsa dovezii calității de proprietar raportat la cauza pendinte, și nu la dosarul anterior indicat de recurentă, din care a reținut lipsa identității între A.A.M.R. - Filiala Tg. -Mureș și A.A.M.R. Organizația Mureș, recurenta nemaiputând fi îndreptățită să repună în discuție o problemă de drept tranșată definitiv de către o altă instanță cu referire la această chestiune

Așadar, nu poate fi primită nici critica formulată de recurentă potrivit cu care eventualul motiv de nulitate izvorât din respectiva situație de fapt și de drept a fost acoperit odată cu dobândirea personalității juridice sub denumirea de A..

Pe de altă parte, prin motivul de nelegalitate invocat privind incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., se susține, în esență, că hotărârea recurată conține motive contradictorii, în condițiile în care există o lipsă vădită de consecvență în soluționarea unui aspect deosebit de important - continuitatea de facto și de jure dintre entitățile din litigiu.

Critica este nefondată.

Pentru a opera motivul de nelegalitate indicat, este necesar să fie încălcate prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Exigența motivării hotărârii judecătorești este o garanție a caracterului echitabil al procedurii și împotriva arbitrariului instanței, fiind reglementată de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Potrivit acestui text, hotărârea judecătorească va cuprinde, din acest punct de vedere, considerentele, în care, potrivit textului invocat, se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Transpunând dispozițiile acestei norme în contextul criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte apreciază că obligația instanței de apel de a motiva decizia pe care a pronunțat-o, privește, în esență, analiza criticilor formulate de către reclamantă prin motivele de apel, cu arătarea situației de fapt pe care a reținut-o și a considerentelor de fapt și de drept pentru care a schimbat soluția primei instanțe, respectiv, a admis apelul reclamantei, criterii legale pe care decizia recurată pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș le îndeplinește.

De altfel, nu se poate reține că decizia recurată ar fi lipsită de consecvență sub aspectul dezlegării chestiunii continuității de facto și de jure dintre entitățile din litigiu, câtă vreme s-a motivat și menționat în cuprinsul hotărârii că, anterior, s-a stabilit cu titlu irevocabil, că A. și A. - constituită în 1990, sunt două entități distincte, fiecare cu patrimoniul propriu și, ca atare, în lipsa unui act translativ de proprietate între cele două entități, nu se poate aprecia că bunul imobil a trecut dintr-un patrimoniu în altul.

Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei nr. 355 A din 06 august 2020, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei nr. 355 A din 06 august 2020 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2022.