ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2262/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2262/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022
Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 13 noiembrie 2012 pe rolul Tribunalului Specializat Mureș sub număr de dosar x/2012, precizată la 5 octombrie 2015 și 5 mai 2021, notele de ședință depuse în timpul judecății și concluziile scrise înregistrate la dosarul cauzei la data de 18 octombrie 2021, reclamanții A. și B. au solicitat instanței să dispună:
în principal, obligarea pârâtei de rd. 1 C. S.A. să încheie în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare, iar, în caz contrar, pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic, cu privire la următoarele imobile situate în Tg. Mureș, str. x, jud. Mureș, respectiv:
a. Terenul în suprafață de 5.327 mp și construcțiile C2 și C3, astfel cum sunt evidențiate în CF nr. x (CF vechi x/N) Tg. Mureș, nr. cad x;
b. Terenul în suprafață de 4.478 mp și construcțiile C1- parter și C9, astfel cum sunt evidențiate în CF nr. x (CF vechi x/N) Tg. Mureș, nr. cad. x, respectiv x;
c. Terenul în suprafață de 959 mp și construcțiile C12, C13 și C14, astfel cum sunt evidențiate în C.F. nr. x (CF vechi x/N) Tg. Mureș, nr. cad x, respectiv x;
d. Terenul în suprafață de 8.613 mp și construcțiile C4, C5, C6 și C7, astfel cum sunt evidențiate în C.F. nr. x (CF vechi x/N) Tg. Mureș, nr. cad. x, respectiv x.
În subsidiar, obligarea pârâtei de rd. 1 C. S.A. să încheie în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare, iar în caz contrar, pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic, cu privire la următoarele imobile situate în Tg. Mureș, str. x, jud. Mureș, respectiv:
a. Terenul în suprafață de 4.478 mp și construcțiile C1- parter și C9, astfel cum sunt evidențiate în CF nr. x (CF vechi x/N) Tg. Mureș, nr. cad. x, respectiv x;
b. Terenul în suprafață de 959 mp și construcțiile C12, C13 și C14, astfel cum sunt evidențiate în C.F. nr. x (CF vechi x/N) Tg. Mureș, nr. cad x;
c. Terenul în suprafață de 8.613 mp și construcțiile C4, C5, C6 și C7, astfel cum sunt evidențiate în C.F. nr. x (CF vechi x/N) Tg. Mureș, nr. cad. x, respectiv x.
Obligarea pârâtei de rd. 2 S.C. D. S.R.L. să încheie în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare, iar în caz contrar, pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic, cu privire la imobilele situate în Tg. Mureș, str. x, jud. Mureș, respectiv:
a. Cota de 1/1 parte din construcțiile C1 – grup administrativ - etaj, C10 și C11, astfel cum sunt evidențiate în CF nr. x (CF vechi x/N Tg. Mureș), nr. cad. x;
Evidențierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilelor menționate la pct. 1, 2 și 3 în favoarea lor;
Obligarea pârâtelor la achitarea cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ.
Prin sentința nr. 113 din 5 noiembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, în dosarul nr. x/2012, s-a respins cererea formulată de reclamanții B. și A., în contradictoriu cu pârâtele Societatea "C." S.A. (TAM) și Societatea "D." S.R.L.; s-a respins cererea reclamanților B. și A. pentru acordarea cheltuielilor de judecată; reclamanții B. și A. au fost obligați să plătească pârâtelor Societatea "C." S.A. și Societatea "D." S.R.L. cheltuieli de judecată în cuantum de 30.000 RON.
În motivarea hotărârii, prima instanță a reținut, în esență, că între C. S.A. și D. S.R.L., în calitate de promitente vânzătoare și reclamanții A. și B., în calitate de promitenți cumpărători, au fost încheiate antecontractele de vânzare cumpărare atestate de către avocat prin încheierea nr. 45/03.08.2012, respectiv prin încheierea nr. 46/03.08.2012.
Prin antecontractul de vânzare cumpărare atestat de către avocat prin încheierea nr. 45/03.08.2012, pârâtele C. S.A. și D. S.R.L. s-au obligat să vândă reclamanților următoarele imobile situate în Tg. Mureș, str. x, jud. Mureș, respectiv: terenul în suprafață de 4.478 mp și construcțiile C1- parter și C9, astfel cum sunt evidențiate în CF nr. x (CF vechi x/N) Tg. Mureș, nr. cad. x; - terenul în suprafață de 5.327 mp și construcțiile C2 și C3, astfel cum sunt evidențiate în CF nr. x (CF vechi x/N) Tg. Mureș, nr. cad x – C2; terenul în suprafață de 959 mp și construcțiile C12, C13 și C14, astfel cum sunt evidențiate în C.F. nr. x (CF vechi x/N) Tg. Mureș, nr. cad x; - terenul în suprafață de 8.613 mp și construcțiile C4, C5, C6 și C7, astfel cum sunt evidențiate în C.F. nr. x.
Prin antecontractul de vânzare cumpărare atestat de către avocat prin încheierea nr. 46/03.08.2012, pârâta D. S.R.L. s-a obligat să vândă reclamanților imobilele situate în Tg. Mureș, str. x, jud. Mureș, respectiv cota de 1/1 parte din construcțiile C1 – grup administrativ - etaj, C10 și C11, astfel cum sunt evidențiate în CF nr. x (CF vechi x/N Tg. Mureș), nr. cad. x – C1 (etaj). 5618 – C3 și 5618 – C4.
Tribunalul a constatat că acțiunea dedusă judecății este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1669 C. civ., care reprezintă reglementarea specială în materia promisiunii de a contracta, aplicabilă contractelor de vânzare-cumpărare, dispozițiile art. 1279 alin. (3) C. civ., constituind reglementarea generală. Ambele dispoziții legale dau dreptul uneia dintre părți să solicite instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare "numai dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite" – conform dispozițiilor art. 1669 teza finală C. civ. sau "atunci când ... cerințele legii pentru validitatea acestuia sunt îndeplinite". În plus reglementarea generală prevede că partea care face o astfel de solicitare să-și fi îndeplinit propriile obligații.
Din analiza acestor dispoziții a rezultat că pentru a putea fi primită cererea reclamanților se impune a fi îndeplinite două condiții: să fi fost îndeplinite toate condițiile de validitate și reclamanții să-și fi îndeplinit propriile obligații.
În ceea ce privește prima condiție, instanța de fond a conchis că, în condițiile în care nu există o Hotărâre AGEA a societății C. S.A. pentru aprobarea vânzării imobilului, nu este îndeplinită condiția specială impusă de art. 153
22
din Legea nr. 31/1990 pentru a putea fi pronunțată o hotărâre care să țină loc de act autentic în baza antecontractului de vânzare cumpărare atestate de către avocat prin încheierea nr. 45/03.08.2012, astfel că, în speță, cererea de chemare în judecată nu poate fi primită.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, s-a constatat că aceasta nu este îndeplinită în cazul ambelor contracte, întrucât reclamanții nu și-au îndeplinit propriile lor obligații de plată a prețului.
Este adevărat că obligația de plată a prețului stabilită în sarcina promitenților-cumpărători A. și B. prin intermediul celor două antecontracte erau condiționate de îndeplinirea unor obligații din partea promitentelor-vânzătoare sau de perfectarea contractului în formă autentică, însă în momentul în care promitenții-cumpărători au ales să înainteze o acțiune întemeiată pe art. 1.669 raportat la art. 1.279 C. civ., este evident că instanța poate să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract doar "la cererea părții care și-a îndeplinit propriile obligații".
Cum obligația de plată a prețului este obligația esențială și aceasta nu a fost îndeplinită până la momentul pronunțării hotărârii, prima instanță a apreciat că, în speță, cererea reclamanților nu poate fi primită.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termen legal A. și B..
În principal, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței nr. 113/05.11.2021 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș în dosarul nr. x/2012 și în consecință admiterea în parte a cererii de chemare în judecată, în sensul: obligării pârâtei de rând 2 S.C D. S.R.L. să încheie în formă autentică contractul de vânzare-cumpărare cu apelanții-reclamanți, iar în caz contrar, pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic, cu privire la imobilele situate în Tg. Mureș, str. x, jud. Mureș, respectiv: Cota de 1/1 parte din construcțiile CI - grup administrativ - etaj, C10 și C11, astfel cum sunt evidențiate în CF nr. x (CF vechi x/N Tg. Mureș), nr. cad. x - CI (etaj). 5618 - C3 și 5618 - C4 și evidențierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilelor menționate la pct. 2 în favoarea apelanților-reclamanți; diminuării cheltuielilor de judecată în cuantum de 30.000 RON la care au fost obligați apelanții-reclamanți.
În subsidiar, a solicitat admiterea apelului și înlăturarea considerentelor atacate din cuprinsul sentinței nr. 113 din 5 noiembrie 2021 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș în dosarul nr. x/2012, menținând soluția cuprinsă în dispozitiv; obligarea intimatelor-pârâte la achitarea cheltuielilor de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 274 C. proc. civ., în primă instanță și în apel.
Prin decizia nr. 87/A din 14 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost admis apelul formulat de apelanții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 113 din 5 noiembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș, în dosarul nr. x/2012.
A fost schimbată în parte sentința, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul D. S.R.L..
S-a menționat că prezenta hotărâre ține loc de act autentic, cu privire la imobilele situate în Tg. Mureș, str. x, jud. Mureș, respectiv, cota de 1/1 parte din construcțiile C1 – grup administrativ - etaj, C10 și C11, astfel cum sunt evidențiate în CF nr. x (CF vechi x/N Tg. Mureș), nr. cad. x – C1 (etaj), 5618 – C3 și 5618 – C4.
S-a menținut dispoziția de respingere a cererii formulate de reclamanți în contradictoriu cu pârâta C. S.A..
A fost obligată pârâta intimată D. S.R.L. să plătească reclamanților apelanți A. și B. suma de 7.373 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță și suma de 6.455,5 RON, cheltuieli de judecată în apel.
Au fost obligați reclamanții A. și B. să plătească pârâtei C. S.A. suma de 15.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță și înlătură obligația de plată a sumei de 15.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâta D. S.R.L.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că între părți, apelanții A. și B. și respectiv intimata D. S.R.L. s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare atestat de av. E. sub nr. x din 03.08.2012, prin care intimata în calitate de promitentă-vânzătoare se obliga ferm și irevocabil să transmită către promitenții cumpărători apelanți dreptul de proprietate asupra imobilelor ce erau descrise în contract. Acestea erau identificate prin adresă și date de carte funciară, respectiv erau situate în Municipiul Tg. -Mureș, str. x, ap Grup Administrativ, jud. Mureș, cota de 1/1 parte din construcția C1 grup administrativ-etaj; 5 birouri, 1 secretariat, 1 cameră de odihnă, 1 baie, 2 grupuri sanitare, 2 holuri, casa școlii și 2 terase C10 (fost C1) hală metalică în clădire P constând în 1 atelier mecanic, 1 spălătorie auto, C11 (fost C7)- stație de benzină în clădire P constând în 1 depozit ulei, 1 magazie ulei, 1 imb ulei, 1 birou, 1 arhivă, imobile înscrise în CF nr. x Tg. -Mureș, nr. top x, precum și mijloacele fixe aferente enumerate în Anexa 1 la contract.
Aceste imobile au fost ulterior evidențiate în CF nr. x, nr. cad. x, aspect necontestat de pârâta-intimată.
Curtea a mai reținut că privitor la acest antecontract promitenta-vânzătoare S.C. D. S.R.L. a promovat o acțiune având ca obiect constatarea rezoluțiunii/rezilierii de plin drept în baza pactului comisoriu de ultim grad de la pct. 2.10 din antecontract, însă acțiunea sa a fost respinsă în mod definitiv, apreciindu-se că părțile nu au stipulat un pact comisoriu care să dea dreptul promitentului vânzător la rezilierea contractului.
Întrucât promitenta-vânzătoare nu și-a îndeplinit obligația de a se prezenta în fața notarului public pentru a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică așa cum s-a obligat prin antecontractul menționat, promitenții-cumpărători au promovat prezenta acțiune.
Prima instanță a respins cererea întemeiată pe prevederile art. 1669 C. civ., reținând în primul rând că nu a existat un refuz nejustificat al promitentului vânzător în a încheia contractul, iar în al doilea rând că nu a fost îndeplinită condiția de plată a prețului.
În ceea ce privește refuzul nejustificat al promitentului-vânzător, instanța de prim control judiciar a apreciat că acesta este pe deplin dovedit în cauză.
Astfel, s-a reținut că acest refuz al intimatei-pârâte rezultă din încercarea de modificare a clauzelor contractuale, respectiv din notificarea aflată la fila x și următoarele dosar fond.
Or, antecontractul are forța juridică a unui contract, iar clauzele sale sunt obligatorii pentru părțile care și le-au asumat, niciuna dintre acestea neputând impune celeilalte modificarea elementelor esențiale ale contractului, asupra cărora au convenit deja.
Nici dreptul de denunțare unilaterală nu poate fi recunoscut vreuneia dintre părți, decât în condițiile prevăzute de art. 1276 C. civ., conform căruia, "dacă dreptul de a denunța contractul este recunoscut uneia dintre părți, acesta poate fi exercitat atâta timp cât executarea contractului nu a început".
Atâta timp cât între clauzele antecontractului analizat nu se regăsește niciuna care să recunoască pârâtei dreptul la denunțarea unilaterală a contractului, acest drept nu există, iar încercarea unilaterală de renegociere a contractului, este lipsită de efecte juridice întrucât încalcă principiul forței obligatorii a contractului consacrat de art. 1270 alin. (1) C. civ.
Instanța de apel a constatat că în cauză este îndeplinită condiția refuzului nejustificat pretinsă de art. 1669 C. civ., pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract. A subliniat că reglementarea procedurii speciale instituite de acest text legal are drept obiectiv tocmai suplinirea consimțământului părții (în cazul de față al vânzătorului) la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
În ceea ce privește condiție plății prețului de către promitenții-cumpărători, apreciată de prima instanță ca fiind neîndeplinită, s-a constatat că pârâta-intimată nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor stabilite în sarcina sa potrivit art. 2.6 din antecontract, respectiv dovada realizării condiției suspensive de care depindea plata prețului, respectiv a sumei de 30.000 euro.
Mai mult, întrucât refuzul pârâtei-reclamante de a încheia contractul în formă autentică s-a manifestat imediat după încheierea antecontractului, prin notificarea din 31.08.2012, este cert că nu se poate invoca excepția de neexecutare a contractului rezultând din neplata prețului de către promitenții-cumpărători. Altele au fost motivele refuzului de încheiere a contractului, iar aceste motive rezultă din notificarea ce emană de la pârâta însăși.
Față de argumentele expuse, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prescrise de art. 1669 C. civ., instanța de apel, în temeiul art. 480 C. proc. civ., a admis apelul reclamanților, a schimbat în parte hotărârea atacată (ținută fiind și de principiul tantum devolutum quantum apellatum), a admis în parte cererea reclamanților, urmând ca hotărârea instanței să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cu privire la imobilele situate în Tg. Mureș, str. x, jud. Mureș, respectiv, cota de 1/1 parte din construcțiile C1 – grup administrativ - etaj, C10 și C11, astfel cum sunt evidențiate în CF nr. x (CF vechi x/N Tg. Mureș), nr. cad. x – C1 (etaj), 5618 – C3 și 5618 – C4.
Întrucât soluția dată cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu C. S.A. nu a fost atacată, aceasta a fost menținută.
În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., pârâta D. S.A. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 87/A din 14 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, susținând, în esență, încălcarea dispozițiilor art. 1669 C. civ. raportat la art. 1279 C. civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, sub un prim aspect, recurenta apreciază că decizia civilă nr. 87A/2022 pronunțată de către Curtea de Apel Târgu Mureș este lipsită de temei legal, întrucât instanța a pronunțat o hotărâre care ține loc de act autentic împotriva D., în ciuda faptului că intimații nu și-au îndeplinit propriile obligații privind plata avansului și a diferenței de preț, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de lege.
Or, raportat la situația din prezenta cauză, neplata avansului și a diferenței de preț de către intimați reprezintă o chestiune certă și recunoscută de către aceștia chiar în fața instanței de apel (pag. 4, paragraf 5 din încheierea de ședință din data de 12.04.2022).
Astfel, susține recurenta-pârâtă, la momentul de față este necontestat faptul că intimații nu au achitat nicio sumă de bani către D..
În ciuda neîndeplinirii evidente a condiției privind plata prețului, instanța de apel a decis totuși să admită cererea de apel formulată de către intimați și a pronunțat o hotărâre care să țină loc de act autentic, punând pe seama D. faptul că nu ar fi făcut dovada îndeplinirii obligațiilor stabilite potrivit art. 2.6 din Antecontractul de vânzare-cumpărare, necesară pentru a se face plata prețului, deși Intimații erau cei care au susținut prin intermediul cererii de apel faptul că D. nu și ar fi îndeplinit obligațiile.
În opinia recurentei, soluția instanței de apel este vădit nelegală, pentru că D. și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile stabilite potrivit art. 2.6 din Antecontractul de vânzare-cumpărare (a efectuat operațiunile necesare radierii din cartea funciară a ipotecii de rangul I constituite în favoarea F., asupra imobilului Cl-etaj; a efectuat demersurile necesare în vederea renunțării de către societatea Voiajor S.R.L. la dreptul de acces pentru parcela cu nr. top x etc).
Consideră că instanța de apel putea și trebuia să constate chiar din conținutul extraselor de Carte Funciară aflate la dosarul cauzei faptul că D. își îndeplinise obligațiile la momentul pronunțării deciziei, neexistând nicio condiție suspensivă de care să depindă plata prețului, respectiv a sumei de 30.000 Euro, astfel cum în mod eronat a reținut instanța de apel.
În realitate, conform art. 2.4 din Antecontractul de vânzare, intimaților le revenea obligația de a achita avansul în valoare de 30.000 Euro în contul datoriilor rămase față de F. la acel moment, cu suficient timp înainte de data stabilită pentru semnarea contractului, astfel încât să poată fi radiate ipotecile înregistrate asupra imobilului aflat în proprietatea D..
Practic, prin faptul că intimații nu au achitat avansul de 30.000 Euro în contul datoriilor înregistrate de către D., în mod evident nu s-a mai putut realiza nici operațiunea corespunzătoare de radiere a ipotecilor rămase asupra imobilului.
De altfel, se impune a se observa că intimații au fost somați și puși în întârziere cu privire la achitarea avansului în valoare de 30.000 Euro prin Notificarea transmisă la data de 07.07.2015 prin intermediul BEJ G., însă aceștia nu au răspuns și nu dat curs acestei solicitări, regăsindu-se în culpă cu privire la îndeplinirea propriilor obligații.
În contextul lipsei oricărei reacții din partea apelanților-reclamanți, pârâta D. a notificat încă o dată denunțarea unilaterala a antecontractului de vânzare prin intermediul notificării din data de 24.07.2015 comunicată prin intermediul BEJ H. .
Prin urmare, subliniază recurenta, cât timp intimații nu și-au respectat propriile obligații privind plata prețului, mai ales în condițiile în care D. își îndeplinise obligațiile, soluția instanței de apel este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1669 C. civ. raportat la art. 1279 C. civ.
Faptul că decizia civilă nr. 87A/2022 a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 1669 și art. 1279 C. civ. rezultă inclusiv din faptul că instanța de apel s-a rezumat să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic, fără ca în schimb să stabilească dacă intimații și-au îndeplinit propriile obligații și în ce condiții ar urma să fie achitat prețul imobilului.
Nu în ultimul rând, instanța de apel a reținut în mod eronat și faptul că ar fi îndeplinită condiția privind existența unui refuz nejustificat din partea D. privind încheierea contractului. Or, realitatea este că D. nu a refuzat nejustificat perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, așa cum prevede art. 1669 alin. (1) C. civ., ci a prezentat o serie de motive care sunt prezentate pe larg în notificarea transmisă la data de 31.08.2012 .
Faptul că recurenta D. nu a refuzat încheierea contractului de vânzare rezultă și din transmiterea Notificării de plată din data de 07.07.2015 prin intermediul BEJ G., prin care intimații au fost somați și puși în întârziere cu privire la achitarea avansului în valoare de 30.000 Euro, însă aceștia nu au răspuns și nu dat curs acestei solicitări.
Sub un alt aspect, recurenta consideră că soluția instanței de apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 1169 vechiul C. civ. (actualmente art. 249 C. proc. civ.), reținându-se în mod eronat faptul că "pârâta-intimată nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor stabilite în sarcina sa potrivit art. 2.6 din antecontract, respectiv dovada realizării condiției suspensive de care depindea plata prețului, respectiv a sumei de 30.000 Euro".
Rezultă cu puterea evidenței faptul că sarcina probei aparținea intimaților pentru dovedirea propriilor susțineri.
Or, așa cum D. a făcut dovada neîndoielnică a faptului că intimații nu au achitat nicio sumă din prețul imobilului, acestora din urmă le revenea obligația de a-și dovedi propriile susțineri cu privire la faptul că D. nu și-a îndeplinit anumite obligații.
În schimb, mai susține recurenta, instanța de apel a decis să admită apelul în favoarea promitenților-cumpărători care nu au făcut dovada propriilor susțineri și să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic, stabilind în mod nelegal faptul că D. nu ar fi făcut dovada îndeplinirii obligațiilor stabilite în sarcina sa potrivit art. 2.6 din antecontract.
Pentru identitate de rațiune, precizează cu privire la obligațiile stabilite prin art. 2.6 din antecontract că acestea erau îndeplinite de către D., fapt care putea fi constatat de către instanța de apel pe baza extraselor de Carte Funciară.
Intimații-reclamanți A. și B. prin care au invocat excepția netimbrării recursului și excepția nulității acestuia.
Recurenta-pârâtă D. S.A. a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul din 2 noiembrie 2022, întrucât dovada achitării taxei judiciare de timbru a fost depusă la dosar, apărătorul intimaților-reclamanți A. și B. a precizat că nu mai insistă în susținerea excepției netimbrării ceerii de recurs.
Înalta Curte, examinând cererea de recurs formulată de pârâta D. S.A., din perspectiva excepției nulității recursului în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 302
1
lit. c) și art. 306 alin. (3) din același act normativ, constată că excepția este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situațiile prevăzute expres și limitativ la punctele 1-9.
Conform art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiată recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele de casare sau modificare instituite de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea acestora într-unul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.
În speță, se constată că pârâta D. S.A. a invocat formal în susținerea recursului său dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege indicat, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-9 ale textului de lege anterior menționat, astfel cum prevede art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Din expunerea argumentelor evocate de recurentă rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond, care depășesc sfera de analiză a instanței de recurs.
Se constată că recurenta se prevalează de împrejurarea că instanța de apel în mod eronat a pronunțat o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, în condițiile în care intimații nu au făcut dovada susținerilor, iar recurenta și-a îndeplinit obligațiile, conform art. 2.6 din antecontract, aspect care putea fi constatat pe baza extraselor de Carte Funciară.
Astfel, D. S.A. încearcă să demonstreze greșita aplicare a prevederilor art. 1169 C. civ. pornind de la premisa că instanța de apel a stabilit în mod eronat situația de fapt.
Or, greșita aplicare a unor dispoziții legale poate fi verificată în recurs numai prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele devolutive, deoarece controlul exercitat în această cale extraordinară de atac vizează exclusiv legalitatea deciziei recurate.
De asemenea, prezentarea exhaustivă de către recurenta-pârâtă a demersurilor pe care aceasta le-a efectuat sub aspectul îndeplinirii obligațiilor nu reprezintă o critică de nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în condițiile în care nu se indică normele de drept material care au fost încălcate sau aplicate greșit de către instanța de apel.
Totodată, redarea unor argumente din perspectiva culpei reținute de către instanța de apel reprezintă o critică de netemeinicie, care nu poate face obiectul analizei în calea de atac extraordinară a recursului.
Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile mai sus menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.
În consecință, constatând că recurenta nu s-a conformat obligației prevăzută de dispozițiile art. 302
1
lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va aplica cererii sancțiunea nulității.
Constatând culpa procesuală a recurentei în promovarea recursului și în raport de solicitarea intimaților privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurentei - pârâte D. S.A. la plata sumei de 6000 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant A., conform înscrisului doveditor aflat la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.A. împotriva deciziei nr. 87/A din 14 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Obligă recurenta-pârâtă D. S.A. la plata sumei de 6000 RON cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2022.