ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 238/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele U.A.T. Ungheni, reprezentată prin Primar, și O.C.P.I. Mureș, să se dispună: obligarea pârâtei de rând unu să-i lase, în deplină proprietate și folosință, imobilul înscris în C.F. nr. x Ungheni, având număr cadastral x, în suprafață de 10.264 m.p. în acte și 10.685 m.p. din măsurători, înscris în A1, provenit din conversia C.F. vechi nr. x/N și nr. top vechi x, ca urmare a constatării că titlul reclamantei este preferabil titlului de proprietate al pârâtei, înscris în C.F. nr. x Ungheni, având nr. cadastral x, provenit din conversia C. F. x/N Ungheni și, ca urmare, să se dispună nulitatea parțială a titlului de proprietate al pârâtei, cu privire la suprafața deținută de reclamantă, rămânând valid C.F. x Ungheni, pentru suprafața de 9.132 m.p.; să se constate că imobilul înscris în C.F. x, având număr cadastral x, în suprafață totală de 10.264 m.p., înscris sub A1, provenit din conversia C.F. vechi x/N se suprapune, în întregime, peste parte din imobilul deținut de pârâta de rând unu, înscris în C.F. x Ungheni, având nr. cad./top. x, în suprafață totală de 19.817 m.p., înscris în A1, provenit din C.F. vechi x/N și nr. cad vechi x, respectiv că nu se suprapune și cu imobilul din C.F. x Ungheni, având top./cad. x, în suprafață de 11.836 m.p., provenit din C.F. vechi x/N și cadastral vechi x; să se dispună obligarea pârâtelor să recunoască noua poziție a imobilului; să se dispună obligarea pârâtei de rând 2 să rectifice poziția imobilului înscris în C.F. x, având nr. cadastral x, în suprafață de 10.264 m.p., înscris sub A1, provenit din conversia C.F. vechi x/N, în sensul că acesta se suprapune, în întregime, peste parte din imobilul deținut de pârâta de rând unu și înscris în C.F. x Ungheni, în suprafață totală de 19.817 m.p., înscris sub A1, provenit din C.F. vechi x/N și nr. cad. vechi x, cu cheltuieli de judecată în sarcina primei pârâte. Pârâtul O.C.P.I. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. Prin sentința civilă nr. 1484/4 iunie 2020, Judecătoria Târgu Mureș, secția civilă a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Mureș.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 1412 din 28. octombrie 2021, Tribunalul Mureș, secția civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Mureș și, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Orașul Ungheni și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Mureș; a respins, ca nefondată, cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Hotărârea pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 107 A din 3 februarie 2022, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1412 din 28 octombrie 2021 a Tribunalului Mureș.

Recursul declarat în cauză Împotriva deciziei civile sus-menționate a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., solicitând admiterea căii de atac, casarea, în întregime, a hotărârilor anterioare și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la prima instanță, fiind invocate motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. În preambulul recursului declarat, recurenta a prezentat situația de fapt ce a determinat introducerea cererii de chemare în judecată și parcursul procesual al litigiului, iar, ulterior, a dezvoltat argumentele pentru care apreciază nelegalitatea hotărârii recurate. 4.1. Cu titlu preliminar, invocă excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 26 din 9 martie 1999 emis de Prefectul județului Mureș, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ. Menționează că excepția a fost invocată și în fața instanței de apel, însă nu a fost formulată expressis verbis. Față de momentul procesual la care a fost invocată, consideră că se impune admiterea recursului, casarea, în întregime, a deciziei și sentinței recurate, cu consecința trimiterii cauzei, spre rejudecare, instanței de fond, întrucât soluționarea cauzei s-a realizat fără citarea emitentului Ordinului, astfel cum s-a statuat în jurisprudență (decizia nr. 1384/2015 a Curții de Apel Craiova). 4.2. În dezvoltarea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., arată că a invocat, în fața instanței de apel, nelegalitatea Ordinului emis de Prefect și, având în vedere considerentele deciziei nr. 36/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care permit invocarea excepției de nelegalitate în recurs, rezultă că aceasta putea fi invocată și în apel, astfel încât instanța respectivă avea obligația de a pune în discuție introducerea, în cauză, a emitentului actului și de a analiza legalitatea actului administrativ prin prisma motivelor de drept și de fapt evocate. Astfel, chiar dacă nu a fost indicată expres ca fiind o excepție de nelegalitate, instanța trebuia să procedeze la calificarea acesteia și, în consecință, să o soluționeze conform normelor procedurale și de fond aplicabile în materie. În continuare, apreciază că instanța de apel a aplicat, în mod greșit, prevederile C. civ. privitoare la proprietate și la mijloacele de apărare ale acesteia. În acest sens, arată că, deși instanța a reținut că acțiunea în revendicare implică o comparare a titlurilor care au dat naștere proprietății ambelor părți, totuși, face afirmații care contravin principiilor care guvernează această acțiune, considerând că nu poate proceda la anularea titlului pârâtei, fiindcă nu este învestită cu anularea acestuia printr-un petit distinct. Consideră că, din petitele cererii de chemare în judecată, rezultă învestirea instanței de fond și de apel cu un capăt de cerere privind anularea titlului pârâtei. Arată că legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. Instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia s-a invocat excepția de nelegalitate, constatând că, de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărâre pe care o va pronunța în cauză. Dacă se constată nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată. Contestarea, pe cale incidentală, a legalității se justifică prin necesitatea exercitării unui control de legalitate fără de care soluția pronunțată de instanță riscă să fie fondată pe un act nelegal. Din această perspectivă, posibilitatea contestării legalității unui act administrativ unilateral cu caracter individual, pe cale de excepție, apare ca o modalitate de contracarare a efectelor principiului potrivit căruia fraus omnia corrumpit. Apreciază cu reclamanta nu trebuia să invoce, expressis verbis, nelegalitatea titlului pârâtei, ci instanța, comparând titlul pârâtei cu titlul reclamantei, era obligată să se pronunțe cu privire la legalitatea titlului părții adverse. 4.3. În dezvoltarea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., recurenta arată că hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii, întrucât instanța consideră că este necesară compararea titlurilor părților pentru a se da prevalență unuia și a fi anulat (parțial, în cauza dedusă judecății) celălalt, dar, pe de altă parte, afirmă că nu este în măsură să se pronunțe asupra titlului de proprietate al Primăriei, întrucât ar proceda "pe căi ocolite" la verificarea titlurilor părților. Apreciază că instanța nu a înțeles că reclamanta nu a solicitat verificarea titlului pârâtei din perspectiva Legii fondului funciar, ci, din această perspectivă, să constate preeminența titlului acesteia și, pe cale de consecință, să dispună anularea titlului pârâtei. La termenul din 17 noiembrie 2022, a fost introdus în cauză, în raport cu excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 26 din 9 martie 1999, emitentul actului administrativ, respectiv Instituția Prefectului județului Mureș.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Mureș a arătat că înțelege să lase soluționarea recursului la aprecierea instanței. Intimata U.A.T. Ungheni nu a formulat întâmpinare în cauză. Instituția Prefectului Județului Mureș nu a depus niciun punct de vedere cu privire la excepția de nelegalitate invocată în cauză. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând decizia civilă recurată în raport cu criticile formulate și cu dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: 4.1. Din perspectiva excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 26 din 9 martie 1999 emis de Prefectul județului Mureș, conform art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 și deciziei preliminare nr. 36/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, rezultă că legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, cum este și cel emis în speță, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând, în cadrul procesului, din oficiu sau la cererea părții interesate, excepția de nelegalitate putând fi invocată și direct în recurs. Față de susținerile aferente primului motiv, prin care recurenta a formulat o astfel de excepție, Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, la instanța de apel în condițiile art. 496 și art. 497 C. proc. civ. cu referire la 488 alin. (1) pct. 5 din același cod. Înalta Curte nu va proceda la analiza excepției în discuție în prezentul recurs, în contextul în care, pentru cele ce se vor arăta în continuare, aspectul legalității actului emis de Prefect a fost supus dezbaterii și în apel, fără să fie examinat de instanță și fără a fi introdus, în cauză, emitentul actului. Prin urmare, pentru a nu priva partea interesată de un grad de jurisdicție (apelul), cauza va fi trimisă, spre rejudecare, la instanța de apel. Nu poate fi primită solicitarea recurentei, de a se casa ambele hotărâri și a se trimite litigiul, spre soluționare, la prima instanță, deoarece o astfel de cerere nu s-a formulat în fața Curții de Apel, reclamanta solicitând admiterea apelului, cu reținerea cauzei spre rejudecare. 4.2. Criticile subsumate acestui motiv de recurs vor fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., iar nu a pct. -ului 8 din același text de lege, întrucât pun în discuție încălcări de ordin procedural ale instanței de apel, în sensul necalificării susținerilor din calea de atac referitoare la nulitatea titlului de proprietate al pârâtei ca reprezentând o excepție de nelegalitate, neanalizarea acesteia ca atare și neintroducerea, în litigiu, a emitentului actului contestat. Alegațiile recurentei sunt corecte. Instanța de apel s-a limitat să evoce, în cuprinsul considerentelor deciziei atacate, poziția procesuală a avocatului reclamantei, exprimată la termenul de judecată din 29 septembrie 2021, în fața primei instanțe, conform căreia acesta a afirmat că nu invocă motive proprii de nulitate a ordinului Prefectului, ci solicită anularea ca efect al admiterii acțiunii în revendicare, ignorând însă, susținerile din apel ale aceleiași părți. Astfel, în cadrul pct. -ului 4 din cererea de apel, reclamanta a arătat că ordinul este emis cu încălcarea prevederilor legale, impunându-se constatarea nulității absolute parțiale, cu privire la suprafața de teren reconstituită în favoarea autoarei sale, întrucât dreptul de proprietate era dovedit, reconstituirea s-a solicitat pe vechiul amplasament și, la data depunerii cererii de reconstituire, terenul nu era atribuit, în mod legal, altor persoane. Or, aceste motive nu mai susțin poziția procesuală inițială a apelantei, în sensul că nulitatea este pretinsă ca o consecință a admiterii acțiunii în revendicare, instanța de apel având obligația, conform art. 22 C. proc. civ., privind rolul său activ, de a preveni comiterea oricărei erori în aflarea adevărului și de a tranșa litigiul sub toate aspectele evocate în cererea de apel. Contrar celor susținute în calea de atac anterioară, instanța de control judiciar nu a procedat la calificarea și examinarea susținerilor părții vizând nulitatea ordinului ca fiind o excepție de nelegalitate, care putea fi invocată și direct în apel, față de considerente exprimate în decizia prealabilă enunțată în precedent, și nu a procedat la introducerea, în cauză, a emitentului actului administrativ, pentru ca acesta să-și exercite dreptul la apărare și hotărârea să-i fie opozabilă. Prin urmare, și sub acest aspect, recursul de impune a fi admis în considerarea motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Cât privește încălcarea normelor de drept substanțial în materia acțiunii în revendicare, evocată de recurentă, la acest moment procesual, Înalta Curte nu poate examina o atare susținere, în condițiile în care a fost invocată excepția de nelegalitate a ordinului Prefectului și care, în caz de admitere, presupune o altă modalitate de comparare a drepturilor de proprietate aflate în dispută, revenindu-i instanței de apel obligația de a proceda la o astfel de verificare. 4.3. Criticile subsumate acestui punct din cererea de recurs, privind motivarea contradictorie a deciziei, devin nerelevante în contextul formulării excepției de nelegalitate și casării deciziei recurate pentru motivele deja arătate. Raportat la aceste considerente, în baza art. 496 și 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantă, va casa decizia atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, instanței de apel, fiind întrunite cerințele art. 488 alin. (1) pct. 5 din același cod. PENTRU ACESTE MOTIVE,