Decizia nr. 4781/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1650/2021 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la 19.02.2021, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, solicitând anularea și suspendarea: 1. Ordinului nr. 991 din 25 august 2020 emis de Ministerul Tineretului și Sportului privind Procedura-cadru de închiriere a bunurilor imobile aflate în proprietatea publică a statului și în administrarea Ministerului Tineretului și Sportului, publicat în M. Of. nr. 739 din 31.08.2020;

Ordinului nr. 511 din 16 aprilie 2013 emis de Ministerul Tineretului și Sportului privind Procedura-cadru de închiriere a bunurilor imobile aflate în proprietatea publică a statului și în administrarea Ministerului Tineretului și Sportului, publicat în M. Of. nr. 511 din 16.04.2013. 2. Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 1650 din data de 12.11.2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului; a anulat în parte art. 2 din Ordinul MTS nr. 991/25.08.2020 în privința aprobării art. 5 alin. (2) din Procedura-cadru de închiriere a bunurilor imobile aflate în proprietatea publică a statului și administrarea Ministerului Tineretului și Sportului, cu referire la sintagma "fără nicio pretenție din partea locatarului"; a anulat în parte art. 1 din Ordinul MTS nr. 511/16.04.2013 în privința aprobării art. 4 alin. (2) din Procedura de închiriere a bunurilor imobile din domeniul public al statului, aflate în administrarea Ministerului Tineretului și Sportului, cu referire la sintagma "fără nicio pretenție din partea locatarului" și a respins cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

Cererea de recurs. Împotriva încheierii de ședință din data de 17.09.2021 și a sentinței civile nr. 1650 din data de 12.11.2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Sportului (succesor în drepturi și obligații al Ministerului Tineretului și Sportului). În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că hotărârea de fond a fost dată parțial cu încălcarea/aplicarea greșită a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Concret, în ce privește încheierea instanței de fond din data de 17.09.2021, arată că aceasta a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material în sensul că respingerea excepției lipsei de interes a reclamantei, formulată de MTS prin întâmpinare, s-a făcut neținându-se cont de dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: "Persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat". Așa cum s-a precizat și în întâmpinarea formulată pe fondul cauzei, prin Decizia nr. 8 din 02.03.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a României, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, având caracter obligatoriu potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., a statuat următoarele: "În vederea exercitării controlului de legalitate asupra actelor administrative la cererea asociațiilor, în calitate de organisme sociale interesate, invocarea interesului legitim public trebuie să fie subsidiară invocării unui interes legitim privat, acesta din urmă decurgând din legătura directă dintre actul administrativ supus controlului de legalitate și scopul direct și obiectivele asociației, potrivit statutului". Astfel, reiterează că prevederile celor două ordine de care se plânge intimata A. S.R.L. nu sunt vătămătoare, în condițiile în care aceasta știa că închiriază un spațiu și că, totodată, construiește pe terenul proprietate publică a statului în scopul valorificării și a obținerii de profit pe toată perioada contractuală. Prin urmare, rezultă că intimata nu a suferit niciun prejudiciu, având în vedere că toate investițiile efectuate de aceasta în spațiul închiriat s-au amortizat în timp, astfel încât la data încetării duratei contractului de 15 ani nu se mai poate susține că intimata nu și-a recuperat investiția, motiv pentru care în prezent nu mai înregistrează nicio pierdere ori prejudiciu. În continuare, învederează faptul că cercetarea existentei interesului are o importantă deosebită, dat fiind faptul că astfel se poate stabili dacă intimata, prin cererea introductivă de instanță, a vizat și un interes public ori numai un interes privat. Apreciază că nedovedirea existenței interesului și, pe cale de consecință, judecarea fondului speței și admiterea parțială a acțiunii reprezintă o încălcare de către instanța de fond a normelor de drept material incidente cauzei, fiind astfel întrunit motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. De asemenea, în soluționarea prezentului recurs, invocă dispozițiile art. 248 alin. (5) din C. proc. civ., potrivit cărora: "(5) încheierea prin care s-a respins excepția, precum și cea prin care, după admiterea excepției, instanța a rămas în continuare învestită pot fi atacate numai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel". Pentru toate aceste motive precum și pentru cele expuse în fața instanței de fond, solicită admiterea recursului, casarea parțială a hotărârii recurată, cu consecința rejudecării procesului și a respingerii cererii introductive de instanță, ca nefondată, în ce privește anularea în parte a art. 2 din Ordinul MTS nr. 991/25.08.2020 în privința aprobării art. 5 alin. (2) din Procedura-cadru de închiriere a bunurilor imobile aflate în proprietatea publică a statului și administrarea Ministerului Tineretului și Sportului, cu referire la sintagma "fără nicio pretenție din partea locatarului", respectiv în ce privește anularea în parte a art. 1 din Ordinul MTS nr. 511/16.04.2013 în privința aprobării art. 4 alin. (2) din Procedura de închiriere a bunurilor imobile din domeniul public al statului, aflate în administrarea Ministerului Tineretului și Sportului, cu referire la sintagma, "fără nicio pretenție din partea locatarului", cu menținerea în rest a hotărârii recurate.

Apărările formulate în cauză. Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Prin concluziile orale din ședința publică din data de 19.10.2022, intimata-reclamantă a invocat excepția nulității recursului apreciind că recurentul își întemeiază cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care se referă exclusiv la norme de drept material. În cadrul cererii de recurs formulată de Ministerul Sportului, la penultima pagină, se observă că își întemeiază recursul pe respingerea excepției lipsei de interes, iar această susținere este un mijloc procedural de apărare și nu poate fi asimilată cu o încălcare a unei norme de drept material. Pe cale de consecință, apreciază că acest recurs este greșit încadrat și nemotivat.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 14 martie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 19 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. 6.1. Examinând, cu prioritate, excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este neîntemeiată, pentru următoarele considerente: Astfel, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei". Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs". Înalta Curte având în vedere că, în mod concret memoriul de recurs trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, formularea de critici circumscrise cazurilor de casare, de natură a evidenția nelegalitatea hotărârii, iar prin cererea de recurs se aduc critici de nelegalitate a hotărârii recurate, rezultă că aceste critici pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., context în care excepția nulității recursului de față va fi respinsă, ca nefondată. 6.2. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea și suspendarea Ordinului nr. 991 din 25 august 2020 emis de Ministerul Tineretului și Sportului privind Procedura-cadru de închiriere a bunurilor imobile aflate în proprietatea publică a statului și în administrarea Ministerului Tineretului și Sportului, publicat în M. Of. nr. 739 din 31.08.2020, precum și a Ordinului nr. 511 din 16 aprilie 2013 emis de Ministerul Tineretului și Sportului privind Procedura-cadru de închiriere a bunurilor imobile aflate în proprietatea publică a statului și în administrarea Ministerului Tineretului și Sportului, publicat în M. Of. nr. 511 din 16.04.2013. Prima instanță a admis, în parte, cererea formulată, a anulat, în parte, art. 2 din Ordinul MTS nr. 991/25.08.2020 în privința aprobării art. 5 alin. (2) din Procedura-cadru de închiriere a bunurilor imobile aflate în proprietatea publică a statului și administrarea Ministerului Tineretului și Sportului, cu referire la sintagma "fără nicio pretenție din partea locatarului"; a anulat, în parte, art. 1 din Ordinul MTS nr. 511/16.04.2013 în privința aprobării art. 4 alin. (2) din Procedura de închiriere a bunurilor imobile din domeniul public al statului, aflate în administrarea Ministerului Tineretului și Sportului, cu referire la sintagma "fără nicio pretenție din partea locatarului" și a respins cererea de suspendare ca rămasă fără obiect. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că, în contextul în care, atât în vechea reglementare a C. civ., cât și în noua reglementare se menționează că, în cazul construcțiilor ridicate cu bună-credință pe terenul altuia, proprietarul terenului este obligat să le păstreze cu obligația plății unei despăgubiri către constructor, art. 4 alin. (2) din Procedura-cadru din 2013 aprobată prin Ordinul nr. 511 din 16 aprilie 2013 și art. 5 alin. (2) din Procedura-cadru din 2020 aprobată prin Ordinul nr. 991 din 25 august 2020 încalcă dispozițiile legale, în partea referitoare la sintagma "fără nicio pretenție din partea locatarului", devreme ce înlătură dreptul de creanță al reclamantei născut ca efect al accesiunii imobiliare. Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate. Astfel, prin cererea de recurs de față se invocă faptul că, hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, ce atrage incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Sub acest aspect, recurentul-pârât a invocat încălcarea normelor de drept material din perspectiva soluției de respingere a excepției lipsei de interes a reclamantei, instanța de fond neținând cont de dispozițiile art. 8 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: "Persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat". În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că recurentul-pârât nu aduce argumente concrete din care să rezulte încălcarea normelor de drept material din perspectiva soluției de respingere a excepției lipsei de interes a reclamantei și, prin raportare la faptul că din cuprinsul cererii de chemare în judecată nu rezultă că intimata-reclamantă ar fi invocat apărarea unui interes legitim public în detrimentul interesului legitim privat pe care îl are în legătură cu prevederile ordinelor atacate, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 8 alin. (1 1 ) din Legea nr. 554/2004 au fost invocate pur formal. Cu privire la situația de fapt, Înalta Curte constată că, prin Contractul de închiriere nr. x/25.10.2004, Complexul Sportiv Național "Sala Polivalentă" București a închiriat către reclamantă un spațiu în suprafață de 4.000 m 2 situat în incinta C, Grădina 1 a Complexului Sportiv National "Sala Polivalentă" București, la adresa: București, str. x, spațiu care se află în proprietatea publică a statului și în administrarea sa în temeiul H.G. nr. 1240/1996. În analiza excepției lipsei de interes, prima instanță a reținut în mod corect că în temeiul dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată printr-un act administrativ unilateral cu caracter normativ sau individual se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale, iar prin faptul că intimata-reclamantă a construit, anterior emiterii ordinelor atacate, pe terenul proprietatea statului, în temeiul relațiilor contractuale, a justificat interes în promovarea acțiunii deduse judecății. În ceea ce privește critica recurentului-pârât în sensul că toate investițiile efectuate de intimata-reclamantă în spațiul închiriat s-au amortizat în timp, astfel încât la data încetării duratei contractului de 15 ani nu se mai poate susține că aceasta nu și-a recuperat investiția, Înalta Curte constată că această critică este nefondată în raport de obiectul dedus judecății (anularea unor dispoziții din Procedura-cadru de închiriere a bunurilor imobile aflate în proprietatea publică a statului și în administrarea Ministerului Tineretului) atât timp cât instanța de contencios administrativ nu a fost învestită cu un capăt de cerere distinct prin care să se analizele eventualele pierderi înregistrate de intimata-reclamantă prin investițiile efectuate sau amortizarea acestora. Într-adevăr, în cuprinsul cererii de chemare în judecată se menționează că investiția se ridică la suma de 400.000 Euro însă această afirmație a fost făcută în susținerea interesului pe care intimata-reclamantă îl are cu privire la anularea sintagmei "fără nicio pretenție din partea locatarului" menționată atât în cuprinsul art. 5 alin. (2) din Procedura-cadru din 2020, cât și în cuprinsul art. 4 alin. (2) din Procedura-cadru din 2013 unde se prevede faptul că: "orice investiție, modernizare sau construcție efectuată de către locatar asupra bunului imobil închiriat, cu acordul locatorului, se va realiza cu resursele financiare și materiale ale locatarului, iar la expirarea contractului investiția va trece, în condițiile legii, în proprietatea publică a statului român, respectiv în administrarea Ministerului Tineretului și Sportului, fără nicio pretenție din partea locatarului". În acest context, Înalta Curte constată că aspectele invocate de recurentul-pârât prin calea de atac exercitată nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, iar hotărârea primei instanțe a fost dată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale de drept material incidente cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.