ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1502/2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 08.07.2022, pe rolul Secției a VI-a Civilă a Tribunalului București, reclamanta A S.R.L. chemat în judecată pârâtele Clubul Sportiv B și Ministerul Tineretului și Sportului, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.660.000,00 lei reprezentând prejudiciu suferit ca urmare a investiției realizate pentru construirea imobilului-construcție identificat ca fiind „Sala de Sport”, situată în incinta imobilului teren situat în București, (...), sector 3 și la actualizarea sumei de 1.660.000,00 lei cu indicele de inflație la care se adaugă dobânda legală penalizatoare.

Prin sentința civilă nr. 1543/14 iunie 2023 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/3/2022 s-a admis excepția netimbrării cererii, invocată din oficiu și a fost anulată cererea formulată de reclamanta A S.R.L.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel A S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 1699/A din 06 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a Civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de A S.R.L.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs A S.R.L.

Motivele de recurs sunt, în esență, următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurenta arată că decizia atacată este lipsită de temei legal și a fost pronunțată cu încălcarea legii. Recurenta arată că în etapa procesuală de fond, Tribunalul București, prin rezoluție, i-a pus în vedere acesteia să plătească suma de 20.295 lei taxă de timbru, iar împotriva acestei rezoluții a formulat cerere de reexaminare care a fost respinsă. Totodată, recurenta mai arată că prin sentința instanței de fond a fost admisă excepția netimbrării, iar cererea de chemare în judecată a fost anulată. În continuare, recurenta precizează că prin apelul formulat a susținut că singura sursă de venit a acesteia este reprezentată de veniturile din asocierea de exploatare a bunului imobil ce face obiectul cauzei.

Autoarea căii de atac susține că instanța de apel a încălcat principiul rolului activ având în vedere că nu a depus suficiente diligențe pentru a stabili în mod concret situația de fapt raportat la aspectele invocate de aceasta. Potrivit recurentei, au fost încălcate prevederile art. 22 C. proc. civ. deoarece nu au fost solicitate niciun fel de relații și nici administrate probe pentru a analiza posibilitățile financiare ale societății recurente.

Sub un alt aspect, recurenta susține că decizia recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. În acest sens, autoarea recursului expune situația de fapt cu privire la relația contractuală dintre aceasta și societatea C S.R.L., făcând trimitere la contractul în asociere în participațiune, în executarea căruia a fost edificat imobilul construcție Sala de Sport realizat pe terenul de tenis nr. 2 din incinta bazei sportive D administrată de Clubul Sportiv B. Mai relevă recurenta că ulterior edificării construcției, a fost informată că prin decizia civilă nr. 253A din 19.05.2015 pronunțată în dosarul nr. x/3/2013 de Curtea de apel București, definitivă și irevocabilă, s-a dispus obligarea la demolarea construcției realizate pe terenul de tenis nr. 2 din incinta bazei sportive D.

În opinia recurentei, hotărârea judecătorească de demolare nu se bucură de autoritate de lucru judecat față de aceasta și nu îi este opozabilă având în vedere că societatea recurentă nu a fost parte în dosarul respectiv și nu a avut cunoștință despre existența acestuia. Mai susține recurenta că potrivit art. 435 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile judecătorești sunt opozabile doar între părțile între care s-a judecat cauza, or aceasta nu a fost parte în dosarul nr. x/3/2012.

Totodată, recurenta redă prevederile art. 1349 alin. (1) C. civ. și susține că pentru angajarea răspunderii delictuale este necesar să existe o faptă ilicită, un prejudiciu, o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și vinovăție.

În continuare, autoarea recursului precizează că fapta ilicită constă în executarea silită a acesteia în mod nelegal, că prejudiciul este în cuantum de 1.660.000 lei, sumă ce a fost investită în construcție, că în ceea ce privește vinovăția, demararea procedurii de executare silită dovedește reaua credință, iar cu privire la legătura de cauzalitate, aceasta rezultă din demararea executării silite în mod nelegal.

În drept, recurentul a indicat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Intimații au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității, excepția nulității recursului, iar pe fond au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cu titlu prealabil, instanța supremă va respinge excepția inadmisibilității având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 483 C. proc. civ., hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege, sunt supuse recursului. Prin urmare, instanța supremă constată că decizia recurată este susceptibilă de a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., „recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) aplicabile și în recurs”.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde motive ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Înalta Curte reține că susținerile recurentei-reclamante referitoare la încălcarea principului rolului activ al instanței, prevăzut de art. 22 C. proc. civ., nu se circumscrie motivului casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., indicat în cererea de recurs, deoarece criticile sunt indicate în mod formal, fără a se arăta în concret cu ce a greșit instanța de apel și de ce norma procesuală nu a fost corect aplicată.

Referitor la criticile prin care se invocă aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța supremă reține că acestea nu se încadrează între cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu pot fi analizate prin prisma motivului de casare statuat la pct. 8, indicat în memoriul de recurs.

Înalta Curte constată că deși prin cererea de recurs sunt menționate prevederile art. 1349 C. civ. și art. 435 C. proc. civ., din expunerea argumentelor evocate, respectiv susținerile referitoare la relația contractuală dintre aceasta și societatea C S.R.L., cu trimitere la contractul în asociere în participațiune și la înscrisurile aflate la dosarul cauzei, recurenta readuce în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De altfel, instanța supremă reține că toate criticile expuse de către recurentă cu privire la fondul litigiului nu au fost invocate și prin cererea de apel, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

În speță, recurenta, susținând greșita aplicare a legii de către instanța de apel, a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă criticile la adresa deciziei atacate reprezintă doar o succesiune de fapte și afirmații, fără o argumentație în drept care să permită identificarea unor elemente concrete de nelegalitate.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului, în sensul că nu se arată și dezvoltarea motivelor de nelegalitate.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta nu și-a respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite excepția nulității și va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1699/A din 06 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția inadmisibilității.

Admite excepția nulității.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1699/A din 06 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 septembrie 2024.