ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5395/2024

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 24.10.2022, reclamanta Federația Română de Tir cu Arcul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sportului, anularea Ordinului ministrului sportului nr. 150/18.03.2022, privind recunoașterea oficială a practicării în România a ramurii de sport "arc istoric".

În cursul soluționării acțiunii, au fost formulate două cereri de intervenție principală, prin care petenții A. și B. au solicitat admiterea cererilor de intervenție și, pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată formulate de Federația Română cu Arcul.

În ședința publică din 22 martie 2023, petentul- titular al cererii de intervenție B., prin avocat, și-a precizat cererea în sensul că este o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului Ministerul Sportului.

Prin încheierea de ședință din 22 martie 2023, Curtea a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție principală formulată de A. și a încuviințat în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul B..

Prin sentința nr. 734 din 3 mai 2023, Curtea de apel a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant ca neîntemeiată și a admis cererea de intervenție voluntară accesorie formulată în interesul pârâtului de intervenientul B..

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta Federația Română de Tir cu Arcul a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, sau, în subsidiar, în rejudecarea fondului litigiului, respingerea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În motivarea cererii de recurs, recurenta- reclamantă a prezentat o expunere rezumativă a demersurilor administrative efectuate în legătură cu emiterea ordinului contestat și a motivelor de nelegalitate pe care le-a formulat, după care, subsumat motivului de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a arătat, pe de o parte, că sentința nu cuprinde motivele pentru care toate criticile formulate la adresa actului administrativ atacat au fost înlăturate și, pe de altă parte, că sentința conține motive contradictorii cu privire la criticarea raportului Comisiei de analiză și verificare a cererilor de recunoaștere oficială a practicării ramurilor de sport în România.

Recurenta- reclamantă a mai susținut că absența oricărei motivări asupra criticilor aduse raportului Comisiei reprezintă o încălcare a dreptului la apărare, aspect pe care l-a încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Ambii intimați au formulat întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata-pârâtă Agenția Națională pentru Sport (succesoare în drepturi și obligații a Ministerului Sportului) a arătat că prima instanță a motivat în mod clar, legal și temeinic soluția de respingere a cererii reclamantei, citând paragrafe din legislația relevantă și din sentința atacată.

La rândul său, iintimatul-intervenient B. a făcut ample referiri la aspecte de fond vizând conținutul raportului juridic litigios și a susținut, în esență, că sentința nu cuprinde considerente contradictorii, fiind motivată corespunzător, pe baza analizei întregului material probator administrat în cauză și a interpretării corecte a normelor de drept aplicabile.

Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate prin cererea de recurs și cu apărările intimaților, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente.

Recurenta-reclamantă a supus controlului instanței de contencios administrativ Ordinul ministrului sportului nr. 150/18.03.2022, privind recunoașterea oficială a practicării în România a ramurii de sport "arc istoric", publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322/1.04. 2022.

Din preambulul ordinului rezultă că la emiterea lui s-a ținut cont de prevederile "Ordinului ministrului sportului nr. 119/2022 privind analiza și verificarea cererilor de recunoaștere a existenței și practicării oficiale a unei ramuri de sport pe teritoriul României" (ordin care nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I) și a fost avut în vedere raportul Comisiei de analiză și verificare a cererilor de recunoaștere oficială a practicării ramurilor de sport în România nr. 1538/15.03.2022.

În cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că Ordinul nr. 150/18.03.2022 este nelegal, atât din perspectiva procedurii de emitere, cât și pentru motive de fond în dezvoltarea cărora a susținut că activitatea denumită "arc istoric" nu este o ramură de sport distinctă, susceptibilă de a fi recunoscută oficial în baza art. 27 din H.G. nr. 884/2001, ci are caracteristicile clasei "arc tradițional replică istorică" din cadrul diviziei "arc tradițional" a ramurii de sport "tir cu arcul".

Curtea de apel a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, reținând, în esență, că ordinul contestat a fost emis cu respectarea dispozițiilor art. 27 din H.G. nr. 884/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispozițiilor Legii 69/2000 și a prevederilor Procedurii de recunoaștere a existenței și practicării oficiale a unei noi ramuri de sport pe teritoriul României publicată în Monitorul Oficial nr. 852 din 22.10.2019 aprobată prin Ordinul 943 din 2 octombrie 2019.

În exercitarea controlului judiciar asupra sentinței atacate, Înalta Curte reține ca fiind fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde: "b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător, aspecte subsumate garanțiilor dreptului la un proces echitabil.

În motivarea sentinței recurate în cauza de față, prima instanță a reținut, pe de o parte, că reclamanta a invocat încălcarea Metodologiei privind analiza și verificarea cererilor de recunoaștere a existenței și practicării oficiale a unei ramuri de sport pe teritoriul României, aprobată prin Ordinul ministrului sportului nr. 119/2022, dar în realitate acel ordin are ca obiect constituirea Comisiei de analiză și verificare a cererilor privind recunoașterea practicării oficiale a unei noi ramuri de sport pe teritoriul României, această comisie având competența de a se pronunța cu privire la recunoașterea unei noi ramuri de sport pe teritoriul României.

Pe de altă parte, în sentință s-a reținut că reclamanta nu a argumentat în concret încălcarea vreunei dispoziții legale din acest ordin și nu a specificat metodologia încălcată, după cum nu a adus critici concrete nici în privința Raportului Comisiei de analiză și verificare a practicării oficiale a unei ramuri de sport în România din cadrul Ministerului Sportului.

Or, în ceea ce privește procedura de emitere a ordinului contestat, în motivarea acțiunii reclamanta a invocat încălcarea metodologiei privind analiza și verificarea cererilor de recunoaștere a existenței și practicării oficiale a unei ramuri de sport pe teritoriul României, a indicat demersurile efectuate în procedura administrativă și a menționat caracterul insuficient al informațiilor pe baza cărora Comisia i-a solicitat punctul de vedere privind recunoașterea noii ramuri de sport, precum și formatul impropriu, conținând greșeli, corecturi și inadvertențe, al documentului de lucru comunicat de comisie urmare a solicitării Federației (proiectul unui regulament pentru tragerea cu arcul istoric).

Anterior învestirii instanței, în cadrul plângerii prealabile exercitate conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a expus pe larg argumentele de ordin substanțial și de procedură pentru care a apreciat că recunoașterea ramurii de sport "tir cu arcul" este nelegală, între care lipsa unei evidențe clare a numărului de practicanți la nivel local și național, a unui regulament pentru competiții, a informațiilor sintetice despre practicarea ramurii de sport respective pe plan internațional, a unui statut al organizației internaționale a ramurii de sport și a regulamentelor date în aplicarea acestuia.

În plus, reclamanta arătat în cererea de chemare în judecată că Ordinul nr. 119/2022 nu a fost publicat în Monitorul Oficial și că nici ordinul în discuție, nici raportul Comisiei de analiză și verificare a cererilor de recunoaștere oficială a practicării ramurilor de sport în România nu i-au fost comunicate în cadrul procedurii administrative, deși prin adresa nr. x/11.04.2022 a solicitat Ministerului Sportului această comunicare.

Cele două înscrisuri menționate anterior au fost depuse la dosarul de fond la 15.12.2022, odată cu întâmpinarea Ministerului Sportului, în cadrul documentației ce a stat la baza emiterii actului administrativ dedus judecății, în aplicarea art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, abia atunci reclamanta având posibilitatea să ia cunoștință de conținutul lor.

Cât privește inadvertența pe care a reținut-o instanța de fond în legătură cu modul în care reclamanta a indicat obiectul Ordinului nr. 119/2022 (nepublicat) și procedura sau metodologia pe care s-a întemeiat actul administrativ dedus judecății, Înalta Curte constată că aceasta nu îi este imputabilă părții, pentru că în preambulul Ordinului ministrului sportului nr. 150/18.03.2022, privind recunoașterea oficială a practicării în România a ramurii de sport "arc istoric", așa cum a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322/1.04. 2022, nu există o referire la Ordinul nr. 943/2019, invocat în întâmpinarea formulată la fondul cauzei, fiind indicat Ordinul ministrului sportului nr. 119/2022 privind analiza și verificarea cererilor de recunoaștere a existenței și practicării oficiale a unei ramuri de sport pe teritoriul României, în timp în timp ce exemplarul depus de autoritatea pârâtă la dosarul de fond are titlul "Ordin Nr. 119 data 04.03.2022 pentru constituirea Comisiei de analiză și verificare a cererilor de recunoaștere a existenței și practicării oficiale a unei ramuri de sport pe teritoriul României".

Referitor la aspectele de ordin substanțial care, în opinia recurentei- reclamante, ar atrage nelegalitatea actului administrativ contestat, judecătorul fondului a reținut că atât timp cât există un raport al comisiei care a analizat și verificat documentația depusă și a desfășurat procedurile în vederea recunoașterii ramurii de sport, în condițiile reglementării cuprinse în art. 27 alin. (1)-(6) din Regulamentul de punere în aplicare a dispozițiilor Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000, aprobat prin H.G. nr. 884/2001, instanța nu se poate substitui organului administrativ și să constate neîndeplinite condițiile prevăzute de lege, deoarece ar încălca principiul separației puterilor în stat.

Această concluzie a avut ca premisă calificarea raportului Comisiei de analiză și verificare a cererilor de recunoaștere oficială a practicării ramurilor de sport în România ca fiind un aviz conform, fără ca natura juridică a raportului să fi fost pusă în discuția părților și fără a se fi motivat cum s-a format convingerea instanței că toate elementele și documentele prevăzute în art. 27 alin. (2) din Regulament ar viza condiții care țin de o evaluare de specialitate sustrasă controlului instanței de contencios administrativ.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că motivarea hotărârii atacate nu corespunde cerințelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. și nu este de natură să asigure reclamantei garanția că susținerile și mijloacele de apărare pe care le-a formulat în cauza dedusă judecății au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei.

Prin urmare, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, se impune, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care urmează a lua în examinare motivele invocate cu privire la nelegalitatea actului administrativ contestat, ținând seama de aspectele ce reies din considerentele prezentei decizii și de prevederile legale aplicabile în cauză, inclusiv dispozițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Federația Română de Tir cu Arcul împotriva sentinței nr. 734 din 3 mai 2023 a Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 noiembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.