ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1030/2023

Ședința publică din data de 23 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 12 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta Federația Română de Freestyle Kickboxing a chemat în judecată pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, solicitând:

- anularea deciziei emisă de către pârâtă, respectiv Adresa nr. x/20.08.2020 prin care se respinge cererea sa privind solicitarea de recunoaștere ca ramură de sport a Freestyle Kickboxing;

- obligarea pârâtului la recunoașterea ramurii de sport Freestyle Kickboxing;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 692 din 27 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Federația Română de Freestyle Kickboxing, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 692 din 27 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Federația Română de Freestyle Kickboxing, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurenta-reclamantă a învederat, în esență, că interpretarea dată de instanța de fond este greșită, întrucât prin refuzul de recunoaștere a ramurii de sport reclamantei i s-a adus o vătămare.

Totodată, a considerat că prima instanță se află într-o eroare cu privire la soluționarea cererii. Astfel, aceasta nu a fost investită cu solicitarea de obligare la soluționarea cererii privind recunoașterea ramurii de sport, iar cu privire la acest aspect s-a pronunțat Curtea de Apel București prin sentința sentința civilă nr. 311 din 22 mai 2020, care i-a admis cererea și a obligat pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului să soluționeze cererea de recunoaștere ramură de sport, considerând că există element de noutate față de cererea anterioară.

Aprecierea instanței de fond potrivit căreia nu există element de noutate este dincolo de litera legii, judecătorul fondului încălcând dispozițiile art. 430 alin. (4) din C. proc. civ., privind autoritatea de lucru judecat.

Cu privire la acest aspect, a precizat că în dosarul nr. x/2019, unde intimata-pârâtă a depus dosarul administrativ, instanța de judecată a apreciat că, comparativ cu cererea anterioară, prin anexele depuse la noua cerere, reclamanta arătând explicit că există o diferență majoră între sportul pentru a cărui recunoaștere s-a făcut cererea, anume Freestyle Kickboxing cu Kick-boxul.

Recurenta-reclamantă a mai criticat sentința recurată deoarece, în opinia sa, se susține în mod eronat, fără a se face vreo probă în acest sens, că ramura de sport este deja recunoscută în cadrul altei federații. A arătat faptul că în cadrul Federației Române de Arte Marțiale de Contact, kickbox-ul este o divizie în cadrul unei ramuri de sport distincte. Astfel, este lesne de înțeles faptul că nici măcar kickbox-ul nu este o ramură de sport recunoscută în România. De altfel, cu privire la faptul că sportul solicitat a fi recunoscut nu este încă recunoscut a precizat inclusiv consilierul pârâtei în ședința publică din data de 16 martie 2021.

Nu în ultimul rând, recurenta-reclamant a mai susținut că, având în vedere prevederile legale în vigoare referitoare la recunoașterea unei ramuri de sport, instanța de fond avea obligația de a verifica dacă pârâta a procedat legal la emiterea refuzului de recunoaștere, cu respectarea prevederilor art. 27 din H.G. nr. 884/2001.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 21 august 2021, intimatul-pârât Ministerul Sportului a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacată, ca fiind legală și temeinică, reiterând, în esență, apărările susținute în fața instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Federația Română de Freestyle Kickboxing este fondat, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

Criticile formulate de recurenta-reclamantă Federația Română de Freestyle Kickboxing, subsumate motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt întemeiate.

În fapt, la data de 14 aprilie 2014, reclamanta a înregistrat la Ministerul Tineretului și Sportului sub nr. x/14.04.2014 o cerere de recunoaștere a practicării ramurii de sport freestyle kickboxing, la care ministerul a răspuns cu adresa nr. x/24.04.2020, potrivit cu care Comisia de recunoaștere a practicării ramurilor de sport din cadrul MTS arată că "nu poate propune recunoașterea practicării ramurii de sport din litigiu, întrucât este deja recunoscută, practicată și reprezentată în cadrul Federației Române de Arte Marțiale de Contact", ramura kickbox făcând parte din activitatea FRAMC.

La data de 01 iunie 2016, reclamanta a înregistrat la același minister sub nr. x/2016, cererea de recunoaștere a ramurii sport freestyle kickboxing, față de care comisia răspunde că nu propune spre recunoaștere ramura de sport, arătând, în cuprinsul adresei nr. x/21.07.2016 că, reanalizând documentația, comisia menține constatarea vechii comisii care a funcționat în baza Ordinului nr. 812/18.11.2014 "ce a efectuat procedura de recunoaștere prevăzută de lege, constatând că nu sunt întrunite elementele necesare recunoașterii unei noi ramuri de sport".

În cuprinsul adresei răspuns, comisia arată că "freestyle kickboxing se regăsește în obiectul de activitate al FRAMC sub denumirea kick - box și nu aduce elemente distincte de natură să evidențieze sub această exprimare un nou stil, toate regulile și probele fiind identice cu stilul kick–box practicat în cadrul FRAMC" .

Prin cererea nr. x/20.03.2019 reclamanta a solicitat, din nou, ministerului - pârât recunoașterea oficială, considerând că sunt îndeplinite toate cerințele legale în conformitate cu dispozițiile art. 27 din Regulamentul de punere a Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000, punctând în cerere datele necesare și condițiile impuse de legislație, cerând reanalizarea solicitării de acordare a recunoașterii ramurii de sport.

La data de 24 august 2020, prin Adresa nr. x/20.08.2020, pârâtul a comunicat reclamantei că, pentru solicitarea sa de recunoaștere a Freestyle Kickboxing ca nouă ramură de sport a primit două răspunsuri în 2014 și 2016 în sensul că aceasta nu poate fi recunoscută deoarece se practică în cadrul Federației Române Arte Marțiale de Contact.

Învestită cu cererea în anulare a Adresei nr. x/20.08.2020, instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată, având în vedere că cererea administrativă depusă de reclamantă nu a evidențiat care ar fi fost schimbările intervenite începând cu data de 21 iulie 2016, data ultimei reanalizări a documentației, în "freestyle kickboxing" care să aducă elemente de natură să evidențieze sub această exprimare un nou stil, distinct de stilul kick-box practicat în cadrul Federației Române de Arte Marțiale de Contact.

Înalta Curte nu împărtășește opinia exprimată de judecătorul fondului în ceea ce privește soluția dată cererii în anulare a Adresei nr. x/20.08.2020.

Astfel, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. (…)".

Așadar, dreptul la acțiune este recunoscut de legea contenciosului administrativ în favoarea persoanelor vătămate nu doar în ceea ce privește un act administrativ unilateral, ci și în cazul unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, reținând că prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 definesc acest refuz drept "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane".

Litigiul dedus judecății în prezenta cauză a fost determinat de refuzul autorității pârâte de a soluționa favorabil cererea reclamantei Federația Română de Freestyle Kickboxing privind recunoașterea freestyle kickboxing ca nouă ramură de sport în România.

Refuzul autorității, apreciat ca nejustificat de recurenta-reclamantă, a fost exprimat prin intermediul Adresei emisă de autoritatea pârâtă sub nr. x/20.08.2020, reclamanta solicitând anularea acestei adrese.

Cercetând conținutul Adresei nr. x/20.08.2020 se constată că aceasta exprimă, în mod neîndoielnic și explicit, refuzul autorității publice de a soluționa cererea reclamantei, înscrisul care îl conține având natura unui act administrativ asimilat, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, putând fi atacat în condițiile art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Deși atât actele administrative tipice, cât și actele administrative asimilate sunt supuse controlului contenciosului administrativ, există și anumite diferențe de ordin procedural în ceea ce privește solicitările adresate instanțelor de judecată de către persoanele vătămate, precum și soluțiile ce pot fi dispuse în aceste cazuri.

Dată fiind natura specială a actelor administrative asimilate (refuzul nejustificat și "tăcerea administrativă"), acestea nu suportă o soluție procedurală identică cu cea oferită în cazul actelor administrative tipice, unde partea interesată trebuie să solicite instanței de judecată, în principal, anularea actului vătămător. În cazul nesoluționării în termenul legal al unei solicitări ("tăcerea administrativă") nici nu se poate vorbi de un înscris supus anulării, iar în cazul refuzului nejustificat, deși există un înscris ce conține exprimarea explicită a autorității de a nu soluționa cererea, valabilitatea acestuia este analizată în cadrul acțiunii prin care persoana vătămată solicită obligarea autorității la efectuarea prestației ce i-a fost refuzată.

Prin urmare, în ipoteza sesizării unui refuz nejustificat, odată cu analizarea temeiniciei poziției exprimate de autoritatea publică, instanța de contencios administrativ, în condițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va putea să oblige pârâta la eliberarea unui înscris sau la efectuarea unei operațiuni administrative, în cazul de față demararea și finalizarea procedurii legale privitoare la recunoașterea freestyle kickboxing ca nouă ramură de sport în România.

Contrar celor reținute de judecătorul fondului, instanța de recurs constată că pretenția dedusă judecății nu a fost realizată prin emiterea Adresei nr. x/20.08.2020, cât timp noua cerere formulată în data de 20 septembrie 2019 are un alt conținut, prezentând elemente de noutate față de cererile anterioare, prin arătarea forului internațional la care Federația este afiliată, existând la nivel internațional organizația sportivă Wtka- World Tradițional Karate and A., cu privire la care se arată că susține demersurile reclamantei și a desemnat conducerea Federației Române de Freestyle Kickboxing pentru a fi reprezentanții acestora în România și faptul că este vorba de un alt sport cu reguli total diferite (punctând în cerere distincția de alte sporturi, exercițiile fizice, probele sportive și regulile de concurs specifice).

Față de conținut și elementul de noutate, cererea din 20 septembrie 2019 nu este preluarea cererii din anul 2014, respectiv anul 2016, cum opinează intimatul-pârât, rezultă o altă situație de fapt din înscrisurile depuse la dosar și impune o soluționare distinctă.

Totodată, nici argumentul potrivit căruia ramura de sport în discuție este deja recunoscută, practicată și reprezentată în cadrul Federației Române de Arte Marțiale de Contact nu se mai susține, în contextul în care recurenta-reclamantă a depus o serie de adrese care emană de la Federația Română de Arte Marțiale de Contact prin care se răspunde că această federație nu are ramura de sport Freestyle Kickboxing și nici competiții specifice acesteia .

În consecință, în cauză devin incidente prevederile art. 27 din H.G. nr. 884 din 13 septembrie 2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispozițiilor Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000, Cap. 7 - Dispoziții speciale referitoare la federațiile sportive naționale; recunoașterea oficială a practicării unei ramuri de sport în România:

"(1) Recunoașterea oficială a practicării unei ramuri de sport în România se face de către Ministerul Tineretului și Sportului la solicitarea practicanților acesteia.

(2) Cererea de recunoaștere oficială se adresează Ministerului Tineretului și Sportului și cuprinde următoarele date:

a) numărul de practicanți la nivel local și național;

b) regulamentele de competiție;

c) tipurile de instalații, materiale și echipamente utilizate;

d) informații sintetice despre practicarea ramurii de sport respective pe plan internațional;

e) statutul și regulamentele organizației internaționale a ramurii de sport, dacă acestea există;

f) orice alte materiale documentare considerate elocvente pentru susținerea cererii.

(3) Analiza și verificarea documentației care însoțește cererea de recunoaștere oficială se efectuează de către comisia numită prin ordin al ministrului tineretului și sportului.

(4) Raportul comisiei, întocmit în baza cererii de recunoaștere, a documentației anexate și în urma vizionării a minimum 3 demonstrații, va conține concluzii privind caracteristicile sportului respectiv, valențele sale sociale și instructiv-educative, precum și necesitatea recunoașterii oficiale.

(5) În baza raportului favorabil al comisiei Ministerul Tineretului și Sportului recunoaște oficial, prin ordin al ministrului, practicarea ramurii de sport respective în România.

(6) În baza recunoașterii oficiale practicanții ramurii de sport se pot constitui în asociații județene și a municipiului București, pe ramuri de sport, cluburi sportive, federație sportivă națională, și pot participa la întreceri demonstrative și competiții, potrivit legii".

În aceste condiții, Înalta Curte constată că autoritatea pârâtă trebuia să acționeze în acord cu dispozițiile legale anterior enunțate, respectiv să procedeze la verificarea îndeplinirii condițiilor privind recunoașterea acestei noi ramuri de sport, iar în acest sens să demareze procedura de evaluare, să constituie comisia abilitată de lege și să finalizeze această procedură legală.

În acest context, instanța de recurs reține și că nu poate da curs solicitării recurentei-reclamante privind obligarea intimatului - pârât la recunoașterea ramurii de sport freestyle kickboxing, întrucât nu se poate substitui autorității administrative, respectiv instituției/comisiei în sarcina căreia au fost stabilite, prin norme legale, atribuții în acest sens.

Pentru considerentele prezentate anterior, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamanta Federația Română de Freestyle Kickboxing, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza, va admite, în parte, cererea de chemare în judecată, va anula Adresa nr. x/20.08.2020, emisă de pârât și îl va obliga să demareze și să finalizeze procedura legală privitoare la recunoașterea freestyle kickboxing ca nouă ramură de sport în România, respingând în rest cererea de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Federația Română de Freestyle Kickboxing împotriva sentinței civile nr. 692 din 27 aprilie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Federația Română de Freestyle Kickboxing, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sportului.

Anulează Adresa nr. x/20.08.2020, emisă de pârât și îl obligă să demareze și să finalizeze procedura legală privitoare la recunoașterea freestyle kickboxing ca nouă ramură de sport în România.

Respinge în rest cererea de chemare în judecată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 23 februarie 2023.