ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4016/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal la data de 27 septembrie 2018, sub numărul x/2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la soluționarea petiției nr. 10035/14.08.2018.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 184 din 21 ianuarie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a respinsă cererea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii indicate în punctul I.2. anterior, a declarat recurs reclamanta A., prin care a solicitat casarea sentinței recurate, apreciind că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material aferente calificării naturii juridice a unei petiții, din perspectiva criteriilor ce o încadrează pe aceasta în categoria celor având un conținut identic unor petiții anterioare, precum și cu încălcarea prevederilor art. 48 pct. 1, lit. c) din Legea 69/2000 a educației fizice și sportului. În motivarea recursului, arată recurenta că instanța de fond a emis o sentință lipsită de logică și obiectivitate, sens în care solicită casarea acesteia, ca nefondată și netemeinică, arătând că între obiectul cererii sale nr. 10035/2018 și ce al petițiilor formulate la nivelul anului 2016 nu există identitate. De asemenea, învederează că activitatea desfășurată de Federația Română de Snooker este una nelegală și că a solicitat pârâtului revocarea avizului de funcționare a acesteia în mai mulți ani succesivi, în virtutea unor hotărâri judecătorești irevocabile.

Apărările formulate în cauză Intimatul Ministerul Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Răspunsul la întâmpinare Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care, pentru considerente similare celor învederate prin cererea de recurs, a solicitat respingerea apărărilor evocate prin întâmpinare.

Procedura în fața instanței de recurs În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 494, art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 14 mai 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 16 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate și de întâmpinarea formulată, Înalta Curte constată că recursul declarat de A. este nefondat, pentru următoarele considerente: 1. Argumente de fapt și de drept relevante Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. a învestit instanțele cu o acțiune în contencios administrativ prin care solicită constatarea refuzului nejustificat al pârâtului Ministerul Tineretului și Sportului de a soluționa cererea sa înregistrată sub nr. x/14.08.2018. Prin hotărârea recurată, Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal a apreciat că, în cauză, nu se poate reține existența unui refuz nejustificat de soluționare și nici nesoluționarea cererii în termenul legal, întrucât, față de conținutul similar al petiției nr. 10035/14.08.2018, cu cel al altor petiții adresate de reclamantă, începând cu luna mai 2016, pârâtului, precum și în raport de faptul că Ministerul Tineretului și Sportului a furnizat, la prima dintre aceste petiții, un răspuns, îi revenea pârâtului, conform art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 27/2002, doar obligația de a clasa petiția nr. 10035/14.08.2018 la numărul inițial. O astfel de soluție a fost apreciată de recurentă drept neconformă prevederilor legale ce definesc noțiunea de "refuz nejustificat de soluționare", sau pe cea de "nesoluționare în termenul legal", astfel cum sunt definite de Legea nr. 554/2004. Observă Înalta Curte că potrivit dispozițiilor sus indicatului act normativ (dreptul comun în materia contenciosului administrativ), refuzul nejustificat de a soluționa o cerere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din acest act normativ, reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, iar nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, în sensul art. 2 alin. (1) lit. h), reprezintă faptul de a nu răspunde solicitantului, în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen. Pe de altă parte, constatarea existenței unui refuz nejustificat de a soluționa o cerere sau a unei nesoluționări, în termenul legal, a acesteia are drept situație premisă existența, în patrimoniul autorității publice, a unei obligații de natura celei expuse anterior (de a furniza un răspuns). Materia activității de soluționare a petițiilor este reglementată de prevederile O.G. nr. 27/2002, iar potrivit art. 8 alin. (1) din acest act normativ: "Autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiției, răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă" Pe de altă parte, prin prevederile art. 10 din O.G. nr. 27/2002, legiuitorul a înțeles să reglementeze o situație de excepție de la regula generală reglementată de art. 8 alin. (1) sus indicat, statuând că: (1) În cazul în care un petiționar adresează aceleiași autorități sau instituții publice mai multe petiții, sesizând aceeași problemă, acestea se vor conexa, petentul urmând să primească un singur răspuns care trebuie să facă referire la toate petițiile primite. (2) Dacă după trimiterea răspunsului se primește o nouă petiție de la același petiționar ori de la o autoritate sau instituție publică greșit sesizată, cu același conținut, aceasta se clasează, la numărul inițial făcându-se mențiune despre faptul că s-a răspuns. Astfel, în ipoteza unei succesiuni de petiții, provenind de la același petiționar, prin care este sesizată aceeași problemă, autoritatea are obligația de a furniza un singur răspuns, urmând ca petițiile subsecvente să fie clasate, fără a mai exista o obligație a autorității de a răspunde acestora. Din această perspectivă, în demersul de verificare a legalității hotărârii recurate, instanța de control judiciar apreciază că prezintă relevanță succesiunea în timp a solicitărilor formulate de recurentă și a răspunsurilor furnizate de pârât. Înalta Curte observând că, prin cererea adresată de reclamantă pârâtului Ministerul Tineretului și Sportului și înregistrată de acesta sub nr. x/23.05.2016, recurenta - reclamantă a solicitat furnizarea unui răspuns la următoarea întrebare: "când veți începe procedura de revocare a avizului de funcționare a F.R. Snooker, ale cărei adunări generale, din 2010 și până în prezent ... au fost anulate prin sentințe judecătorești irevocabile?" La o astfel de solicitare, intimatul - pârât Ministerul Tineretului și Sportului a răspuns prin adresa nr. x/20.07.2016, adresă ce nu face, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, obiectul prezentului dosar. De asemenea, prin cererea nr. x/11.08.2016, reclamanta, a solicitat furnizarea unui răspuns la următoarea întrebare: "când veți începe procedura de revocare a avizului de funcționare a F.R. Snooker, federație înființată și finanțată ilegal, care nu mai are niciun organ de conducere, toate adunările generale fiind anulate prin sentințe irevocabile, în prezent având doar 3-4 cluburi afiliate, utilitatea sa publică devenind nulă?". Față de o astfel de solicitare, pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului a emis adresa nr. x/06.09.2016, prin care, în raport de sus indicata întrebare, a învederat că sunt aplicabile prevederile art. 10, alin. (2) din O.G. nr. 27/2002. De asemenea, analizând cererea de chemare în judecată, instanța de control judiciar observă că nici o astfel de adresă nu face obiectul prezentului dosar. Ulterior primirii sus indicatelor răspunsuri emise de pârât, prin cererea nr. x/14.08.2018, reclamanta a solicitat aceluiași pârât să furnizeze un răspuns întrebării: "când Ministerul Sportului va revoca avizul de funcționare al Federației Române de Snooker (v. art. 48, pct. 1, lit. c)/Legea sportului), având în vedere faptul că această structură sportivă nu mai are organe de conducere legitime din anul 2011, nu a organizat nicio adunare generală în condiții legale din anul 2010 și până în prezent nu mai are decât vreo 2-3 afiliate și circa 15-20 sportivi..." Observă Înalta Curte că, în niciuna dintre petițiile adresate de recurenta -reclamantă pârâtului, aceasta nu face trimitere punctuală la adunări generale identificate concret și nu antamează nicio hotărâre judecătorească individualizată punctual, mențiunea privind 6 (șase) adunări generale, organizate în anii 2017 și 2018, la care face trimitere recurenta, în motivele de recurs, fiind pentru prima dată evocată prin cererea de chemare în judecată formulată de aceasta în cauza pendinte, fără ca o astfel de mențiune să se regăsească și în petiția nr. 10035/14.08.2018. Or, după cum instanța de control judiciar a învederat anterior, prima instanță a fost chemată să verifice dacă pârâtul a avut vreo obligație de a soluționa problema sesizată prin petiția nr. 10035/14.08.2018, spre a stabili dacă există sau nu refuz nejustificat de soluționare sau nesoluționarea în termenul legal a cererii. În raport de toate aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că prima instanță a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material, atunci când a apreciat că sunt îndeplinite condițiile reglementate de art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 27/2002 pentru ca petiția nr. 10035/14.08.2018 să fie calificată drept petiție subsecventă, în sensul unui astfel de text normativ, în contextul în care: (i) aceasta este formulată de același petiționar, (ii) care a sesizat pârâtul cu aceeași problemă, precum cea exhibată în petiții anterioare, (iii) iar acestor petiții anterioare, pârâtul le-a furnizat răspuns. În acest context, instanța de control judiciar apreciază că, neexistând o obligație a pârâtului de a furniza un răspuns la o petiție subsecventă, de natura celor reglementate de prevederile art. 10 alin. (2) din O.G. nr. 27/2002, în mod corect prima instanță a considerat că nu se poate reține existența unui refuz nejustificat de soluționare și nici o nesoluționare, în termenul legal, a cererii, atât timp cât soluția adoptată de autoritate (de clasare a cererii) nu a fost adoptată cu exces de putere, ci a fost conformă prevederilor legale indicate anterior. În plus, conform art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim." [s.n.]. Legea nu acordă astfel posibilitatea exercitării acțiunii în contencios administrativ în anularea unei simple operațiuni administrative, ci doar cu privire la un act administrativ unilateral tipic sau asimilat, potrivit definițiilor de la art. 2 alin. (1) lit. c), h) și i), respectiv alin. (2) din Legea nr. 554/2004. În raport de aceste aspecte, precum și de limitele învestirii în prezenta cauză, potrivit cărora niciunul dintre răspunsurile furnizate de pârât față de petițiile anterioare, nu face obiectul verificărilor în litigiu pendinte, instanța de control judiciar nu poate analiza susținerile expuse prin cererea de recurs ce vizează modul de soluționare a unor astfel de petiții anterioare, ori maniera de aplicare a prevederilor art. 48 pct. 1, lit. c) din Legea 69/2000 a educației fizice și sportului de către pârât, cum nu poate analiza nici modul de funcționare a Federației Române de Snooker . 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 184 din 21 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,