ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 97/2025

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2025

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Aspecte procesuale relevante

Prin cererea înregistrată la data de 08.11.2022, pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Federația Română de Snooker și Ministerul Tineretului și Sportului a solicitat anularea actului, constând în Autorizația de funcționare a F.R. Snooker nr. 12/28 iunie 2007 emisă de Ministerul Sportului, cu cheltuieli de judecată.

Cauza a fost declinată de Judecătoria sectorului 2 București, care a admis excepția de necompetență materială, în favoarea Curții de Apel București – secția de contencios administrativ și fiscal, cererea fiind înregistrată pe rolul curții de apel sub același număr de dosar.

Prin sentința civile nr. 1469 de la data de 18 octombrie 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile autorității de lucru judecat, inadmisibilității și lipsei de interes, ca neîntemeiate.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL SPORTULUI și FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE SNOOKER, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1469 de la data de 18 octombrie 2023 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat cale de atac reclamanta A..

În susținerea căii de atac, partea a arătat că actul pe care îl menționează pârâtele ca fiind autorizație de funcționare nu este altceva decât aviz premergător obținerii acelei autorizații. Federația de |Snooker nu avea cum să obțină autorizație de funcționare deoarece s-a înființat ilegal în România, nefiind oficializată "ramura sportivă snooker".

La jocurile cu bile ramura sportivă se numește biliard în care activează Federația de Biliard – Poll.

Pârâtele ar trebui amendate pentru că au indus în eroare instanțele prin fals și uz de fals în acte și în declarații.

II. Soluția instanței de control judiciar

Analizând, cu prioritate, îndeplinirea de către reclamanta A. a obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că excepția nulității căii de atac pentru netimbrare invocată din oficiu este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În cauză, potrivit art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.."; " În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON.", iar, conform art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității.

Prin adresa emisă la data de 16 februarie 2024 și comunicată reclamantei A. la data de 21 februarie 2024 i s-a adus acesteia la cunoștință obligația de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, aferentă cererii de recurs declarate împotriva sentinței nr. 1469 din 18 octombrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamanta nu a formulat cerere de reexaminare.

Înalta Curte constată că reclamanta A. nu a achitat taxa judiciară de timbru de la momentul primirii adresei din partea instanței și nici până la termenul de judecată fixat pentru soluționarea căii de atac, deși a avut cunoștință de existența obligației (așa cum rezultă din dovada de comunicare a adresei existentă la dosarului de recurs).

Potrivit art. 148 alin. (6) C. proc. civ. "Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel".

Art. 174 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă.", iar potrivit art. 176 din același act normative "Nulitatea nu este condiționată de existența unei vătămări în cazul încălcării dispozițiilor legale referitoare la: … 6. alte cerințe legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel.".

În cazul cererii de chemare în judecată, art. 197 C. proc. civ. prevede că "Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii".

În mod similar, consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă unui recurs formulat de partea interesată este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea pentru neîndeplinirea obligației de timbrare a recursului fiind nulitatea acestuia.

Așadar, obligația de plată a taxei judiciare de timbru constituie în cazurile prevăzute de O.U.G. nr. 80/2013 o condiție aferentă cererilor adresate instanței judecătorești. O astfel de condiție prezintă caracter extrinsec, cauza de nulitate incidentă nefiind condiționată de existența unei vătămări.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va anula, ca netimbrată, cererea de recurs formulată de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1469 din 18.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția netimbrării, invocată din oficiu.

Anulează recursul declarat de recurenta – reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1469 din 18.10.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.