ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2619/2025

Ședința publică din data de 15 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data 11 septembrie 2023 sub nr. x/2023 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (C.N.A.I.R. - S.A.), în contradictoriu cu pârâta Ministerul Transporturilor - Direcția Generală Programe Europene Transport, în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, art. 148 si art. 194-197 din C. proc. civ. (C. proc. civ.), a solicitat:

a) anularea Deciziei nr. 143/05.12.2022 emisa de parata si, in consecință, admiterea contestației înregistrata sub nr. x/08.11.2022;

b) anularea Notei de constatare nr. x/14.10.2022 emisa de parata si anularea corecției financiare de 5% din valoarea cheltuielilor eligibile aprobate in baza Contractului nr. x/30.10.2020.

Prin sentința civilă nr. 39 pronunțată la 12 aprilie 2024, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescripției dreptului la acțiune invocata de către parata si, in consecință, a respins cererea de chemare in judecata formulată de reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor - Direcția Generală Programe Europene Transport, întrucât dreptul la acțiune s-a stins prin prescripție.

Împotriva sentinței civile nr. 39 pronunțate la 12 aprilie 2024 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

După o succintă prezentare a situației de fapt, a formei aplicabile a cadrului legal și a istoricului legislativ recent, respectiv a actului administrativ contestat, se învederează următoarele:

- instanța de fond a interpretat și aplicat în mod eronat dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv cele referitoare la prescripția dreptului material la acțiune.

În acest sens, recurenta arată că instanța de fond a admis excepția prescripției fără a verifica îndeplinirea legală a procedurii de comunicare a Deciziei nr. 143/05.12.2022, care constituie actul administrativ contestat.

Potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, coroborat cu art. II alin. (1) lit. a) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004, termenul de 6 luni pentru introducerea acțiunii este un termen de prescripție, însă recurenta susține că acest termen nu a început să curgă în lipsa unei comunicări legale a actului administrativ. Întrucât intimata nu a făcut dovada comunicării deciziei printr-un mijloc prevăzut de C. proc. civ. - respectiv prin poștă cu confirmare de primire, executor judecătoresc, curier rapid sau mijloace moderne de comunicare - nu se poate reține împlinirea termenului de prescripție.

Mai mult, în temeiul art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, chiar și în ipoteza în care s-ar considera că a existat o comunicare, acțiunea a fost introdusă în termenul de un an prevăzut de acest text legal pentru motive temeinice, având în vedere lipsa unei comunicări conforme cu legea.

- recurenta aduce critici și pe fondul cauzei, solicitând anularea Deciziei DGOIT nr. 16/15.06.2023, a Notei de Constatare nr. x/03.05.2023 și a corecției financiare de 5% aplicate contractului nr. x/19.08.2021 și invocând nelegalitatea constatărilor echipei de control și a soluției Comisiei de soluționare a contestației. Arată că procedura de achiziție publică pentru contractul "Proiectare și execuție Drum expres Craiova - Pitești Tronsonul 4" a fost lansată în SEAP și Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (J.O.U.E.), cu respectarea tuturor cerințelor de publicitate și transparență prevăzute de Legea nr. 98/2016, în special art. 142, art. 144 și art. 146.

Suspendarea procedurii a fost determinată de volumul mare de solicitări de clarificări și de necesitatea obținerii avizului consultativ al ANAP, în conformitate cu art. 5 alin. (2) și art. 6 alin. (3) din O.U.G. nr. 98/2017, precum și art. 8 alin. (2) din Normele metodologice din 8 iunie 2018. Suspendarea a fost reflectată în sistemul SICAP, iar termenul de depunere a ofertelor a fost prelungit printr-un anunț de tip erată, publicat în SEAP la data de 18.01.2020, în conformitate cu art. 55 alin. (1) din H.G. nr. 395/2016.

Susține că nu există obligația legală de a publica în J.O.U.E. o informare privind suspendarea procedurii, întrucât această platformă are rolul de a informa operatorii economici străini despre existența procedurilor, iar toate detaliile și modificările ulterioare sunt disponibile exclusiv în SICAP. În plus, sistemul SICAP oferă vizibilitate completă asupra stării procedurii, inclusiv istoricul suspendărilor, iar operatorii economici au avut acces la toate informațiile relevante, nefiind în niciun fel prejudiciați. În susținerea acestei afirmații, se arată că nu au fost formulate contestații privind suspendarea sau prelungirea termenului de depunere a ofertelor, ceea ce demonstrează că operatorii economici nu au fost afectați în exercitarea dreptului de a participa la procedură.

În concluzie, recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, precum și admiterea cererii de chemare în judecată, cu consecința anulării actelor administrative contestate și a corecției financiare aplicate.

Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care, în principal, invocă excepțiile inadmisibilității și nulității recursului, întrucât motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile art. 489 din C. proc. civ., iar în subsidiar, solicită respingerea căii de atac ca nefondată și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Cu privire la excepția nulității și inadmisibilității recursului

Prin cererea de recurs, recurentul a încadrat memoriul său de recurs în mod explicit în motivele de casare prevăzute limitativ de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., chiar dacă a formulat critici și asupra fondului cauzei, astfel că Înalta Curte constată că art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. permite evitarea sancțiunii nulității și inadmisibilității recursului, în cazul în care motivele invocate se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ. și vizează și soluția pronunțată și recurată în cauză.

Or, din lecturarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că toate criticile pot fi subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material").

Ca urmare, instanța de recurs va respinge excepția nulității și excepția inadmisibilității recursului, invocate de intimatul-pârât Ministerul Transporturilor.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Demersul judiciar al reclamantei, astfel cum a fost evidențiat la pct. I.1. al acestei decizii, vizează solicitarea de anulare a Deciziei nr. 143/05.12.2022 emisa de parata, admiterea contestației înregistrata sub nr. x/08.11.2022, anularea Notei de constatare nr. x/14.10.2022 emisa de parata si anularea corecției financiare de 5% din valoarea cheltuielilor eligibile aprobate in baza Contractului nr. x/30.10.2020 .

Prin sentința recurată s-a respins cererea de chemare în judecată întrucât s-a prescris dreptul la acțiune, reclamanta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. formulând recurs, criticile fiind circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a căror incidență nu poate fi reținută în cauză.

Înalta Curte constată că instanța de fond a efectuat o analiză corectă a cauzei deduse judecății, ținând seama de conținutul actului atacat, a coroborat dispozițiile incidente și a răspuns criticilor din cuprinsul cererii de chemare în judecată cu care a fost investită. În acest context, recursul formulat de reclamantă este nefondat, întrucât motivele invocate nu sunt de natură să conducă la casarea hotărârii atacate.

Cu titlu de chestiune prealabilă Curtea reține faptul că, în privința criticilor ce vizează netemeinicia hotărârii, respectiv a celor referitoare la stabilirea situației de fapt acestea exced controlului instanței de recurs. Astfel, cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, nelegalitate care trebuie să îmbrace una dintre formele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., sub denumirea de motive de casare. De lege lata, o critică de netemeinicie a sentinței nu poate fi formulată prin intermediul căii de atac a recursului, aceasta fiind o cale de atac extraordinară, care se poate exercita numai pentru motivele prevăzute de lege și nedevolutivă, neavând loc o rejudecare a fondului pricinii în recurs.

Înalta Curte reține că motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Recurenta-pârâtă a susținut că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod eronat dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. a) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în coroborare cu art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, invocând faptul că termenul de 6 luni nu a început să curgă în lipsa unei comunicări legale a Deciziei nr. 143/05.12.2022.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor legale menționate, termenul de 6 luni pentru introducerea acțiunii în contencios administrativ este un termen de prescripție, care începe să curgă de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă.

În speță, instanța de fond a constatat, în mod corect, că Decizia nr. 143/05.12.2022 a fost comunicată reclamantei la aceeași dată, prin înregistrare proprie, conform adresei DGPET nr. x/05.12.2022, depusă la dosar.

Susținerea recurentei privind lipsa unei comunicări conforme cu prevederile C. proc. civ. nu poate fi primită, întrucât comunicarea prin înregistrare este un mijloc recunoscut în practică, iar recurenta nu a contestat primirea efectivă a deciziei, ci doar forma acesteia.

Mai mult, având în vedere că sediile CNAIR și Ministerului Transporturilor și Infrastructurii se află în aceeași clădire, transmiterea prin registratură proprie este rezonabilă și eficientă, nefiind de natură să afecteze dreptul la acțiune.

În lipsa unor dovezi privind existența unor cauze legale de repunere în termen, de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției, instanța de fond a reținut în mod corect incidența prescripției, conform art. 2552 alin. (1) din C. civ., aplicabil în completarea Legii nr. 554/2004.

Recurenta a invocat dispozițiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, susținând că, chiar și în ipoteza unei comunicări, acțiunea a fost introdusă în termenul de un an, având motive temeinice.

Înalta Curte constată că această susținere nu este însoțită de elemente probatorii care să justifice depășirea termenului de 6 luni. Simpla invocare a unei comunicări neconforme nu constituie, în sine, un motiv temeinic în sensul legii. În jurisprudența constantă a instanțelor de contencios administrativ, motivele temeinice presupun existența unor împrejurări obiective, de natură să împiedice exercitarea dreptului la acțiune, ceea ce nu este cazul în speță.

Instanța de recurs apreciază că, față de soluția pronunțată, pe calea unei excepții de ordine publică, fără a trece la cercetarea fondului litigiului, criticile recurentei-reclamante asupra fondului cauzei, nu pot fi reținute în soluționarea favorabilă a recursului, în condițiile în care dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., impun instanțelor de judecată obligația de a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor, fără a trece și la cercetarea în fond a cauzei; în speța de față fiind vorba despre excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de autoritatea publică pârâtă.

Astfel, instanța de control judiciar nu poate verifica criticile părții recurente cu privire la fondul acțiunii sale, întrucât dispozițiile art. 248 din C. proc. civ. prevăd ordinea de soluționare a excepțiilor invocate în cauză, tocmai pentru că, în situația admiterii excepțiilor, cercetarea pe fond a cauzei devine inutilă.

Astfel cum rezultă și din considerentele sentinței civile recurate, instanța de fond a procedat în conformitate cu normele legale mai sus menționate, soluționând cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune, în sensul admiterea acesteia.

În condițiile în care soluția instanței a fost de admitere a excepției prescripției dreptului la acțiune, situație care determină respingerea, ca atare a acțiunii, în mod temeinic și legal instanța de fond nu a mai analizat criticile formulate de recurenta-reclamantă Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. cu privire la nelegalitatea Deciziei DGOIT nr. 16/15.06.2023, a Notei de Constatare nr. x/03.05.2023 și a corecției financiare de 5% aplicate contractului nr. x/19.08.2021, a greșitelor constatări a echipei de control și a soluției Comisiei de soluționare a contestației, față de dispozițiile anterior menționate, aceasta fiind sancțiunea legiuitorului pentru nerespectarea condițiilor de exercitare a unei acțiuni în contencios administrativ.

Prin urmare, criticile formulate în recurs sunt nefondate, întrucât instanța de fond a pronunțat o soluție legală, temeinică și proporțională, în limitele competenței sale, cu respectarea dispozițiilor legale incidente și a jurisprudenței relevante.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere că recurenta-reclamantă nu a prezentat critici apte să conducă la reformarea soluției primei instanțe, nefiind incident motivul de casare/nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității și excepția inadmisibilității invocate prin întâmpinare.

Respinge recursul declarat de Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. împotriva sentinței civile nr. 39 pronunțate la 12 aprilie 2024 de Curtea de Apel București, secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 15 mai 2025.