ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2608/2025

Ședința publică din data de 15 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată înregistrată la data de 4 mai 2023, sub nr. x/2023 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI HARGHITA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FAMILIEI, TINERETULUI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA COPILULUI ȘI ADOPȚIE, să se dispună: anularea adresei cu nr. x/29.12.2022, act administrativ prin care a fost refuzată licențierea serviciului social nou înființat - Casa de tip familial "A." din cadrul Complexului de servicii B.; obligarea instituției pârâte la emiterea licenței pentru serviciul social nou înființat - Casa de tip familial "A." din cadrul Complexului de servicii B., localitatea B., str. x, corp I, județul Harghita, al furnizorului public de servicii sociale DGASPC Harghita.

Prin sentința civilă nr. 1706 pronunțată la 31 octombrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI HARGHITA, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FAMILIEI, TINERETULUI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE - AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA COPILULUI ȘI ADOPȚIE, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1706 pronunțate la 31 octombrie 2023 de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Harghita, care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

După o succintă prezentare a situației de fapt, învederează următoarele:

Prima critică formulată vizează refuzul de licențiere a serviciului social nou înființat - Casa de tip familial "A." - prin adresa nr. x - CL/MP/29.12.2022 emisă de ANPDCA.

Partea recurentă susține că reorganizarea fostului Centru de plasament B. s-a realizat cu respectarea prevederilor legale, în temeiul Hotărârii nr. 282/07.09.2022 a Consiliului Județean Harghita, fiind înființat Complexul de servicii B., care include casele de tip familial "A.", "C." și "D.", precum și Centrul de recuperare pentru copii cu dizabilități și deficiențe de învățare.

În acest context, arată că cererea de licențiere a fost formulată în conformitate cu standardele minime de calitate prevăzute de Ordinul MMJS nr. 25/2019 și Ordinul MMJS nr. 27/2019, iar refuzul autorității se bazează pe o interpretare eronată a prevederilor Legii nr. 114/1996 privind locuințele, în sensul că accesul la etajul clădirii ar fi îngrădit.

Recurenta - reclamantă apreciază că în cauză nu are incidență Decizia nr. 3261/2019 a președintelui ANPDCA, potrivit căreia clădirile centrelor nu ar mai trebui utilizate pentru îngrijire rezidențială.

În susținerea acestui aspect, arată că această decizie nu are forță juridică superioară Legii nr. 191/2022 care nu prevede interdicții explicite privind utilizarea clădirilor fostelor centre sau funcționarea concomitentă a mai multor servicii sociale în același imobil. Mai mult, o serie de dispoziții legale, respectiv Legea nr. 272/2004, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 292/2011, precum și H.G. nr. 118/2014 și H.G. nr. 867/2015, nu conțin norme prohibitive în acest sens.

Recurenta precizează că judecătorul fondului a apreciat greșit capacitatea spațiului destinat serviciului social. Astfel, prima instanță a reținut în mod eronat că imobilul ar putea găzdui 48 de copii, deși înscrisurile din dosarul de licențiere indică o capacitate de 12 beneficiari pentru Casa de tip familial "A.", iar spațiul de la parter are o altă destinație - centru de zi - reglementat de alte standarde de calitate. În acest sens, invocă Ordinul MMJS nr. 25/2019 și Ordinul MMJS nr. 27/2019.

Instanța de fond a interpretat greșit noțiunea de "locuință" în sensul art. 123 alin. (4) din Legea nr. 272/2004, raportându-se la un număr total de 48 de beneficiari, fără a distinge între serviciile sociale distincte care funcționează în imobil. În acest sens, art. 2 din Legea locuinței nr. 114/1996, definește locuința ca fiind o construcție alcătuită din una sau mai multe camere de locuit, cu dependințele, dotările și utilitățile necesare, care satisface cerințele de locuit ale unei persoane sau familii, iar casa de tip familial "A." respectă cerințele minimale prevăzute în Anexa nr. 1 la Legea nr. 114/1996, beneficiarii având acces liber și individual la spațiul locuibil, cu intrare separată.

Mai arată că instanța de fond nu a încuviințat proba cu expertiză tehnică judiciară în construcții, deși aceasta ar fi fost necesară pentru lămurirea completă și obiectivă a situației de fapt. Lipsa acestei probe a contribuit la concluziile eronate ale instanței.

În ceea ce privește refuzul minorilor de a părăsi Casa de tip familial "A.", recurenta susține că acesta a fost exprimat în fața managerului de caz și/sau a instanței, dar nu a fost consemnat în dosar, în conformitate cu art. 27 alin. (4) din Legea nr. 272/2004, care protejează dreptul copilului la exprimare liberă.

Din aceleași considerente, nu s-au invocat dispozițiile art. 29 alin. (2) din același act normativ, iar concluzia instanței potrivit căreia refuzul minorilor nu este confirmat de probele administrate este neîntemeiată.

Recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile recurată și pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea adresei nr. x/29.12.2022 și obligarea autorității competente la emiterea licenței de funcționare pentru Casa de tip familial "A.", în temeiul dispozițiilor Legii nr. 554/2004, Legii nr. 272/2004, Legii nr. 292/2011, H.G. nr. 118/2014, H.G. nr. 867/2015, Ordinului MMJS nr. 25/2019, Ordinului MMJS nr. 27/2019, Legii nr. 114/1996 și art. 486-488 din C. proc. civ.

Intimatul-pârât Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse-Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului și Adopție a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Recurenta-reclamantă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Harghita a depus răspuns la întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Demersul judiciar al reclamantei, astfel cum a fost evidențiat la pct. I.1. al acestei decizii, vizează solicitarea de anulare a adresei cu nr. x/29.12.2022 .

Prin sentința recurată s-a respins acțiunea, reclamanta formulând recurs, criticile putând fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a cărei incidență nu poate fi reținută în cauză.

Înalta Curte constată că instanța de fond a efectuat o analiză corectă a cauzei deduse judecății, ținând seama de conținutul actului atacat, a coroborat dispozițiile incidente și a răspuns criticilor din cuprinsul cererii de chemare în judecată cu care a fost investită.

Instanța de recurs reține că recursul formulat este nefondat, întrucât motivele invocate nu sunt de natură să conducă la casarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aplicabile criticilor din recurs formulate de către recurenta-reclamantă:

"Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Acest motiv de casare vizează încălcarea legii de drept substanțial (material), încălcare ce poate îmbrăca mai multe aspecte: aplicarea unui text de lege străin situației de fapt; extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia; textului de lege corespunzător situației de fapt i s-a dat o interpretare greșită.

Contrar criticilor părții recurente, hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material incidente.

Printr-o primă critică, recurenta susține că refuzul de licențiere a serviciului social Casa de tip familial "A." emis prin adresa nr. x/29.12.2022 este nelegal, întrucât reorganizarea fostului Centru de plasament B. s-a realizat cu respectarea prevederilor legale, iar serviciul social nou înființat ar respecta standardele de calitate prevăzute de Ordinul MMJS nr. 25/2019 și nr. 27/2019.

Critica este nefondată, întrucât instanța de fond a reținut în mod corect că, deși reorganizarea a fost aprobată prin Hotărârea Consiliului Județean Harghita nr. 282/2022, înființarea unui serviciu social într-o clădire care a adăpostit anterior un centru de plasament supus procesului de închidere contravine principiilor dezinstituționalizării consacrate de Metodologia aprobată prin Decizia președintelui ANPDCA nr. 3261/2019. Această metodologie, deși nu are rang de lege, este un act administrativ normativ emis în aplicarea Strategiei naționale pentru protecția copilului și a prevederilor Legii nr. 272/2004, fiind obligatorie pentru autoritatea emitentă și pentru beneficiarii măsurilor de reformă.

În plus, Legea nr. 191/2022 interzice, după expirarea termenului de 90 de zile de la intrarea sa în vigoare, funcționarea serviciilor de tip rezidențial altele decât cele prevăzute la art. 123 din Legea nr. 272/2004, cu excepția celor aflate în proces de închidere finanțat.

Or, recurenta-reclamantă nu a dovedit că serviciul Casa de tip familial "A." ar fi distinct de fostul centru de plasament, ci dimpotrivă, funcționează în aceeași clădire, la etaj, în timp ce la parter funcționează Centrul de recuperare pentru copii cu dizabilități.

Recurenta invocă faptul că spațiul destinat Casei de tip familial "A." respectă cerințele minimale prevăzute de Legea locuinței nr. 114/1996, având acces separat și dotări conforme.

Înlata Curte apreciază că această susținere este irelevantă, având în vedere că nu este suficient ca spațiul să respecte cerințele tehnice ale unei locuințe, ci trebuie să asigure un mediu familial autentic, distinct de cel instituțional, ceea ce nu este posibil într-o clădire care a adăpostit anterior un centru de plasament cu o capacitate de 69 de paturi.

Prima instanță a interpretat corect dispozițiile art. 123 alin. (4) din Legea nr. 272/2004, în sensul că noțiunea de "locuință" trebuie raportată la scopul protecției copilului și la principiile dezinstituționalizării.

Recurenta susține că Decizia nr. 3261/2019 este neleagă, nu are forță juridică superioară Legii nr. 191/2022 și nu poate impune interdicții neprevăzute de lege.

Această critică este nefondată, având în vedere că instanța de fond nu a conferit Deciziei nr. 3261/2019 o forță juridică superioară legii, ci a utilizat metodologia aprobată prin această decizie ca instrument de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, în special art. 123 din Legea nr. 272/2004 și art. VII din Legea nr. 191/2022.

Instanța de recurs reține că, prin respectiva metodologie se stabilesc criterii de evaluare a serviciilor sociale în vederea închiderii centrelor de plasament și a tranziției către îngrijirea în comunitate, fiind parte integrantă din politica publică în domeniu.

Partea recurentă apreciază în mod nefondat că instanța de fond a reținut eronat o capacitate de 48 de copii, deși Casa de tip familial "A." are o capacitate de 12 beneficiari.

Instanța de fond a analizat capacitatea totală a clădirii în care funcționează atât Casa de tip familial "A.", cât și Centrul de recuperare, reținând că spațiul este unul comun, cu o capacitate totală de 48 de beneficiari. Această constatare este relevantă în contextul evaluării caracterului instituțional al imobilului, care contravine scopului dezinstituționalizării.

Recurenta arată în cuprinsul motivelor de recurs și faptul că instanța de fond nu a încuviințat proba cu expertiză tehnică judiciară în construcții, fără a aduce o critică efectivă sub acest aspect.

Înalta Curte menționează că, în materia contenciosului administrativ, instanța are prerogativa de a aprecia utilitatea și pertinența probelor.

În speță, Curtea de apel a considerat că documentele existente în dosar sunt suficiente pentru soluționarea cauzei, iar expertiza tehnică nu ar fi avut aptitudinea de a lămuri aspectele juridice privind conformitatea serviciului social cu cerințele legale și metodologice.

Nu poate fi reținut ca fondată susținerea recurentei-reclamante în sensul că minorii au exprimat refuzul de a se muta/părăsi Casa de tip familial "A.", dar acest aspect nu a fost consemnat în dosar.

Instanța de fond a constatat că refuzul minorilor nu este confirmat de probele administrate. Potrivit metodologiei, pregătirea copiilor pentru mutare trebuie realizată printr-un program individual coordonat de specialiști, iar simpla exprimare informală a unui refuz nu poate constitui temei juridic pentru menținerea unui serviciu social neconform.

Critica privind existența unor dificultăți în relocarea copiilor din cauza lipsei de alternative educaționale, respectiv a faptului că doar în comuna B. ar există învățământ special în limba maghiară, este nefondată.

Judecătorul fondului a reținut în mod corect că autoritățile publice au obligația de a identifica soluții adecvate pentru realizarea dreptului la educație, fără ca această împrejurare să justifice menținerea unui serviciu social într-o locație neconformă.

Este nefondată critica privind opozabilitatea hotărârii Consiliului Județean Harghita nr. 282/2022, din perspectiva faptului că hotărârea de reorganizare nu a fost contestată.

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că prima instanță a constatat în mod legal că înființarea unui serviciu social prin hotărâre administrativă nu determină automat licențierea acestuia. Autoritatea competentă are obligația de a evalua conformitatea serviciului cu normele legale și metodologice aplicabile.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind corespunzător motivată, dată cu corecta interpretare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Harghita împotriva sentinței civile nr. 1706 pronunțate la 31 octombrie 2023 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 15 mai 2025.