ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2685/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Harghita a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr.CA 72286/28.09.2012 și a Deciziei nr. 215/27.11.2012, emise de pârât.

Prin sentința nr.286 din 20 iunie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția de necompetență teritorială și a respins acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Harghita în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, ca neîntemeiată.

Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Harghita a formulat recurs împotriva sentinței Curții de apel, invocând motivele de casare prevăzute în art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea motivelor de nelegalitate invocate, recurenta – reclamantă a arătat că hotărârea pronunțată este insuficient motivată, instanța preluând apărările pârâtului din întâmpinare fără a analiza temeiurile de drept invocate, prin prisma propriului raționament.

De asemenea, a arătat că hotărârea a fost dată cu interpretarea greșită a normelor de drept material, cu referire la art. 185 alin.(2) art.178 alin.(2) din O.U.G nr.34/2006, coroborate cu art.8 din H.G nr.925/2006 precum și la art.2 alin.(1) lit.a) din O.U.G. nr.66/2011.

4.Apărările intimatului

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a depus la dosar întâmpinare prin care a   invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare și a formulat, totodată, apărări pe fond.

În esență, intimatul – pârât a  arătat că în speță au fost corect identificate nereguli constând în încălcarea prevederilor naționale și europene  în domeniul achizițiilor publice, fiind aplicate   corecții în limitele prevăzute   în Anexa OUG  nr. 66/2011 privind  prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea  fondurilor europene  și/sau a  fondurilor publice naționale aferente acestora.

5.Procedura derulată în recurs

Prin încheierea pronunțată la data  de 6 martie 2015, după efectuarea procedurii   scrise reglementate  în art. 493 alin. (1) – (4) din Codul de procedură civilă, completul de filtru a constatat  că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate  și l-a admis în principiu, fixând termen pentru dezbateri contradictorii la data de 26 iunie 2015, în temeiul art. 493 alin. (7) din Codul de procedură civilă.

6.Considerentele  Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor   formulate de recurenta  - reclamantă și a apărărilor formulate în întâmpinare, Înalta Curte constată că nu există argumente pentru reformarea sentinței în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 Cod procedură civilă.

Recurenta – reclamantă a supus controlului instanței specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 66/2011, Decizia nr. 215/27 noiembrie 2012, prin care Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului  i-a respins contestația  administrativă formulată împotriva Notei de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Corecțiilor Financiare nr. CA – 72286/28 septembrie 2012, aferente Proiectului Cod SMIS 14762 cu titlul „Extinderea și Modernizarea Centrului de recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică Tulgheș și asigurarea dotărilor necesare”, ca fiind nefondată.

Prin nota contestată a fost aplicată o corecție financiară de 5% din valoarea contractului de lucrări nr. 614/934/17 noiembrie 2011, potrivit pct. 2.3 din Anexa OUG nr. 66/2011, care sancționează neregulile constând în aplicarea unor criterii de calificare și selecție sau a unor factori de evaluare nelegali, reținându-se încălcarea art. 178 alin. (2) din OUG nr. 34/2006 și a art. 8 alin. (1) din Normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 925/2006.

Soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii, ca   nefondată, este   legală, fiind împărtășită și de instanța   de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a  prevederilor legale pertinente în raport  cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Răspunzând punctual motivelor de recurs, Înalta Curte reține  următoarele:

Motivul prevăzut  în art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură civilă

Potrivit art. 425 alin. (1) lit.b) Cod procedură civilă, hotărârea   judecătorească trebuie să   cuprindă   motivele   de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția,  precum  și cele  pentru care  s-au admis ori s-au înlăturat cererile părților.

Verificând  conținutul sentinței atacate, instanța de   control   judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, judecătorul fondului   expunând în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de  recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6  Cod procedură civilă („când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază…”) nu are în vedere  fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare  în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept vizate, răspunzându-le prin considerente comune.

Motivul prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă

În esență, autoritatea emitentă a actelor contestate a   reținut că autoritatea contractantă a   încălcat prevederile art. 178 alin. (2) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 34/2006 și ale art. 8 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 925/2006, prin cerințele impuse la pct. V.3 din fișa de date a  achiziției, care au restrâns sfera dovezilor acceptate pentru capacitatea  de susținere financiară a ofertanților.

Textele normative considerate a fi fost încălcate au următorul conținut:

·Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare:

„Art. 178 alin. (2) - Autoritatea contractantă nu are dreptul de a solicita îndeplinirea unor cerințe minime referitoare la situația economică și financiară și/sau la capacitatea tehnică și profesională, care ar conduce la restricționarea participării la procedura de atribuire.”

HG nr. 925/2006, pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanța de urgentă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări  publice  și a  contractelor de  concesiune de servicii, cu modificările și completările ulterioare:

„Art. 8 alin (1) - Autoritatea contractantă nu are dreptul de a restricționa participarea la procedura de atribuire a contractului de achiziție publică prin introducerea unor cerințe minime de calificare, care:

a) nu prezintă relevanță în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit.”

Contrar susținerilor recurentei, instanța de fond a interpretat și aplicat corect prevederile legale citate, reținând că cerința dovedirii capacității financiare

exclusiv

prin cele trei categorii de documente indicate la pct. V.3 din fișa de date a achiziției [extras de cont, cont curent în care la sold va fi disponibilă minim suma solicitată (semnată și ștampilată de ofertant pentru conformitate cu originalul); contract de linie de credit, însoțit de extras de cont aferent în care la sold va fi disponibilă minim suma solicitată (semnată și ștampilată de ofertant pentru conformitate cu originalul); scrisoare de confort angajantă pentru minim suma solicitată;] restrânge accesul la procedură, prin impunerea unor condiții mai rigide decât cele prevăzute în art. 185 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 34/2006:

„(1) Demonstrarea situației economice și financiare se realizează, după caz, prin prezentarea unuia sau mai multor documente relevante, cum ar fi:

a) declarații bancare corespunzătoare sau, după caz, dovezi privind asigurarea riscului profesional;

b) bilanțul contabil sau extrase de bilanț, în cazul în care publicarea acestor bilanțuri este prevăzută de legislația țării în care este stabilit ofertantul/candidatul;

c) declarații privind cifra de afaceri globală sau, dacă este cazul, privind cifra de afaceri în domeniul de activitate aferent obiectului contractului într-o perioadă anterioară, care vizează activitatea din cel mult ultimii trei ani, în măsura în care informațiile respective sunt disponibile; în acest ultim caz autoritatea contractantă are obligația de a lua în considerare și data la care operatorul economic a fost înființat sau și-a început activitatea comercială.

(2) În cazul în care, din motive obiective, justificate corespunzător, operatorul economic nu are posibilitatea de a prezenta documentele solicitate de autoritatea contractantă, acesta are dreptul de a-și demonstra situația economică și financiară și prin prezentarea altor documente pe care autoritatea contractantă le poate considera edificatoare, în măsura în care acestea reflectă o imagine fidelă a situației economice și financiare a candidatului/ofertantului.”

Împrejurarea că niciunul dintre cei trei ofertanți înscriși  în procedură (dintre care unul singur acceptat ca îndeplinind criteriile de calificare) nu a contestat cerința de calificare nu constituie, în sine, un motiv care   să înlăture caracterul restrictiv, iar în exercitarea dreptului de apreciere asupra neregulii reținute, autoritatea emitentă a optat pentru sancțiunea minimă prevăzută   la pct. 2.3 din Anexa OUG  nr. 66/2011, aplicând o corecție de 5% din valoarea contractului.

Nici aplicarea   greșită a  art. 2 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 66/2011, care cuprinde definiția „neregulii”, nu poate  fi reținută în speță, pentru că efectul vătămător asupra   bugetului Uniunii sau asupra fondurilor naționale corespunzătoare poate consta nu numai într-un impact financiar deja produs, ci și într-un  prejudiciu potențial, iar în jurisprudența sa, CJUE a stabilit că inclusiv abaterile care nu au impact financiar precis pot afecta interesele  financiare ale Uniunii (C – 465/10, par. 47).

Temeiurile de drept ale neregulii constatate se regăsesc, prin urmare, în cuprinsul OUG  nr. 66/2011, OUG nr. 34/2006 și normelor de aplicare aprobate și prin H.G. nr. 759/2007, astfel că instanța de fond a reținut corect că în cauză nu se pune problema unei aplicări retroactive a Ordinului Autorității Naționale pentru Reglementarea  și Monitorizarea Achizițiilor Publice nr. 59/2011.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) Cod procedură civilă, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Harghita împotriva sentinței nr. 286 din 20 iunie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2015.