ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2606/2025

Ședința publică din data de 15 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată înregistrată la data de 09 noiembrie 2021 sub dosar nr. x/2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Regia Națională a Pădurilor Romsilva, Minsterul Mediului, Apelor și Padurilor, și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, anularea Deciziei nr. 616 din 25 august 2021 a Consiliului National Pentru Combatere a Discriminării.

Prin sentința civilă nr. 2491/2022 pronunțată la 22 decembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de ministerul pârât și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., contradictoriu cu pârâții REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA, MINSTERUL MEDIULUI, APELOR SI PADURILOR și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 2491/2022 pronunțate la 22 decembrie 2022 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs principal-reclamantul A. și incident-pârâtul MINSTERUL MEDIULUI, APELOR SI PADURILOR, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursuluie.

3.1. Recurentul- reclamant A., după o succintă prezentare a situației de fapt și a formei aplicabile a cadrului legal, învederează că au fost încălcate normele de drept material prin interpretarea eronată a situației de fapt și aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în materia discriminării și a raporturilor de muncă.

- prima instanță a greșit când a constatat că Decizia Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nr. 616/25.08.2021 este legal pronunțată, întrucât soluționarea petiției formulate de recurent a fost realizată în mod eronat, fără a se analiza în mod obiectiv și complet circumstanțele în care a fost dispusă încetarea raportului său de muncă, în comparație cu ceilalți doi salariați ai RNP - Romsilva, condamnați penal în aceeași cauză, dar care și-au păstrat calitatea de angajați.

- recurentul susține că a fost discriminat pe criterii de apartenență politică, întrucât trei salariați ai RNP - Romsilva au fost condamnați penal la aceeași pedeapsă de 3 ani cu suspendare și doar în cazul său a fost dispusă încetarea contractului individual de muncă.

Această diferență de tratament, în lipsa unei justificări obiective, constituie o discriminare directă, interzisă expres de art. 5 alin. (2) și art. 59 lit. a) din Codul muncii, care sancționează orice concediere sau tratament diferențiat bazat pe opțiunea politică a salariatului.

Recurentul subliniază că singurul element distinctiv între el și ceilalți doi salariați este apartenența sa la B., aspect care nu poate constitui un motiv legitim pentru încetarea raportului de muncă, în condițiile în care ceilalți doi angajați, neafiliați politic, nu au fost supuși aceleiași măsuri.

- raționamentul instanței de fond evidențiază o interpretare greșită a dispozițiilor art. 20 alin. (6) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

Instanța de fond a apreciat că revine reclamantului obligația de a dovedi existența discriminării, fără a lua în considerare că norma legală instituie o prezumție relativă de discriminare, în baza căreia reclamantul trebuie doar să prezinte fapte care pot conduce la o astfel de prezumție, sarcina probei revenind ulterior pârâtului, care trebuie să demonstreze că nu a încălcat principiul egalității de tratament.

În acest sens, recurentul a indicat existența unei diferențe de tratament între salariați aflați în situații juridice identice, lipsa unei justificări obiective pentru măsura concedierii și criteriul de apartenență politică, îndeplinind astfel cerințele legale pentru prezumarea discriminării.

În concluzie, recurentul-reclamant solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, anularea Deciziei nr. 616/25.08.2021 emisă de CNCD, constatarea soluționării eronate a petiției sale, admiterea acțiunii și constatarea discriminării pe criterii de apartenență politică, precum și obligarea pârâților în solidar la plata cheltuielilor de judecată.

3.2 Prin recursul declarat pârâtul MINSTERUL MEDIULUI, APELOR SI PADURILOR susține că în mod eronat a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului în litigiul dedus judecății.

În argumentarea cererii, arată următoarele:

- instanța de fond a interpretat eronat cadrul procesual, considerând în mod greșit că Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor are calitate procesuală pasivă doar pentru că a fost parte în procedura administrativ-jurisdicțională desfășurată în fața Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, finalizată prin emiterea Hotărârii nr. 616/25.08.2021.

- judecătorul fondului a interpretat greșit legislația cu privire la calitatea procesuală pasivă. Astfel, simpla participare ca parte într-o procedură administrativă nu conferă automat calitate procesuală într-un litigiu civil, întrucât aceasta presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății. În lipsa unei obligații legale de a executa o prestație față de reclamant, Ministerul nu poate fi considerat parte legitimă pasivă în cauză.

- critică natura actului administrativ contestat, respectiv Hotărârea nr. 616/25.08.2021 emisă de CNCD, autoritate publică autonomă, cu personalitate juridică distinctă, aflată sub control parlamentar.

Subliniază că actul administrativ contestat nu aparține Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, ci unei alte instituții publice, iar aspectele invocate de reclamant excedează competenței ministerului, fiind în mod exclusiv de competența CNCD.

- stabilirea corectă a cadrului procesual pasiv este esențială pentru validitatea demersului contencios, întrucât doar împotriva unei persoane obligate legal să execute o prestație se poate formula o acțiune în contencios administrativ. Or, în speță, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor nu a fost obligat prin niciun act administrativ să execute vreo prestație față de reclamant, ceea ce exclude calitatea sa procesuală pasivă.

- critică hotărârea instanței de fond sub aspectul reținerii susținerilor reclamantului privind existența unui raport de muncă cu Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, instituție cu personalitate juridică distinctă. Astfel, în măsura în care aceste raporturi de muncă ar fi dovedite, Romsilva ar putea avea calitate procesuală pasivă în cauză, alături de CNCD, dar nu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

În concluzie, solicită casarea în parte a hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, cu consecința respingerii acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Intimata-pârâtă Regia Națională a Pădurilor Romsilva a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Demersul judiciar al reclamantului, astfel cum a fost evidențiat la pct. I.1. al acestei decizii, vizează solicitarea de anulare a Deciziei nr. 616 din 25 august 2021 a Consiliului National Pentru Combatere a Discriminării.

Prin sentința recurată s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de ministerul pârât și acțiunea, reclamantul A. și pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor formulând recurs, criticile părților fiind circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamantul A. și pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate.

Susținerile din cuprinsul recursului promovat de către reclamantul A. vor fi analizate prin prisma cazului de casare invocat și prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Răspunzând punctual criticilor de nelegalitate ale sentinței atacate, Înalta Curte reține:

Este nefondată susținerea recurentului-reclamant în sensul că în mod eronat instanța de fond nu a constatat caracterul nelegal al Deciziei CNCD nr. 616/25.08.2021, întrucât aceasta a fost emisă fără o analiză obiectivă și completă a circumstanțelor încetării raportului său de muncă.

În mod legal prima instanță a reținut că pârâtul CNCD a analizat petiția formulată de reclamant și a constatat, în mod justificat, că nu au fost întrunite elementele constitutive ale discriminării, astfel cum sunt definite de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

În lipsa unui criteriu de discriminare identificabil și probat, CNCD nu putea reține existența unei fapte discriminatorii.

Recurentul nu a indicat în mod clar în fața CNCD criteriul pretins al discriminării, iar simpla invocare ulterioară a apartenenței politice nu poate suplini obligația de a prezenta fapte care să conducă la prezumția unei discriminări directe sau indirecte.

Recurentul-reclamant afirmă că, deși mai mulți salariați ai RNP-Romsilva au fost condamnați penal în aceeași cauză, doar în cazul său a fost dispusă încetarea raportului de muncă, ceea ce constituie o discriminare pe criterii politice.

Această susținere este, de asemenea, neîntemeiată. Din analiza sentinței instanței de fond rezultă că recurentul a exercitat funcția de director general în baza unui ordin de numire emis, în temeiul H.G. nr. 362/2002 și H.G. nr. 739/2003, iar ulterior s-a pensionat pentru limită de vârstă la data de 15 august 2020.

Mai mult, instanța de fond a reținut în mod corect că ceilalți salariați invocați de recurent fie nu au fost condamnați, fie nu se aflau în aceeași situație juridică, fiind angajați ai Direcției Silvice Dâmbovița, structură fără personalitate juridică, distinctă de RNP - Romsilva. Prin urmare, nu se poate reține existența unui "termen de comparație" valid, în sensul jurisprudenței Curții Europene de Justiție și al dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Partea recurentă susține faptul că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000, în sensul că nu a observat că norma instituie o prezumție relativă de discriminare, iar sarcina probei ar fi trebuit să revină pârâtului.

Această critică este nefondată. Instanța de fond a sesizat în mod corect faptul că recurentul nu a prezentat fapte concrete care să conducă la prezumția unei discriminări. Simpla afirmație că alți salariați au fost tratați diferit nu este suficientă în lipsa unei demonstrații că aceștia se aflau în situații juridice identice și că diferența de tratament a fost determinată de un criteriu protejat, respectiv apartenența politică. În lipsa unei fundamentări factuale și juridice solide, nu se poate activa prezumția instituită de art. 20 alin. (6).

Recurentul susține că instanța de fond nu a avut în vedere sentința Tribunalului București nr. 7667/2021, prin care s-ar fi constatat existența unui contract individual de muncă cu RNP - Romsilva, aspect care ar fi condus la constatarea faptei de discriminare comparativ cu alți angajați ai acestei instituții.

Înalta Curte reține, din cuprinsul sentinței civile nr. 2491/2022 că instanța de fond a analizat în mod detaliat natura raporturilor juridice dintre reclamant și RNP - Romsilva, concluzionând că acestea au fost guvernate în principal de acte administrative de numire și de contracte de performanță. Mai mult, instanța a reținut că în dosarele anterioare s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că reclamantul nu mai poate ocupa funcția de director general din cauza condamnării penale.

Cu privire la analiza situației persoanelor aflate în aceeași cauză penală recurentul-reclamant susține că instanța de fond ar fi analizat greșit situația persoanelor implicate în aceeași cauză penală, fără a face o comparație obiectivă.

Această critică este nefondată. Instanța de fond a reținut că persoanele invocate de recurent nu se aflau în aceeași situație juridică, fie pentru că nu au fost condamnate, fie pentru că nu aveau raporturi de muncă directe cu RNP - Romsilva. În lipsa unei identități de situație juridică, nu se poate reține existența unei discriminări directe sau indirecte.

Înalta Curte apreciază că recursul incident declarat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul pârât susține că instanța de fond a reținut în mod greșit calitatea procesuală pasivă a Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, întrucât simpla participare ca parte în procedura administrativ-jurisdicțională desfășurată în fața CNCD nu îi conferă această calitate în litigiul de contencios administrativ.

Critica este nefondată.

Curtea de Apel a reținut în mod corect că pârâtul minister a fost parte în procedura administrativă desfășurată în fața CNCD, fiind vizat de petiția reclamantului, care a denunțat fapte de discriminare ce implică inclusiv acte administrative emise de această instituție. Astfel, în cadrul procedurii administrative, au fost analizate ordinele emise de ministr, inclusiv Ordinul nr. 1575/2013, anulat ulterior prin hotărâre judecătorească definitivă, ordin care a produs efecte directe asupra raporturilor de muncă ale reclamantului.

Potrivit jurisprudenței constante a instanțelor de contencios administrativ, calitatea procesuală pasivă revine autorității publice care a emis actul administrativ contestat sau care a contribuit la producerea efectelor juridice denunțate de reclamant. În speță, Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a emis acte administrative ce au fost analizate de CNCD în cadrul procedurii jurisdicționale, fiind astfel parte implicată în raportul juridic dedus judecății.

Prin urmare, instanța de fond a reținut în mod legal și temeinic calitatea procesuală pasivă a ministerului, iar critica formulată în recursul incident urmează a fi respinsă.

Recurentul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor apreciază că nu are competență materială în privința aspectelor deduse judecății, întrucât actul administrativ contestat este emis de CNCD.

Această susținere este, de asemenea, nefondată.

Deși obiectul principal al acțiunii îl constituie anularea Hotărârii nr. 616/2021 emisă de CNCD, instanța de fond a reținut în mod corect că analiza legalității acestei hotărâri presupune verificarea faptelor și conduitei entităților implicate în procedura administrativă, inclusiv a Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, care a emis acte administrative ce au fost denunțate ca discriminatorii.

În consecință, competența materială a instanței de contencios administrativ include verificarea legalității hotărârii CNCD în raport cu faptele și actele imputabile autorităților publice vizate, iar Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor este una dintre aceste autorități.

Este nefondată susținerea recurentului-pârât în sensul că eventualele fapte de discriminare ar fi imputabile exclusiv Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva - singura entitate responsabilă, întrucât aceasta ar fi fost angajatorul reclamantului.

Instanța de fond a reținut că reclamantul a fost salariat al RNP Romsilva, însă măsurile administrative care au afectat raporturile de muncă au fost dispuse prin ordine emise de minister, în calitate de autoritate publică centrală competentă în domeniul. Astfel, responsabilitatea juridică este partajată între cele două entități, iar calitatea procesuală pasivă nu poate fi exclusă în privința ministerului.

Înalta Curte apreciază ca fiind neîntemeiată susținerea că pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este singura autoritate vizată de acțiune.

Prima instanță a reținut corect că, deși acțiunea vizează, astfel cum s-a arătat anterior anularea hotărârii CNCD, analiza legalității acesteia presupune verificarea faptelor și conduitei entităților implicate în procedura administrativă, inclusiv a Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, care a fost parte în procedura desfășurată în fața CNCD și a emis acte administrative relevante pentru soluționarea cauzei.

În concluzie, susținerile recurenților sunt lipsite de temei, iar soluția instanței de fond este legală, fiind pronunțată cu respectarea prevederilor legale aplicabile speței.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va respinge ca nefondate recursul principal declarat de A. și recursul incident declarat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, ambele împotriva sentinței civile nr. 2491/2022 pronunțate la 22 decembrie 2022 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 2491/2022 pronunțate la 22 decembrie 2022 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul incident declarat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor împotriva sentinței civile nr. 2491/2022 pronunțate la 22 decembrie 2022 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 15 mai 2025.