ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 170/2024

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin actiunea inregistrata pe rolul Curtii de Apel București-Sectia a IX-a la data de 06.07.2020, sub nr. de dosar x/2020, astfel cum a fost precizată în data de 31.07.2020, reclamanta Regia Națională a Pădurilor-Romsilva a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și pe pârâtul A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună în principal, anularea în tot a Hotărârii nr. 143/12.02.2020 a C.N.C.D. pronunțată în dosar nr. x/2019 și în subsidiar, anularea în parte a hotărârii contestate, respectiv a pct. 1, pct. 2, pct. 3 și pct. 5 din dispozitivul Hotărârii C.N.C.D. nr. 143/12.02.2020, cu consecința respingerii Petiției nr. 6963/18.11.2019, ca neîntemeiată.

1.2. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bucuresti-Sectia a IX-a la data de 19.08.2020, sub nr. de dosar x/2020, reclamanta Regia Națională a Pădurilor-Romsilva a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și pe pârâtul B., solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea în tot a Hotărârii nr. 535/24.06.2020 a C.N.C.D. pronunțată în dosar nr. x/2019.

1.3. Prin încheierea de ședința din data de 27.04.2021, instanța a dispus conexarea dosarului nr. x/2020 la dosarul nr. x/2020.

1.4. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bucuresti-Sectia a VIII-a în data de 19.08.2020, sub nr. de dosar x/2020, astfel cum a fost precizată în data de 09.12.2020, reclamanta Regia Națională a Pădurilor-Romsilva în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și cu pârâtul C., anularea în tot a Hotărârii nr. 528/24.06.2020 a CNCD pronunțată în dosar nr. x/2019, îndreptată prin Hotărârea nr. 742/21.10.2020.

1.5. Prin încheierea de ședință din data de 22.01.2021, instanța a dispus conexarea dosarului nr. x/2020, la dosarul nr. x/2020.

1.6. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bucuresti-Sectia a IX-a la data de 19.08.2020, sub nr. de dosar x/2020, reclamanta Regia Națională a Pădurilor-Romsilva a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și pe pârâtul D., solicitând anularea în tot a Hotărârii nr. 529/24.06.2020 a CNCD pronunțată în dosar nr. x/2019.

1.7. Prin încheierea de ședință din data de 19.01.2021, instanța a dispus conexarea dosarului nr. x/2020, la dosarul nr. x/2020.

1.8. Prin cererea înregistrată pe rolul Curtii de Apel București, secția a VIII-a la data de 08.12.2020, sub nr. de dosar x/2020, reclamanta Regia Națională a Pădurilor-Romsilva în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și cu pârâtul E., a solicitat anularea în tot a Hotărârii nr. 688/30.09.2020 a CNCD pronunțată în dosar nr. x/2019.

1.9. Prin încheierea de ședinta din data de 08.09.2021, instanța a dispus conexarea dosarului nr. x/2020 la dosarul nr. x/2020.

1.10. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 11.09.2020, sub nr. x/2020, reclamanta Regia Națională a Pădurilor-Romsilva în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și cu pârâții F., G., H., A. și C., a solicitat anularea în tot a Hotărârii nr. 584/29.07.2020 a CNCD pronunțată în dosar nr. x/2019, prin care s-a clasat Petiția nr. 7726/16.12.2019 formulată de pârâți.

1.11. Prin încheierea de ședință din data de 11.05.2021, instanța a dispus conexarea dosarului nr. x/2020 la dosarul nr. x/2020.

1.12. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curtii de Apel București-Sectia a IX-a la data de 16.11.2020, sub nr. de dosar x/2020, reclamanta Regia Națională a Pădurilor-Romsilva în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și H., a solicitat anularea în tot a Hotărârii nr. 624/16.09.2020 a CNCD pronunțată în dosar nr. x/2019, prin care s-a clasat Petiția nr. 7728/16.12.2019 formulată de pârâtă.

1.13. Prin încheierea de ședință din data de 17.05.2021, instanța a dispus conexarea dosarului nr. x/2020 la dosarul nr. x/2020.

1.14. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Sectia a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 16.11.2020, sub nr. de dosar x/2020, reclamanta Regia Națională a Pădurilor-Romsilva în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și G., a solicitat anularea în tot a Hotărârii nr. 623/16.09.2020 a CNCD pronunțată în dosar nr. x/2019, prin care s-a clasat Petiția nr. 7727/16.12.2019 formulată de pârât.

1.15. Prin încheierea de ședință din data de 12.03.2021, instanța a dispus conexarea dosarului nr. x/2020 la dosarul nr. x/2020.

Prin sentința civilă nr. 1787 din data de 02 decembrie 2021, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

(i) a admis în parte acțiunea formulată de Regia Națională a Pădurilor-Romsilva în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, A., D., C., G., H., F., B. și E.;

(ii) a anulat în parte Hotărârea nr. 143/12.02.2020 emisă de CNCD (dosar nr. x/2020), în privința obligației stabilite la pct. 5 din dispozitiv, de publicare a unui rezumat al hotărârii pe pagina proprie de internet a reclamantei, cu link de pe prima pagina, timp de 6 luni și a menținut în rest hotărârea menționată;

(iii) a anulat Hotărârea nr. 584/29.07.2020 emisă de CNCD (dosar nr. x/2020);

(iv) a anulat Hotărârea nr. 623/16.09.2020 emisă de CNCD (dosar nr. x/2020);

(v) a anulat Hotărârea nr. 624/16.09.2020 emisă de CNCD (dosar nr. x/2020);

(vi) a menținut Hotărârea nr. 535/24.06.2020 emisă de CNCD (dosar nr. x/2020);

(vii) a menținut Hotărârea nr. 528/24.06.2020, îndreptată prin Hotărârea nr. 742/21.10.2020, ambele emise de CNCD (dosar nr. x/2020);

(viii) a menținut Hotărârea nr. 529/24.06.2020 emisă de CNCD (dosar nr. x/2020);

(ix) a menținut Hotărârea nr. 688/30.09.2020 emisă de CNCD (dosar nr. x/2020);

(x) a respins cererea pârâtului C., de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.000 RON, derivate din factura x/11.01.2021, ca neîntemeiată (dosar nr. x/2020);

(xi) a obligat reclamanta la plata către pârâtul A. a sumei de 3.100 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocat (dosar nr. x/2020);

(xii) a obligat reclamanta la plata catre pârâtul B. a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat (dosar nr. x/2020);

(xiii) a obligat reclamanta la plata catre pârâtul D. a sumei de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat (dosar nr. x/2020);

(xiv) a obligat reclamanta la plata catre pârâtul E. a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat (dosar nr. x/2020).

Împotriva sentinței civile menționate anterior a declarat recurs reclamanta Regia Națională a Pădurilor – ROMSILVA, solicitând casarea, în parte, a sentinței recurate în ceea ce privește nepronunțarea instanței de fond asupra invocării procedurii înscrierii în fals în cauză, cu consecința obligării reclamantei la plata integrală a cheltuielilor de judecată solicitate în cadrul dosarelor nr. x și,

· în principal, în situația în care instanța de recurs apreciază că nepronunțarea instanței de fond asupra procedurii denunțării înscrisurilor ca false reprezintă caz de nepronunțare asupra fondului, să dispună trimiterea cauzei la această instanță pentru rejudecare asupra procedurii denunțării înscrisurilor ca false și a cererilor de acordare a cheltuielilor de judecată,

· în subsidiar, în situația în care instanța de recurs apreciază că prima instanță a judecat fondul, să dispună rejudecarea litigiului în fond, în ceea ce privește procedura denunțării facturilor/chitanțelor ca false, cu consecința înlăturării tuturor înscrisurilor față de care a fost invocată, respectiv a facturilor/chitanțelor pentru care au fost solicitate și acordate cheltuieli de judecată în cadrul dosarelor nr. x/2020 și nr. y/2020

În esență, recurenta-reclamantă a apreciat că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, iar prima instanță a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, precum și normele de drept material, fiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamanta a arătat că, prin notele de ședință depuse la termenul de judecată din data de 09 iunie 2021, a solicitat respingerea cheltuielilor de judecată solicitate de pârâții A., C., G., B., D., F., H., iar în subsidiar, a solicitat reducerea drastică a cheltuielilor de judecată mult prea exagerate, raportat la faptul că dosarele conexate privesc una și aceeași faptă ipotetică de discriminare săvârșită prin stabilirea criteriilor din cadrul Anunțului nr. x/24.10.2019.

A mai arătat recurenta-reclamantă că articolul nr. 451 C. proc. civ. nu a fost conceput ca un mijloc de pedepsire abuzivă și nelimitată a părților care pierd procesele, ci o modalitate justă de reparație pentru litiganții care se văd chemați în judecată în mod nefondat. Așadar, se poate spune ca, în cuantumul cheltuielilor de judecată se cuprind acele sume de bani care în mod real, necesar și rezonabil au fost plătite de partea care a câștigat procesul, în timpul și în legătură cu acel litigiul. Proporționalitatea onorariului avocațial trebuie coroborată cu complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat, aceasta fiind o chestiune de temeinicie, lăsată la aprecierea instanței. Or, în speță, suma solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul avocațial, este exagerată și nu se justifică în raport de munca prestată efectiv de avocat, are un vădit caracter voluntar și nu îndeplinește cerința caracterului rezonabil.

Față de cheltuielile de judecată solicitate de pârâții A. (în temeiul facturii cu seria x și numărul 15 din data de 21 aprilie 2021 și al chitanței nr. 15 din 21 aprilie 2021) și G. (în temeiul facturii cu seria x și numărul 15 din data de 21 februarie 2021 și al chitanței nr. 15 din 21 februarie 2021) a arătat ca facturile și chitanțele respective poartă aceeași serie și număr și au fost emise în același an de către același avocat. Așadar, facturile au fost dublate, iar datele menționate în cuprinsul acestora nu reflectă realitatea, documentele sunt false și încasarea nu a avut loc. În acest context, recurenta-reclamantă a solicitat în fața instanței de fond aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 305-307 C. proc. civ., privind denunțarea înscrisului ca fals.

Totodată, față de de cheltuielile de judecată solicitate de pârâtul C. prin notele de ședință, a solicitat respingerea acestora ca nedovedite, având în vedere că factura anexată notelor era emisă pentru pârâtul A., pentru dosarul nr. x/2020 și nu pentru pârâtul C., pentru dosarul nr. x/2020 unde era pârât până la momentul conexării dosarelor.

Instanța de fond însă a respins toate apărările formulate de către reclamantă, fără nicio motivare, cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, precum și cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, obligând reclamanta la plata integrală a cheltuielilor de judecată din dosarele nr. x. Instanța nu a arătat care sunt motivele pentru care a respins solicitarea reclamantei de reducere a cuantumului cheltuielilor de judecată, deși acestea erau identice în toate dosarele conexate și nu a motivat nici soluția de obligare a reclamantei la plata integrală a acestora. De asemenea, instanța nu a aplicat procedura înscrierii în fals, respectiv nu a solicitat originalul facturilor și nici nu a înaintat înscrisurile parchetului competent.

În opinia recurentei-reclamante, în prezenta cauză, nu poate fi vorba de "o eroare materială" așa cum a susținut avocatul părților adverse cu privire la numărul facturii. În cadrul Notelor de concluzii depuse pentru termenul din 06.10.2021, făcând o centralizare a tuturor facturilor care atestă cheltuieli de judecată ("conform facturilor precizate corect", date fiind unele inadvertențe sesizate de reclamanta pe parcursul judecății), pentru toate dosarele conexate, avocatul pârâtului nu a mai menționat factura seria x nr. x/11.01.2021, făcând referire numai la factura seria x nr. x/21.04.2021, în valoare de 2.500 RON, dar care este aferentă dosarului nr. x/2020, astfel încât este analizată în contextul acelui dosar.

A mai arătat recurenta-reclamantă că instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea reclamantei la plata integrală a cheltuielilor de judecată în dosarul nr. x/2020, în condițiile în care întâmpinarea în această cauză este întocmită de către pârât, semnată de către pârât, fără a se preciza că este depusă prin avocat.

Prima instanță a reținut obligația de plată a cheltuielilor de judecată în sarcina reclamantei fără a face în vreun mod aplicarea corectă a dispozițiilor art. 308, respectiv să solicite depunerea unor dovezi privind încasările efective (din moment ce au fost contestate) respectiv depunerea Registrului de încasări și plăți, registru în care trebuiau să fie înregistrate, în ordine cronologică, toate încasările sau depunerea unor dovezi privind rectificările/îndreptările efectuate, respectiv notele contabile aferente, inclusiv notele contabile de rectificare.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată admise în cadrul dosarului nr. x/2020, respectiv factura seria x nr. x/21.11.2020 în cuantum de 3.100 RON, arată că soluția primei instanțe a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ., prin raportare la soluția de admitere în parte a acțiunii formulate de reclamanta Regia Națională a Pădurilor- Romsilva și de anulare în parte a Hotărârii nr. 143/12.02.2020 emisă de CNCD (dosar nr. x/2020), în privința obligației stabilite la pct. 5 din dispozitiv, de publicare a unui rezumat al hotărârii pe pagina proprie de internet a reclamantei, cu link de pe prima pagina, timp de 6 luni".

Deși legal citați, intimații-pârâți nu au formulat întâmpinare.

În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 494 C. proc. civ., coroborat cu art. 475 alin. (2) și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția completului de judecată învestit cu soluționarea cauzei s-a fixat termen de judecată la data de 17 ianuarie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra cererii de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA este fondat, în limitele și pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte observă că memoriul de recurs vizează exclusiv soluția de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către părțile adverse, astfel că celelalte soluții pronunțate de către prima instanță asupra fondului cauzei au căpătat caracter definitiv și nu vor face obiectul analizei instanței de control judiciar, urmând a fi menținute.

În concret, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a criticat pentru nelegalitate sentința recurată din perspectiva unei pretinse omisiuni a instanței de fond de a motiva, respectiv de a se pronunța asupra solicitării sale de înscriere în fals cu privire la dovezile cheltuielilor de judecată, conform art. 304 din C. proc. civ., precum și asupra solicitării de reducere a cuantumului acestora, în temeiul art. 451 și art. 453 din același act normativ. Totodată, a invocat și greșita aplicare a acestor prevederi legale. Se constată că, deși recurenta-reclamantă și-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., criticile sale de nelegalitate se încadrează în ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., motiv pentru care, sentința atacată va fi analizată numai din perspectiva acestor motive de casare.

Motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. intervine în cazul încălcării de către prima instanță a regulilor de procedură, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Preliminar, Înalta Curte subliniază că art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ arată că "(1) Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. (…) (3) În cazul admiterii recursului, instanța de recurs, casând sentința, va rejudeca litigiul în fond. Când hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără a se judeca fondul ori dacă judecata s-a făcut în lipsa părții care a fost nelegal citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanță. În cazul în care judecata în primă instanță s-a făcut în lipsa părții care a fost nelegal citată la administrarea probelor, dar a fost legal citată la dezbaterea fondului, instanța de recurs, casând sentința, va rejudeca litigiul în fond.".

Lectura atentă a acestui text normativ nu denotă că legiuitorul ar fi înțeles să deroge în materia contenciosului administrativ de la caracterul recursului de cale extraordinară de atac, limitată doar la un control de legalitate a hotărârii judecătorești pronunțate de instanța ierarhic inferioară, ci reglementează unele norme speciale cu privire la calea de atac specifică materiei, termenul de exercitare al acesteia și soluțiile în caz de admitere a recursului. În consecință, dreptul procesual comun al art. 483, 486 și 488 C. proc. civ. este aplicabil și în cazul recursului specific procedurii de contencios administrativ, astfel că partea recurentă nu este îndreptățită și la un control judiciar de temeinicie, adică sub aspectul situației de fapt stabilite de prima instanță, ci doar de legalitate.

De altfel, în jurisprudența sa, prin decizia nr. 747 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 98 din 6 februarie 2015, Curtea Constituțională a României a respins o excepție de neconstituționalitate în legătură cu acest aspect, arătând că "în materia contenciosului administrativ, spre deosebire de dreptul comun unde hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel cu toate consecințele care decurg din aceasta, [...] potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2012 (…), legiuitorul a optat pentru menținerea căii de atac a recursului, și nu pentru înlocuirea acestuia cu calea de atac a apelului. În lumina noului C. proc. civ., recursul în materia contenciosului administrativ este esențialmente diferit de recursul exercitat în această materie în vechea reglementare, care permitea, de principiu, examinarea cauzei sub toate aspectele pe calea recursului. Așadar, ca urmare a acestei excluderi, hotărârile primei instanțe date în litigiile de contencios administrativ rămân a fi supuse în continuare recursului.".

Așadar, ab initio, este inadmisibilă orice critică sau apărare formulată în recurs prin care se contestă situația de fapt stabilită de prima instanță, inclusiv prin analiza probelor administrate, adică un control de temeinicie solicitat în calea de atac.

Referitor la critica vizând cuantumul cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat și faptul că nu au fost aplicate disp. art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., instanța de control judiciar constată că aceasta nu reprezintă o critică de nelegalitate a sentinței, ci o critică de netemeinicie, întrucât vizează exercitarea dreptului de apreciere al instanței sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată acordate în cauză. Or, reevaluarea constatărilor de fapt referitoare la caracterul disproporționat al cheltuielilor de judecată nu este posibilă în această fază procesuală.

Trebuie subliniat că dispozițiile art. 451 C. proc. civ. prevăd posibilitatea și nu obligația instanței să reducă onorariul de avocat, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat.

Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2020 privind examinarea recursului în interesul legii s-a reținut că "stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câștigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei și la munca efectivă a apărătorului părții. De asemenea, presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii și o evaluare a ponderii pe care instanța trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul. În analiza sa, judecătorul trebuie să se raporteze, în permanență, la circumstanțele cauzei, instanța de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiza pe care o face.

În acest context, Înalta Curte reținând că, acele critici privind proporționalitatea cheltuielilor ocazionate de desfășurarea procesului reprezintă aspecte ce țin de netemeinicie, neputând forma obiectul controlului de legalitate al instanței de recurs, va proceda la înlăturarea acestora.

Prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă a mai invocat și încălcarea de către instanța de fond a prevederilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ., prin faptul că nu a dispus reducerea cheltuielilor de judecată efectuate de pârâtul A., deși a dispus o soluție de admitere în parte a cererii de chemare în judecată ce forma obiectul dosarului nr. x/2020

În examinarea acestor critici de nelegalitate, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora partea care cade în pretenții poate fi obligată, la cerere, să suporte cheltuielile de judecată suportate de către cealaltă parte, la baza unei asemenea obligații stând culpa procesuală a celui care a pierdut procesul, iar poziția juridică de parte câștigătoare este determinată de raportul dintre conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului. Recuperarea, în întregime, a sumelor de bani avansate cu titlu de cheltuieli de judecată este posibilă doar în ipoteza admiterii sau după caz, a respingerii în integralitate a cererii de chemare în judecată, în funcție de calitatea procesuală a părții care solicită plata acestora. În cazul unei admiteri parțiale, dispozițiile art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., care vizează exact criteriul soluției adoptate ca unic factor al stabilirii cuantumului redus al cheltuielilor de judecată, prevăd, fără alte mențiuni, că îi revine judecătorului cauzei atribuția de a stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata acestora. Spre deosebire de dispozițiile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., care permit luarea în considerare a mai multor elemente în raport de care se poate dispune reducerea onorariului de avocat, art. 453 alin. (2) din același act normativ are un alt conținut, criteriul determinant fiind cel al soluției pronunțate de instanță, de admitere în parte a cererii de chemare în judecată.

Cu alte cuvinte, când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorul va stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Cum, în speță, acțiunea aferentă dosarului nr. x/2020 a fost admisă în parte, fiind anulată în parte Hotărârea nr. 143/12.02.2020 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în privința obligației stabilite la pct. 5 din dispozitiv, de publicare a unui rezumat al hotărârii pe pagina proprie de internet a reclamantei, cu link de pe prima pagină, timp de 6 luni, Înalta Curte apreciază că reclamanta nu putea fi obligată la plata integrală a cheltuielilor de judecată solicitate de pârâtul A., ci în mod corespunzător admiterii în parte a acțiunii, astfel cum rezultă expres din dispozițiile art. 453 alin. (2) din C. proc. civ.. În raport cu acest din urmă aspect, soluția instanței de fond care face trimitere la suma globală de 3.100 RON stabilită ca datorată de către reclamantă, pârâtului A., din dosarul nr. x/2020, cu titlu de cheltuieli de judecată, nu conține nicio justificare din care să rezulte că ar fi fost avută în vedere proporționalitatea acordării acestora corespunzător pretențiilor admise. Drept urmare, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este fondat, sens în care va casa în parte sentința recurată și va reduce cuantumul cheltuielilor de judecată acordate pârâtului A. la 2500 RON, conform art. 453 alin. (2) din C. proc. civ.

Referitor la pretinsa nerespectare de către prima instanță a dispozițiilor art. 304 din C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune a fi subliniat faptul că procedura denunțării unui înscris ca fals este una specială, cu un regim juridic distinct, de strictă interpretare și aplicare, ce are ca scop înlăturarea din probatoriu a înscrisului defăimat ca fals. Așadar, aceasta este aplicabilă înscrisurilor din dosar depuse în probațiune, însă recurenta-reclamantă nu a invocat o falsificare a scrierii sau a semnăturii cuprinse în documentele justificative a cheltuielilor de judecată, ci doar a susținut că facturile au un număr identic cu altele ce privesc alte servicii de asistență juridică. Or, procedura specială a înscrierii în fals reprezintă un mijloc de stabilire a veridicității unui înscris, iar dovedirea cuantumului cheltuielilor de judecată se realizează prin contractele de asistență juridică, facturi, chitanțe sau extrase de cont, ce au fost avute în vedere de către instanța de fond la momentul pronunțării asupra cererilor de acordare a cheltuielilor de judecată.

Așadar, raportat la obiectul și condițiile particulare ale speței, respectiv reclamarea ca fiind falsificate facturile cu privire la sumele înscrise cu titlu de onorariu avocațial, efecturarea procedurii de înscriere în fals nu se impunea, întrucât nu era indispensabilă soluționării pe fond a cauzei.

În realitate, criticile de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă reflectă nemulțumirea acesteia față de modalitatea în care părțile contractului de asistență juridică au evaluat și comensurat pecuniar prestația avocatului, însă această modalitate rămâne una valabilă, fiind supusă efectelor relativității contractului între părți și forței obligatorii a acestuia, în acord cu prevederile Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Drept urmare, față de considerentele expuse anterior, Înalta Curte va respinge acest motiv de recurs, ca nefondat.

În continuare, Înalta Curte va reține caracterul nefondat și al criticilor circumscrise motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât hotărârea cuprinde argumentele pe care și-a fundamentat prima instanță soluția pronunțată asupra cheltuielilor de judecată. Astfel, instanța de fond a reținut că obligarea la plata cheltuielilor de judecată este justificată conform dispozițiilor art. 453 din C. proc. civ., potrivit cărora partea care pierde procesul este obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

În ceea ce privește incidența acestui motiv de casare din perspectiva omisiunii instanței de fond de a aplica prevederile art. 304 din C. proc. civ., referitoare la procedura înscrierii în fals, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este de natură să conducă la reformarea sentinței recurate, în raport de cele arătate anterior, în examinarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

În consecință, Înalta Curte va respinge motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., ca nefondat.

Pentru considerentele expuse anterior, constatând incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA împotriva sentinței civile nr. 1787 din data de 02 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, va casa în parte sentința recurată și, rejudecând, va reduce cuantumul cheltuielilor de judecată acordate pârâtului A. la 2500 RON. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate, în raport de soluția de respingere a celorlalte motive de recurs invocate de către recurenta-reclamantă.

Văzând dispozițiile art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora "când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată", în raport de soluția de casare doar în parte a sentinței și de respingere în rest a celorlalte motive de recurs invocate, Înalta Curte va obliga, în recurs, intimatul-pârât A. la plata către recurenta-reclamantă Regia Națională a Pădurilor Romsilva a cheltuielilor de judecată în sumă de 100 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă motivelor de recurs invocate și totodată, va obliga recurenta-reclamantă la plata către intimații-pârâți G., B., E., H., C., F. și D. a cheltuielilor de judecată în sumă de 3500 RON, reprezentând onorariul avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA împotriva sentinței civile nr. 1787 din data de 02 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând:

Reduce cuantumul cheltuielilor de judecată acordate pârâtului A. la 2500 RON.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimații-pârâți G., B., E., H., C., F. și D. a sumei de 3500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Obligă intimatul-pârât A. la plata către recurenta-reclamanta Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA a sumei de 100 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.