ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 224/2025

Ședința publică din data de 22 ianuarie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la data de 13.12.2023 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A. în contradictoriu cu pârâții Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj - Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești și Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, a solicitat instanței, în principal, anularea hotărârii nr. 2/30.06.2023 pronunțată de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj și a hotărârii nr. 15/03.11.2023 pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești pronunțată în dosarul nr. x/2023 ca nelegale și netemeinice, cu consecința înlăturării sancțiunii disciplinare aplicate și a obligației de plată a cheltuielilor de judecată, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii de la art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000 cu cea prevăzută la lit. a) din cadrul aceluiași articol, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 154 din 18 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

S-a admis în parte contestația formulată de contestatoarea A., în contradictoriu cu intimații Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj - Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești și Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, împotriva hotărârii nr. 2/30.06.2023 pronunțată de Consiliul de Disciplină din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj și a hotărârii nr. 15/03.11.2023 pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.

S-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 2.800 RON cu cea a amenzii în cuantum de 1.000 RON.

S-a menținut restul dispozițiilor din hotărârile contestate.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta, criticând-o pentru motive de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

S-a arătat că recursul vizează Hotărârea nr. 2/30.06.2023 a Consiliului de Disciplină al CEJ Cluj (dosar nr. x/2023) și Hotărârea nr. 15/03.11.2023 a Comisiei Superioare de Disciplină a U.N.E.J. (dosar nr. x/2023), precum și sentința primei instanțe care a admis doar în parte contestația (prin diminuarea amenzii aplicate în temeiul art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000), solicitându-se anularea hotărârilor disciplinare ca nelegale și netemeinice, înlăturarea sancțiunii și a cheltuielilor de judecată, iar subsidiar, înlocuirea sancțiunii cu cea prevăzută de art. 49 lit. a) din aceeași lege.

Reclamanta a arătat că măsura disciplinară s-a fundamentat pe efectuarea, la 27.02.2023, a unei constatări de urgență a stării de fapt, întemeiată pe art. 364 C. proc. civ., într-un imobil parte a patrimoniului succesoral (Gădălin nr. 45 bis, jud. Cluj), la cererea lui B., moștenitor sezinar.

Contrar aprecierilor primei instanțe, existau împrejurări obiective care justificau urgența și adoptarea unor măsuri de conservare (riscul diminuării activului succesoral, semnalat anterior prin lipsa unor bunuri), aspecte probate în dosarul execuțional nr. x/2023. În acest sens, recurenta a invocat notificarea din 06.01.2023 privind cheile imobilului, răspunsul comoștenitoarei C., care a condiționat remiterea cheilor de primirea unui duplicat pentru celălalt imobil (Căianu Vamă), dovada depunerii la 17.02.2023 a cheilor pentru imobilul din Căianu Vamă. În aceste condiții, condiția suspensivă impusă de comoștenitoare a fost îndeplinită, refuzul inițial rămânând fără obiect. De asemenea, constatarea s-a realizat în prezența unui specialist lăcătuș (D. S.R.L.), cu consemnarea tuturor operațiunilor.

Nelegalitatea sentinței s-a invocat și față de greșita interpretare de către prima instanță a naturii juridice a sezinei, reținând doar o "posibilitate juridică" de exercitare a drepturilor succesorale, cu ignorarea dispozițiilor art. 1125-1129 C. civ., potrivit cărora moștenitorii sezinari dobândesc de la deschiderea moștenirii stăpânirea de fapt asupra patrimoniului, dreptul de administrare și de exercitare a acțiunilor defunctului, fără vreo formalitate prealabilă. A precizat recurenta - reclamantă că sezina are caracter indivizibil, raportat la universalitatea succesorală, astfel încât un moștenitor sezinar poate încheia acte de conservare și administrare pentru întregul patrimoniu, până la partaj.

S-a invocat, în completare, art. 640 C. civ., care permite fiecărui coproprietar să facă acte de conservare fără acordul celorlalți, precum și art. 634 C. civ. privind cotele-părți în coproprietate. S-a arătat că a califica sezina ca reprezentând o simplă expectativă golește de conținut textul art. 1125 C. civ., transformând un drept material într-unul iluzoriu, ceea ce contravine finalității reglementării.

S-a susținut că imputarea faptului că s-ar fi "spart încuietorile" este neîntemeiată în condițiile în care schimbarea yalelor s-a făcut de un profesionist, contra cost, tocmai pentru securizarea imobilului și realizarea inventarierii, în cadrul constatării de urgență reglementate de art. 364 C. proc. civ., împrejurări care dovedesc faptul că executorul a acționat cu bună-credință, în limitele competenței și la solicitarea titularului sezinei, iar accesul nu era condiționat de un acord distinct al comoștenitoarei și nici de o încuviințare judecătorească, normele procedurale speciale (art. 364 C. proc. civ.) fiind direct aplicabile.

S-a arătat că prima instanță a reținut în mod eronat existența unor disensiuni actuale între moștenitori la data constatării, deși din înscrisuri rezultă o dinamică a cooperării (schimbul de chei și comunicări), iar condiția impusă de C. a fost deja îndeplinită. S-a arătat că organelor disciplinare li s-a indicat explicit această cronologie, însă acestea au ignorat-o, calificând în mod greșit situația de fapt.

S-a susținut că soluția privind cheltuielile de judecată este nelegală, întrucât nu s-au dovedit servicii juridice concrete raportate la cauza disciplinară, iar cheltuielile de deplasare ale membrilor comisiilor, având pe ordinea de zi și alte cauze, trebuiau defalcate proporțional, potrivit răspunderii civile delictuale.

Menținerea integrală a sumei de 1.762,65 RON în sarcina contestatoarei nesocotește astfel criteriile de necesitate și proporționalitate.

Intimata - pârâtă Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Raportat la lipsa calității procesuale pasive a Consiliului de Disciplină a Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj, s-a arătat că acesta este un organ jurisdicțional intern fără personalitate juridică, astfel că nu întrunește calitatea prevăzută de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea 544/2004, respectiv de autoritate publică.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Pe fond, s-a arătat că reclamanta a neglijat dispozițiile art. 364 C. proc. civ., ce reglementează procedura de urmat în cazul efectuării constatării stării de fapt.

Deși, potrivit art. 1125 C. civ., sezina conferă moștenitorului în cauză posibilitatea juridică de a intra în stăpânirea bunurilor succesorale și de a exercita drepturile și acțiunile dobândite de la defunct, fără a fi necesară atestarea prealabilă a calității de moștenitor pe cale notarială sau judecătorească, însă, recunoașterea unui drept (în cazul de față calificat ca "posibilitate juridică") de către lege nu presupune în mod automat că titularul dreptului beneficiază și de exercițiul efectiv al acestui drept.

În speță, "stăpânirea" (posesia) bunului imobil din activul succesiunii în incinta căruia urma să se facă constatarea stării de fapt era exercitată faptic de comoștenitorul sezinar - doamna C. (comoștenitor care are exact aceleași "posibilități juridice" ca și domnul B.).

S-a arătat că executorul a prezumat eronat acordul doamnei C. pentru pătrunderea în imobil și efectuarea constatării stării de fapt ("prezumție" rezultată din schimbul de notificări efectuat între C. si B. conținutul acestor notificări).

Din întreaga documentație existentă la dosar (schimburile de notificări, încheierea de suspendare a procedurii succesorale notariale) nu se poate trage în nici un fel concluzia că disensiunile dintre părți au încetat, astfel că executorul judecătoresc avea obligația de a uza de procedura reglementată de art. 364 alin. (3) C. proc. civ., respectiv, de a solicita concursul instanței.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

În urma sesizării formulate de către petenta C., Colegiul Director al Camerei Executorilor judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj a exercitat acțiunea disciplinară împotriva executorului judecătoresc A., pentru săvârșirea abaterii de neglijență în efectuarea lucrărilor prevăzută de art. 47 lit. e) teza a II-a din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.

Din analiza copiei dosarului execuțional nr. x/2023 înregistrat pe rolul Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești E. și A. s-a constatat faptul că, la data de 23.02.2023, numitul B. a depus cererea de constatare a unei stări de fapt, respectiv accesul în imobilul înscris în CF x cu nr. top cad x și CF x Jucu, cu top cad x care face parte din patrimoniul succesoral după defunctul tată B., în calitate de moștenitor sezinar, în vederea inventarierii bunurilor. Domnul B. a solicitat constatarea de urgență a acestei stări de fapt, deoarece există riscul ca mai multe bunuri din patrimoniul succesoral să dispară.

Prin notificarea datată 06.01.2023, numitul B., în calitate de succesibil-moștenitor descendent, îi solicită numitei C. ca, în termen de 2 zile, să îi pună la dispoziție o copie a tuturor cheilor de acces la imobilul situat în localitatea Gădălin nr. 45 bis jud. Cluj.

Numita C. a formulat răspuns la notificare, prin care arată faptul că numitul B. are posesia asupra imobilului situat în localitatea Căianu Vama nr. 75A, jud. Cluj, imobil care face parte, de asemenea, din masa succesorală a defunctului B., tatăl numiților B. și C., imobil în care aceasta din urmă nu are accesul, întrucât nu deține cheia, motiv pentru care va da curs solicitării numai în cazul în care va intra în posesia cheii de acces în imobilul situat în localitatea Căianu Vamă nr. 75A, jud. Cluj.

Prin înscrisul datat 17.01.2023, numitul B. o notifică pe numita C. cu privire la faptul că a depus la sediul SCPEJ E. și A. cheile pentru imobilul situat în loc. Căianu Vamă nr. 75A, jud. Cluj.

Prin încheierea dată la data de 22.02.2023, notarul public F. a procedat la suspendarea procedurii succesorale deschisă în urma decesului numitului B., tatăl numiților B. și C., la solicitarea numitei C., până la soluționarea problemelor juridice care privesc un imobil teren.

La data de 27.02.2023 executorul judecătoresc A. a întocmit procesul-verbal de constatare a stării de fapt pentru imobilul situat în localitatea Gădălin nr. 45 bis jud. Cluj, după ce în prealabil s-a procedat la pătrunderea în imobil prin spargerea închizătorilor și a lacătelor.

Titularul acțiunii disciplinare a reținut, din înscrisurile depuse de către executor, disensiunile dintre cele două părți cu privire la cele două imobile care fac obiectul masei succesorale, precum și faptul că numitul B. nu deținea cheia de acces în imobilul situat în Gădălin nr. bis jud. Cluj, fapt ce a necesitat forțarea sistemelor de acces existente în imobil și înlocuirea acestora, precum și nerezolvarea acestor neînțelegeri.

Cu această acțiune disciplinară a fost sesizat Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj care, prin Hotărârea nr. 2/30.06.2023, a admis acțiunea disciplinară promovată de către Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva executorului judecătoresc A. pentru săvârșirea abaterii disciplinare constând în "neglijența în efectuarea lucrărilor", prevăzută de art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000, dispunând aplicarea sancțiunii amenzii în cuantum de 2.800 RON și cheltuieli de judecată în cuantum de 1.762,65 RON.

Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj a reținut că, față de starea de fapt menționată, erau incidente dispozițiile art. 364 alin. (2) C. proc. civ. și că, chiar dacă s-ar accepta teza executorului judecătoresc, în sensul că aceste dispoziții nu erau incidente, acesta tot trebuia să apeleze la dispozițiile art. 364 alin. (3).

Împotriva acestei hotărâri, executorul judecătoresc A. a formulat contestație la Comisia Superioară de Disciplină care a fost soluționată prin Hotărârea nr. 15/03.11.2023 în sensul respingerii acesteia și menținerii Hotărârii nr. 2/30.06.2023 pronunțată de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Criticile recurentei - reclamante adresate instanței de contencios administrativ au vizat incidența dispozițiilor art. 1125 C. civ. privind dreptul moștenitorului sezinar de a administra patrimoniul succesoral și de a exercita drepturile și acțiunile defunctului și de a se bucura de o folosință concretă și indivizibilă, care implică inclusiv dreptul de administrare al patrimoniului succesoral, cu toate atributele pe care acest drept de administrare le conferă titularului său. În aceste condiții, demersul de a "sparge încuietorile" se impuneau pentru conservarea imobilului, având în vedere și istoricul necontestat al dispariției diverselor bunuri din imobil.

Totodată, a mai arătat recurenta - reclamantă că motivul care a determinat refuzul inițial al persoanei interesate-doamna C. nu mai exista la momentul constatării la fața locului, fiind incidente dispozițiile art. 364 alin. (1) C. proc. civ.

Curtea de apel în aplicarea dispozițiilor arătate, a reținut că, potrivit alin. (2), în cazul în care efectuarea constatării prevăzute la alin. (1) necesită concursul părții adverse sau al unei alte persoane, constatarea nu poate fi făcută decât cu acordul acesteia, în timp ce alin. (3) dispune că, in lipsa acordului, partea interesată trebuie să ceară instanței să încuviințeze efectuarea constatării, fiind astfel întrunite condițiile existenței abaterii prevăzute de art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000, constând în neglijență în efectuarea lucrărilor.

Raportat la circumstanțele în care fapta a fost săvârșită, curtea de apel a apreciat asupra gravității scăzute a acesteia, astfel că a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 2.800 RON cu cea a amenzii în cuantum de 1.000 RON.

Pentru corecta stabilire a limitelor învestirii în prezenta cauză, Înalta Curte reține că nu formează obiectul prezentului recurs, fiind intrată în puterea lucrului judecat prin nepromovarea de către intimata - pârâtă Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj a unui recurs incident, soluția instanței de fond dată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

De altfel, capacitatea procesuală specială a entităților juridice în materia contenciosului administrativ nu se suprapune cu personalitatea juridică și rezultă din calitatea acestora de emitent a actelor administrative atacate.

Dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 conferă calitate procesual pasivă autorităților publice de stat sau locale, ca subiect de drept public. Aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogativele de putere publică, asigurând organizarea executării și executarea în concret a legii, constituie capacitatea administrativă a autorității publice. Transpusă în plan procesual, capacitatea administrativă conferă capacitatea autorității publice de a sta în proces, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică și, deci, personalitate juridică, în sensul civil al noțiunii.

Prin urmare, obiectul prezentului recurs, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., îl formează aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 364 C. proc. civ. potrivit cărora:

"(1) La cererea oricărei persoane care are interesul să constate de urgență o anumită stare de fapt care ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea probelor, executorul judecătoresc în circumscripția căruia urmează să se facă constatarea va putea constata la fața locului această stare de fapt.

(2)În cazul în care efectuarea constatării prevăzute la alin. (1) necesită concursul părții adverse sau al unei alte persoane, constatarea nu poate fi făcută decât cu acordul acesteia.

(3)În lipsa acordului prevăzut la alin. (2), partea interesată va putea cere instanței să încuviințeze efectuarea constatării. Instanța poate încuviința efectuarea constatării fără citarea aceluia împotriva căruia se cere. Dispozițiile art. 360-363 se aplică în mod corespunzător.

(4) Procesul-verbal de constatare va fi comunicat în copie celui împotriva căruia s-a făcut constatarea, dacă nu a fost de față, și are puterea doveditoare a înscrisului autentic."

Înalta Curte reține că a fost invocată pe calea recursului și greșita încălcare a dispozițiilor art. 1125 C. civ., potrivit cărora:

"pe lângă stăpânirea de fapt exercitată asupra patrimoniului succesoral, sezina le conferă moștenitorilor sezinari și dreptul de a administra acest patrimoniu și de a exercita drepturile și acțiunile defunctului."

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 1125 din C. civ. nu justifică modalitatea în care s-a procedat la schimbarea încuietorilor, în condițiile în care dispozițiile art. 364, mai sus citate, conțin norme speciale care reglementează modalitatea concretă în care se exercită dreptul moștenitorului.

Din actele dosarului disciplinar a rezultat că moștenitorul B. nu avea în posesie imobilul din satul Gădălin 45 bis unde s-a realizat constatarea stării de fapt de către executor, "stăpânirea" imobilului fiind exercitată de către comoștenitorul C., curtea și casa fiind încuiate și asigurate, inclusiv cu cameră de monitorizare de către aceasta, care a refuzat să-i pună la dispoziție o cheie.

Față de materialul probator administrat în cauză, respectiv, schimbul de notificări, încheierea de suspendare a procedurii succesorale notariale, se constată că în mod corect, în cadrul acțiunii disciplinare s-a reținut existența unei disensiuni între moștenitori, ipoteză care atrăgea incidența alin. (2) din art. 364 C. proc. civ. care implica obținerea acordului comoștenitorului, iar în absența acestui acord, concursul instanței, procedură care nu a fost urmată de către expertul judecătoresc.

În mod corect instanța de fond a înlăturat apărările reclamantei cu privire la existența unui acord tacit, sau a unei condiții suspensive care s-ar fi împlinit prin depunerea cheilor imobilului din Căianu Vamă a cărui posesie era exercitată de celălalt moștenitor.

Verificând corespondența amintită, se constată că nu poate fi desprinsă o astfel de concluzie privind acordul celuilalt moștenitor, cu atât mai mult cu cât constatarea situației de fapt a avut loc prin înlăturarea sistemelor de închidere prin apelarea la un lăcătuș.

Instanța de control judiciar constată că nu ne aflăm în prezenta unor simple acte de conservare și administrare întocmite de către moștenitorul sezinar, ci de o încălcare a dispozițiilor art. 364 C. proc. civ., împrejurare care circumstanțiază abaterea disciplinară reglementată de dispozițiile art. 47 lit. e) din Legea nr. 188/2000, constând în neglijență în efectuarea lucrărilor.

În ceea ce privește modalitatea de individualizare a sancțiunii, Înalta Curte reține că instanța de fond a efectuat un control de proporționalitate între interesul public protejat, în condițiile în care, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 "actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competențelor legale, purtând ștampila și semnătura acestuia, precum și numărul de înregistrare și data, este act de autoritate publică și are forța probantă prevăzută de lege" și abaterea concretă, astfel cum a fost arătată și în prezentele considerente și care a impus aplicarea sancțiunii amenzii, dar într-un cuantum redus.

Cu privire la solicitarea recurentei - reclamante adresată instanței de recurs de a cenzura cheltuielile ocazionate de acțiunea disciplinară, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acesteia, în condițiile în care dispozițiil art. 77 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești prevăd că "toate cheltuielile efectuate în legătură cu soluționarea cauzei vor fi suportate de Camera executorilor judecătorești în cazul în care acțiunea este respinsă sau de executorul judecătoresc dacă acțiunea este admisă", nefiind avute în vedere doar onorariile avocaților.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 154 din 18 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.