ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1329/2023

Ședința publică din data de 8 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată la data de 31 decembrie 2019, în dosarul nr. x/2019 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, formulată împotriva Hotărârii nr. 29/18.10.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019 de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J., reclamantul Ministerul Justiției a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și A., admiterea contestației și individualizarea sancțiunii disciplinare corespunzător tuturor faptelor care ar fi trebuit reținute în sarcina executorului judecătoresc, precum și gravității acestora, și aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 49 lit. d) din Legea nr. 188/2000 - suspendarea din funcție pe o durată de la o lună la 6 luni.

Prin sentința civilă nr. 1076 din data de 26.10.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Ministerul Justiției și pârâții Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și A., în favoarea Curții de Apel Cluj, secția de contencios administrativ.

În urma admiterii excepției necompetenței teritoriale și a declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III - a contencios administrativ și fiscal sub numărul x/2019.

Prin sentința civilă nr. 97/2021 pronunțată la 2 aprilie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, a admis în parte acțiunea în contencios formulată de reclamantul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu pârâții Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și A., a anulat parțial Hotărârea nr. 29/18.10.2019 emisă de pârâta Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în dosarul nr. x/2019, a admis în parte contestația formulată de Ministerul Justiției și în consecință a modificat parțial Hotărârea nr. 5/26.07.2019 pronunțată de Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2019 în sensul că a admis acțiunea disciplinară și pentru aspectele analizate la lit. A), B) și I) din această hotărâre și astfel, pentru abaterile disciplinare prevăzute de art. 47 lit. a) și e) din Legea nr. 188/2000 a aplicat executorului judecătoresc A. o amendă în cuantum de 2.000 RON, menținând dispozițiile privind plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 935,68 RON de către executorului judecătoresc A..

Împotriva sentinței civile nr. 97/2021 pronunțată la 2 aprilie 2021 de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică.

Recurentul-pârât aduce următoarele critici hotărârii recurate:

- Ministerul Justiției nu are calitate procesual activă în cauză, întrucât partea care putea ataca cu contestație la Curtea de Apel Hotărârea nr. 29/18.10.2019 era potrivit art. 48 alin. (5) raportat la art. 48 alin. (1) din Legea 188/2000 titularul acțiunii disciplinare, Ministrul Justiției și nu Ministerul Justiției. Ministerul Justiției nu poate fi parte în procedura disciplinara desfășurata in fata Consiliului de disciplina si a Comisiei Superioare de Disciplina a U.N.E.J si prin urmare nu poate avea calitatea de reclamant în prezenta cauza.

In cauza nu este vorba despre îndeplinirea atribuțiilor generale ale Ministerului Justiției pentru a se putea retine incidenta art. 53 alin. (3) din Legea 90/2001 (Miniștrii își îndeplinesc atribuțiile ce le revin folosind aparatul propriu al ministerelor, precum si prin instituțiile aflate in subordonare, coordonarea sau autoritatea ministerelor), ci despre o atribuție specifică care trebuie exercitată nemijlocit.

Prin Hotărârea nr. 5/26.07.2019 a Consiliului de disciplina al camerei executorilor judecătorești, s-a arătat explicit la punctele unde au fost analizate faptele care vizau modul de stabilire a cheltuielilor de executare silita și aplicarea unei ștampile pe actele de executare ce reproduce semnătura executorului judecătoresc, ca aceste fapte nu se circumscriu abaterii disciplinare pentru care a fost făcută sesizarea, având in vedere ca acestea au fost săvârșite cu intenție directă, iar nu din neglijenta de executorul judecătoresc.

Or, dupa cum reiese din cererea de chemare in judecată, aceasta apreciere esențiala a Consiliului de disciplina al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj nu a fost criticata de reclamant.

- Ministerul Justiției nu a contestat nici încadrarea juridică realizată de Consiliului de disciplina al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj, respectiv nu a solicitat, ca o consecința a concluziei Consiliului ca art. 47 lit. e) nu este aplicabil, să se realizeze o alta încadrare juridică a acestor fapte, instanța de fond nu mai putea analiza daca aceste cheltuieli au fost stabilite sau nu, cu respectarea legii distinct de onorariul solicitat ori daca aplicarea intenționată a unei ștampile pe actele de executare ce reproduce semnătura executorului judecătoresc este sau nu contrară legii.

- Instanța de fond a reținut în mod nelegal ca fapta de neglijentă în executarea lucrărilor prevederilor de art. 47 lit. e) din Legea 188/2000 poate fi săvârșită cu orice forma de vinovatie (inclusiv cu intentie), întrucât faptele comise din neglijență nu pot fi comise cu intentie.

- Referitor la modul de stabilire a cheltuielile de executare consideră ca este corect si legal stabilit, in conformitate cu art. 670 C. proc. civ.. Precizează că în mod corect a adăugat pe lângă onorariu și cheltuielile necesare desfășurării executării silite prevăzute.

- aplicarea pe înscrisurile emise în cadrul unor dosare de executare silita a stampilei care reproduce semnătura sa olografă nu constituie o contrafacere a semnăturii personale, nu s-a produs o alterare a adevărului, niciun prejudiciu de natura materiala sau morala, nu s-a denaturant substanța și conținutul actelor.

Acest aspect a rezultat din Ordonanța din 21.02.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj prin care a dispus clasarea plângerii penale formulată de Ministerul Justiției împotriva sa pentru comiterea de fals material în înscrisuri oficiale, fapta nefiind prevăzută de legea penală.

Față de cele expuse anterior, consideră că în cauza este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. hotărârea fiind data cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

- Cu privire la abaterea disciplinara prev. de art. 47 lit. a) din Legea 188/2000 instanta de fond nu a motivat in nici un fel care sunt motivele care au dus la majorarea amenzii aplicate și pentru aceasta abatere (fiind incident in cauza si motivul de recurs prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.).

In concluzie, hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină (pentru abaterea disciplinara prev. de art. 47 lit. a) din Legea 188/2000) si a fost data cu încălcarea ori aplicarea greșită a normelor de drept material (pentru celelalte abateri disciplinare reținute în sarcina sa).

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin acțiunea disciplinară înregistrată la Ministerul Justiției cu nr. y/13.03.2019, s-a solicitat aplicarea uneia dintre sancțiunile disciplinare prevăzute de art. 49 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru săvârșirea abaterii disciplinare "neglijența în efectuarea lucrărilor", prevăzută de art. 47 lit. e) teza a II-a din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Prin Hotărârea nr. 5/26.07.2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Consiliul de Disciplină al CEJ Cluj a admis în parte acțiunea disciplinară și a sancționat pe executorul judecătoresc A. cu amendă în cuantum de 500 RON - sancțiune disciplinară prevăzută de art. 49 lit. c) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru săvârșirea abaterii disciplinare "nerespectarea secretului profesional", prevăzută de art. 47 lit. a) din Legea nr. 188/2000, precum și a abaterii disciplinare "neglijență în efectuarea lucrărilor", prevăzută de art. 47 lit. e) teza a II-a din Legea nr. 188/2000.

Comisia Superioară de Disciplină a respins contestația formulată de Ministerul Justiției și a menținut Hotărârea nr. 5/26.07.2019 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., invocate de recurentul-pârât

Recurentul-pârât consideră că sentința de fond nu este motivată, întrucât instanța de fond nu a precizat în nici un fel care sunt motivele care au dus la majorarea amenzii aplicate.

Din cuprinsul considerentelor sentinței recurate, Înalta Curte reține că judecătorul fondului a precizat că în cauză cuantumul amenzii ce depăseste jumătate din valoarea amenzii maxime ce poate fi aplicată, reflectă pe deplin gradul de pericol social relativ redus cumulat cu "al tuturor faptelor reținute în sarcina executorului judecătoresc, ține cont de toate împrejurările și abaterile deja reținute în sarcina aceluiași executor prin aceleași hotărâri și necontestate de acesta în fața instanței".

Susținerea recurentului vizând faptul că, pentru abaterea disciplinara prevăzută de art. 47 lit. a) din Legea 188/2000 instanța de fond nu a motivat în nici un fel care sunt motivele care au dus la majorarea amenzii aplicate, nu poate fi reținută. Judecătorul fondului a menținut dispozițiile Hotărârii nr. 5/26.07.2019 în ce privește fapta de la lit. a) și a) majorat suma inițial stabilită, luând în considerare și abaterile analizate la lit. A), B) și I) din această hotărâre.

În concret Curtea de Apel a justificat majorarea amenzii prin reținerea existenței mai multor fapte ce constituie abateri disciplinare.

Prin urmare, Înalta Curte va constata că sunt neîntemeiate criticile întrunite pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea atacată este motivată atât în fapt, cât și în drept.

În ceea ce privește motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 invocate de către recurentul-pârât.

Înalta Curte apreciază drept nefondat motivul referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Ministerul Justiției invocată de recurentul-pârât. Potrivit art. 4 din Legea nr. 188/2000, coordonarea și controlul activității executorilor judecătorești se exercită de către Ministerul Justiției. Astfel, Ministrul Justiției exercită acțiunea disciplinară în calitate de reprezentant al Ministerului Justiției, iar nu în nume propriu.

În acest context Ministerul Justiției are calitate procesuală activă de a formula contestație la decizia emisă de către Comisia Superioară de Disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, contestația fiind semnată de reprezentantul legal al acestuia.

Contrar susținerilor recurentului, în acțiunea introductivă este criticat argumentul comisiilor de disciplină prin care se susține inexistența abaterii disciplinare de neglijență în efectuarea lucrărilor, ca urmare a săvârșirii faptelor cu intenție directă .

Astfel, intimatul-reclamant Ministerul Justiției a precizat că, au fost încălcate dispozițiile art. 16 C. civ., prin reținerea de către CSD a faptului că stabilirea nelegală de cheltuieli de executare de către executorul judecătoresc nu constituie abatere disciplinară, deoarece a fost săvârșită cu intenție directă, nu din neglijență, iar abaterea disciplinară reglementată este neglijența în efectuarea lucrărilor.

Mai mult instituția reclamantă a precizat că "această argumentare a Consiliului de disciplină nu poate fi primită, întrucât ar duce la înlăturarea calificării faptei ca abatere disciplinară prin simpla voință a executorului judecătoresc care a săvârșit fapta, prin simpla declarație a acestuia că a săvârșit fapta cu intenție, nu din culpă. Nicio faptă nu ar mai putea fi reținută ca abatere disciplinară neglijența în efectuarea lucrărilor, în condițiile în care executorul judecătoresc ar declara că a săvârșit-o cu intenție, nu din culpă.

Având în vedere că răspunderea disciplinară poate interveni pentru neglijența în efectuarea lucrărilor, neglijența presupunând săvârșirea unor fapte cu forma de vinovăție de o gravitate mai redusă - culpă, cu atât mai mult răspunderea disciplinară poate interveni în cazul unor fapte săvârșite cu intenție directă. (...). Neindividualizarea cheltuielii în mod distinct face imposibilă aprecierea organului de control (de legalitate - instanța judecătorească, sau disciplinar -instanțele disciplinare ale profesiei) cu privire la îndeplinirea de către cheltuiala respectivă, specific individualizată, in concreto, a condiției de a fi necesară executării silite și a condiției de a fi fost efectuată, neștiind ce document concret dovedește o cheltuială generală, neindividualizată."

Cât privește celelalte susțineri ale recurentului, ICCJ apreciază că acestea nu conțin critici explicite și concrete ale argumentelor curții de apel, ci reiterarea punctului de vedere al recurentului în care sunt prezentate aspecte inapte de a combate considerentele decizorii ale instanței de fond. Înalta Curte subliniază că recursul nu este o cale de atac devolutivă, obiectul și scopul acesteia fiind stabilit în mod limitativ de prevederile art. 483 C. proc. civ.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat nici motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 97/2021 din 2 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 8 martie 2023.