ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5282/2022

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 05.04.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată, în calitate de pârâți, Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești - Comisia Superioară de Disciplină, solicitând admiterea contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 5 din 05.03.2021 a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești - Comisia Superioară de Disciplină, dosar nr. x/2021 și, în principal, să se dispună anularea acesteia, iar, în subsidiar, a solicitat admiterea contestației, anularea hotărârii și stabilirea unei sancțiuni mai blânde, respectiv suspendarea din funcție pe o durată de 3 luni.

Prin sentința nr. 177/F-CONT din data de 4 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul Executor Judecătoresc A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești - Comisia Superioară de Disciplină.

Împotriva sentinței nr. 177 din 4 octombrie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul Executor Judecătoresc A., solicitând admiterea acestuia și rejudecarea cauzei cu consecința admiterii contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 5 din 05.03.2021 date în dosarul nr. x/2021 de către Uniunea Națională de Executorilor Judecătorești -Comisia Superioară de Disciplină, și a anulării acesteia, iar, în subsidiar, stabilirea unei sancțiuni mai blânde, respectiv suspendarea din funcție pe o durată de 3 luni.

În dezvoltarea recursului partea a susținut, în esență, că prin hotărârea recurată, în mod nelegal instanța de fond i-a respins contestația, considerând că susținerile sale nu au un fundament legal. Astfel, a arătat că a solicitat, în principal, anularea Hotărârii nr. 5/05.03.2021 pentru nerespectarea procedurii prevăzute de art. 69 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, art. 13 din C. proc. civ. și art. 24 din Constituția României, precum și trimiterea cauzei spre rejudecare la Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești - Comisia Superioară de Disciplină, pentru a i se da posibilitatea să se apere, în condițiile în care a fost sancționat cu pedeapsa maximă prevăzută de art. 49 lit. d) din Legea nr. 188/2000, respectiv excluderea din profesie, cu darea unei decizii încă de la primul termen, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare.

A mai evocat recurentul dispozițiile art. 40 din Legea nr. 188/2000 în susținerea opiniei că lipsa acestuia a fost justificată de intrarea în concediul de odihnă și că i-a fost încălcat dreptul fundamental de apărare prin faptul că nu i-a fost acordat un termen după întoarcerea sa din concediu, luându-se o hotărâre în grabă și fără a fi analizate toate circumstanțele, motiv pentru care a apreciat că se impune efectuarea unei noi judecăți de către Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.

În continuare recurentul a reiterat argumentele conform cărora sancțiunea ce i-a fost aplicată este una extrem de gravă, excesivă, impunându-se a fi schimbată cu una mai blândă, respectiv cu suspendarea din funcție pe o durată de 3 luni.

Intimatul-pârât Ministerul Justiției a formulat întâmpinare la recursul exercitat de reclamant, prin intermediul căreia a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului pentru nemotivare, apreciind că prin cererea de recurs nu au fost aduse critici sentinței de fond, recurentul reluând susținerile anterioare cu privire la actul administrativ contestat iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La termenul de dezbateri din 10 noiembrie 2022, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția netimbrării recursului și a reținut cauza în pronunțare, cu prioritate asupra excepției invocate din oficiu, iar, în subsidiar, asupra excepției nulității recursului pentru nemotivare, invocată de intimatul-pârât Ministerul Justiției prin întâmpinare.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru netimbrare, excepție invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și o va admite, anulând recursul pe acest temei, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit dispozițiilor legale menționate supra, "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. (2) În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc."

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, conform cărora: recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 24 alin. (2) din aceeași ordonanță de urgență, conform cărora: în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În speță, prin cererea de recurs formulată recurentul-reclamant nu a încadrat criticile în motivele de casare expres prevăzute de lege și nu a indicat în acest sens dispozițiile legale aplicabile, astfel încât, pornindu-se de la premisa că partea a înțeles să invoce cel puțin unul dintre motivele de casare expres prevăzute de lege, iar obiectul acțiunii nu este evaluabil în bani, s-a stabilit în sarcina recurentului obligația achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 100 RON.

Potrivit art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege", iar alin. (2) prevede:

"dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței". De asemenea, art. 32 din același act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același act normativ care dispun în mod expres că:

"În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii".

În plus, art. 486 alin. (2) din C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Din analiza textelor de lege enunțate supra rezultă obligația părții de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat.

Prin adresa comunicată recurentului-reclamant, în cadrul procedurii prealabile, la data de 14.12.2021, astfel cum rezultă din dovada de înmânare aflată la dosar, precum și prin citația comunicată la data de 05.09.2022, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, s-a adus la cunoștința părții recurente obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinței nr. 177 din 4 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, iar aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice și se plătesc anticipat.

Din actele și lucrările dosarului reiese că recurentul-reclamant nu a îndeplinit această obligație până la termenul de judecată fixat, iar din verificările efectuate în sistemul informatic Ecris s-a constatat că nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru sau cerere de acordare a ajutorului public judiciar pentru plata taxei judiciare de timbru.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat sau până la închiderea dezbaterilor, recurentul-reclamant neconformându-se obligației de timbrare comunicate de instanța de recurs, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 197 și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., aplicând sancțiunea neîndeplinirii acestei obligații, respectiv anularea recursului ca netimbrat.

Totodată, având în vedere soluția pronunțată asupra excepției netimbrării recursului, Înalta Curte nu va mai proceda la analizarea excepției nulității recursului pentru nemotivare, precum și a criticilor invocate de reclamant deoarece examinarea acestora ar fi de prisos, fără o finalitate practică.

Pentru considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și alin. (2) și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 24 alin. (1) și alin. (2) și art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamantul Executor Judecătoresc A. împotriva sentinței nr. 177 din 4 octombrie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul Executor Judecătoresc A. împotriva sentinței nr. 177 din 4 octombrie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.