ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 223/2025

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de apel Oradea în data de 28.12.2023 sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, Institutul Notarial Român și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea hotărârii Consiliului Uniunii nr. 18/25.04.2023 și a adresei Ministerului Justiției nr. 3/30231/2023/09.05.2023, să se constate că reclamantul este discriminat prin raportare la candidații pentru dobândirea calității de notar definitiv respectiv prin faptul că prin Hotărârea nr. 17/25.04.2023 a Consiliului Uniunii avizate prin adresa nr. x/11.05.2023 a Ministerului Justiției au fost aprobate și avizate tematica și bibliografia pentru examenul teoretic și practic inclusiv baremul de corectare cu indicarea în concret a legislației, atât ca prevederi generale cât și punctuale, respectiv prin indicarea articolelor, a lucrărilor de specialitate, a autorilor agreați, a editurii precum și a anului apariției acestor lucrări, să se constate că proba scrisă din data de 16.11.2023 a avut loc cu încălcarea prevederilor legale din Regulamentul pentru desfășurarea și organizarea examenului sau concursului pentru dobândirea calității de notar stagiar aprobat prin Ordinul M.J. nr. 2792/C/2017 atât în ceea ce privește elaborarea subiectelor, a baremului de corectare precum și a desfășurării propriu-zise a concursului, anularea Hotărârii nr. 81/16.12.2023 a Consiliului Uniunii de validare a concursului deșfășurat în data de 16.11.2023, să se dispună organizarea unui nou examen care să includă și emiterea unei hotărâri și a avizului Ministerului Justiției prin care să se stabilească tematica și bibliografia de examen/concurs conform Regulamentului pentru desfășurarea și organizarea examenului sau concursului pentru dobândirea calității de notar stagiar aprobat prin Ordinul M.J. nr. 2792/C/2017 care să includă prevederile legale inclusiv indicarea în concret a articolelor din C. civ. și a altor legi speciale, a lucrărilor de specialitate agreate, inclusiv specificarea autorilor, a editurii și a anului apariției, să se procedeze la publicarea pe site-ul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, a Institutului Notarial Român și a Ministerului Justiției a hotărârii judecătorești definitive.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 101/CA/2024 din 30 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii și a cererii de intervenție principală, invocată de pârâtele Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România și Institutul Notarial Român. S-a admis excepția inadmisibilității petitului din acțiunea formulată de reclamantul A. privind constatarea faptului că proba scrisă din data de 16.11.2023 a avut loc cu încălcarea prevederilor legale din Regulamentul pentru desfășurarea și organizarea examenului sau concursului pentru dobândirea calității de notar stagiar, invocată de Ministerul Justiției. S-a respins, ca inadmisibil, petitul din acțiunea formulată de reclamantul A. privind constatarea faptului că proba scrisă din data de 16.11.2023 a avut loc cu încălcarea prevederilor legale din Regulament. S-a admis excepția inadmisibilității petitului din cererea de intervenție principală formulată de intervenienta B. privind constatarea faptului că proba scrisă din data de 16.11.2023 a avut loc cu încălcarea prevederilor legale din Regulament, invocată din oficiu. S-a respins, ca inadmisibil, petitul din cererea de intervenție principală formulată de intervenienta B. privind constatarea faptului că proba scrisă din data de 16.11.2023 a avut loc cu încălcarea prevederilor legale din Regulament. S-a respins ca nefondată excepția lipsei procedurii prealabile, invocată de pârâtele Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România și Institutul Notarial Român, în legătură cu cererea de intervenție principală formulată de intervenienta B.. S-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, Institutul Notarial Român și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, precum și cu intervenienta B.. S-a respins ca nefondată cererea de intervenție principală formulată de intervenienta B., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, Institutul Notarial Român, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, precum și cu reclamantul A.. A fost obligat reclamantul la plata în favoarea pârâtelor Uniunea Națională a Notarilor Publici din România, Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România și Institutul Notarial Român a sumei totale de 3.796 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au formulat recurs recurentul-reclamant A. și recurenta-intervenientă B.. S-a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., casarea sentinței civile nr. 101/30.04.2024 în sensul respingerii tuturor excepțiilor și admiterii cererii de chemare în judecata și a cererii de intervenție. Sub un prim aspect, s-a arătat că instanța de fond a respins în mod corect excepția inadmisibilități acțiunii. respectiv a cererii de intervenție însă a apreciat în mod greșit asupra admiterii excepției inadmisibilității capătului de cerere privind nelegalitatea examenului și a respingerii acțiunii ca nefondată . Nelegalitatea examenului este în strânsă legătură cu petitul privind anularea Hotărârii Consiliului UNNPR nr. 81/16.12.2023 de validare a concursului desfășurat în data de 16 noiembrie 2023, astfel că, fiind anulată hotărârea de validare, concursul în sine este invalidat, potrivit dispozițiilor legale pârâții fiind obligați la reluarea procedurii de concurs în condițiile de legalitate și cu respectarea hotărârii judecătorești date. S-a arătat că instanța de fond nu a motivat în fapt și în drept soluția de respingere a tuturor petitelor din cererea de chemare în judecată și din cererea de intervenție. Având în vedere procedura contenciosului administrativ, instanța de judecată este obligată să analizeze legalitatea actelor și procedurilor administrative în caz contrar partea fiind în imposibilitatea de a se adresa instanțelor de judecată. Referitor la anularea Hotărârii nr. 18/25.04.2023 a Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România precum si a adresei Ministerului Justiției nr. 3/30231/2023/09.05.2023 a Ministerului Justiției privind menținerea pentru anul 2023 a tematicii si a bibliografiei pentru examenul sau concursul de dobândire a calității de notar stagiar, s-a invocat încălcarea prevederilor Regulamentului pentru desfășurarea si organizarea examenului sau concursului pentru dobândirea calității de notar stagiar aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2792/C/2017, respectiv a art. 2 din Regulament, cu privire la elaborarea tematicii și bibliografiei examenului. Au susținut recurenții că bibliografia lipsește cu desăvârșire și tematica este incertă și incoerentă, fiind utilizate formulări de genul "Exemplificativ și nelimitativ" în ceea ce privește legislația notarială care face parte din tematica de examen. Candidatul nu a avut astfel o reprezentare corectă și transparentă a tematicii de examen precum și a opiniilor doctrinare îmbrățișate de către comisiile de concurs care au elaborat subiectele și baremul de evaluare a acestora, motivarea instanței de fond neputând fi primită. S-a invocat discriminarea recurenților prin crearea unei situații inferioare prin raportare la candidații pentru dobândirea calității de notar definitiv fiind analizate comparativ tematica și bibliografia elaborată prin Hotărârea 17/25.04.2023 a Consiliului Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România avizate prin adresa nr. x/11.05.2023 a Ministerului Justiției. Printr-o simplă vizualizare a celor 2 hotărâri ale Consiliului se pot observa diferențele majore expuse precum și situația de inferioritate în care a fost pus reclamantul fiind astfel în imposibilitate efectivă de a se pregăti eficient pentru un astfel de examen, cu atât mai mult cu cât opiniile juridice din doctrină pot avea abordări diferite, uneori chiar diametral opuse pe unele dintre subiectele abordate în cadrul examenului. În acest sens s-au invocat dispozițiile O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cele două regulamente de organizare a concursurilor pentru dobândirea calității de notar stagiar și notar definitiv fiind emise în aceleași condiții, diferența semnificativă fiind la punerea în practică a acestor prevederi, deși au fost avizate pentru legalitate și conformitate de către Ministerul Justiției. S-a solicitat să se constate că proba scrisă din data de 16 noiembrie 2023 a avut loc cu încălcarea prevederilor legale din Regulamentul pentru desfășurarea si organizarea examenului sau concursului pentru dobândirea calității de notar stagiar aprobat prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2792/C/2017 atât în ceea ce privește elaborarea subiectelor, a baremului de corectare precum si a desfășurării propriu zise a concursului. În acest sens, s-a arătat că examenul s-a întrerupt pentru a se modifica enunțul întrebării nr. 12, conform procesului-verbal nr. x/16.11.2023 și deși întreruperea a durat 15 minute, timpul de examen nu a fost prelungit corespunzător. Această posibilitate de întrerupere nu este prevăzută nicăieri în Regulamentul de concurs, iar procesul-verbal privind acest incident din timpul examenului nu a fost afișat pe site-ul INR, comisia de examinare depășindu-și atribuțiile legale, fiind astfel într-o situație de abuz în serviciu cu încălcarea prevederilor legale din Regulamentul de concurs. S-a arătat că nici acest motiv de nelegalitate nu a fost analizat și motivat de către instanța de fond. Au susținut recurenții că un alt motiv de nelegalitate a procedurii l-a reprezentat împrejurarea că baremul inițial publicat pe site-ul I.N.R. nu a fost asumat și semnat de Comisia de examinare. În ceea ce privește subiectele de examen s-a susținut că acestea au fost alese în contradicție cu prevederile Regulamentului de examen, fiind reluate prin motivele de recurs argumentele reclamantului din cererea de chemare în judecată cu referire la incorectitudinea subiectelor și a baremului, raportat la existența unor opinii doctrinare divergente. S-a susținut că motivarea instanței de judecată în sensul că nu se poate substitui comisiei de examen este greșită, întrucât reclamantul și intervenienta nu au solicitat o modificare a punctajului sau a răspunsurilor la grilele de concurs ci o analiză a tuturor aspectelor care se circumscriu nelegalității acestui concurs și ale actelor administrative solicitate a fi anulate.

Apărările formulate în cauză 4.1. Intimatul - pârât Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, respinsă în ședința publică, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., s-a arătat că recurenții nu au invocat niciun argument în susținerea acestuia, rezumându-se a relua motivele aferente capetelor de cerere din acțiunea de al fond. Similar, și în ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu s-a criticat în concret soluția instanței de fond. S-a arătat că în mod corect instanța de fond a constat că o acțiune în contencios administrativ trebuie să vizeze anularea unui act administrativ, astfel că soluția pronunțată asupra petitului privind constatarea încălcarea prevederilor legale în desfășurarea probei scrise din data de 16.11.2023, este corectă. De asemenea, în mod corect au fost respinse susținerile recurenților cu privire la elaborarea unei tematici și a unei bibliografii incerte, acestea fiind elaborate încă din anul 2017, fiind structurate pe materii, candidații având obligația de a cunoaște actele normative în integralitatea lor. Referitor la pretinsa discriminare, s-a arătat că cele două situații comparate de către recurenți se referă la situații juridice distincte, respectiv accederea în profesie și definitivarea în profesia de notar. A susținut pârâtul că nu reprezintă motive de nelegalitate a procedurii, cu privire la întreruperea concursului și corectarea unui enunț, sau nesemnarea baremului afișat, nefiind indicată nicio normă juridică încălcată. În ceea ce privește conținutul subiectelor de examen, s-a arătat că soluția primei instanțe este preonunțată cu respectarea jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție și a Curții Europene a Drepturilor Omului. 4.2. Intimata - pârâtă Uniunea Națională a Notarilor Publici din România și Institutul Notarial Român au depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. S-a arătat că motivele de recurs invocate pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. sunt neîntemeiate. Sub aspectul art. 488 pct. 6 C. proc. civ. (motivare contradictorie), s-a arătat că nu există contradicție între considerente și dispozitiv, instanța de fond a analizat excepțiile invocate, și a calificat Hotărârile UNNPR nr. 18/2023 și nr. 81/2023 drept acte administrative tipice susceptibile de control. În plus, potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, operațiunile administrative premergătoare nu pot fi cenzurate separat, ci numai odată cu actul administrativ propriu-zis. Asupra motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., s-a susținut că recurenții nu indică în concret norma materială încălcată și modul eronat de aplicare, limitându-se la reiterări cu caracter general. S-a arătat că instanța de fond a aplicat corect Legea nr. 554/2004 și dreptul special aplicabil, Legea nr. 36/1995 și Regulamentul aprobat prin O.M.J. nr. 2792/C/2017. Pe fondul criticilor privind cadrul normativ al concursului, s-a arătat că tematica și bibliografia pentru dobândirea calității de notar stagiar au fost stabilite și avizate potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 36/1995 și art. 1-2 din Regulamentul aprobat prin O.M.J. nr. 2792/C/2017, tematica fiind neschimbată din 2017, publică și cunoscută candidaților anterior înscrierii. S-a invocat că mențiunea "exemplificativ și nelimitativ" privește trimiterea la acte normative cu incidență asupra tematicii, fără a restrânge sursele bibliografice. Candidații au putut consulta orice lucrări de specialitate actualizate, fără impunerea unor autori/anume, soluții aliniată practicilor concurente (INM, barou). S-a susținut că întinderea bibliografiei și opțiunea de a nu lista autori reprezintă chestiuni de oportunitate în marja de apreciere a autorității emitente, nefiind cenzurabile în contenciosul de legalitate. S-a invocat că susținerea unei "discriminări" este nefondată în condițiile în care examenele pentru notar stagiar și pentru notar public definitiv au natură, condiții și finalități distincte, fiind reglementate separat. Candidații nu se află în situații juridice comparabile, iar regulile se aplică uniform tuturor participanților la același concurs. În consecință, nu sunt incidente standardele O.G. nr. 137/2000. Cu privire la desfășurarea probei scrise, s-a susținut că nu s-au încălcat dispozițiile Regulamentului. S-a arătat că la întrebarea nr. 12 s-a îndreptat, în debutul probei, o omisiune evidentă de tehnoredactare (adăugarea termenului "restrânsă"), consemnată în procesul-verbal nr. x/16.11.2023 și comunicată tuturor candidaților, fără a exista o întrerupere efectivă a examenului sau un temei pentru prelungirea duratei. S-a arătat că baremul poartă numărul de înregistrare al INR, Regulamentul neimpunând obligativitatea semnării baremului, ci doar a setului de subiecte extras. S-a susținut că obiecțiunile la conținutul subiectelor și barem puteau fi formulate numai în termenul și procedura prevăzută de art. 14 din Regulament (contestații asupra baremului), soluția comisiei de contestații fiind definitivă. Recurenții nu au uzat procedura reglementată, iar controlul judiciar nu poate substitui aprecierilor științifice ale comisiilor asupra corectitudinii răspunsurilor.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant și de intervenientă este nefondat, pentru următoarele considerente: 5.1. Argumente de fapt și de drept relevante Reclamantul și intervenienta au participat la concursul din data de 16.11.2023 pentru dobândirea calității de notar stagiar, ambii fiind declarați respinși. Prin Hotărârea nr. 18/25.04.2023 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, s-a stabilit că pentru anul 2023 nu se impune modificarea tematicii și a bibliografiei pentru susținerea examenului sau a concursului de dobândire a calității de notar stagiar. Prin adresa Ministerului Justiției nr. 3/30231/2023/09.05.2023, pârâtul Ministerul Justiției a avizat propunerea formulată prin Hotărârea nr. 18/25.04.2023 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România. În timpul desfășurării probei scrise, comisia de examinare a constatat faptul că s-a strecurat o eroare materială în cuprinsul enunțului subiectului nr. 12, în sensul că a fost omis cuvântul "restrânsă", astfel că, președintele comisiei de examinare, împreună cu reprezentantul Ministerului Justiției s-au deplasat în sala de concurs și au anunțat eroarea sesizată, citind enunțul corect al subiectului, ulterior fiind întocmit un proces-verbal în acest sens. Pârâtul Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici a emis Hotărârea nr. 81/16.12.2023 prin care a validat concursul pentru dobândirea calității de notar stagiar, organizat de Institutul Notarial Român în ziua de 16.11.2023. Nemulțumit de conținutul hotărârilor menționate precum și de rezultatul și de desfășurarea concursului, reclamantul a formulat plângere prealabilă care a fost respinsă prin adresa nr. x/21.12.2023 emisă de Institutul Notarial Român. 5.2. În analiza motivului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Înalta Curte constată că prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță. Totodată, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente. Înalta Curte observă că este nefondată critica recurenților - reclamanți referitoare la omisiunea pronunțării asupra tuturor capetelor de cerere. Noțiunea de contencios administrativ este definită de Legea contenciosului administrativ în art. 2 alin. (1) lit. f) ca fiind activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim. În aceste repere curtea de apel a analizat cererea de chemare în judecată și petitele formulate, prin prisma competenței instanței de contencios administrativ care rezultă din dispozițiile art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, reținându-se că actele care au dat naștere la raporturi juridice sunt Hotărârea nr. 18/25.04.2023 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România prin s-a stabilit tematica și bibliografia pentru concursul pentru dobândirea calității de notar stagiar și Hotărârea nr. 81/16.12.2023 privind validarea concursului. Se constată că nu există astfel o omisiune a instanței de fond de a se pronunța asupra unor capete de cerere, cu atât mai mult cu cât deși instanța a reținut inadmisibilitatea petitului din acțiune și cererea de intervenție privind constatarea faptului că proba scrisă din data de 16.11.2023 a avut loc cu încălcarea prevederilor legale din Regulamentul pentru desfășurarea și organizarea examenului sau concursului pentru dobândirea calității de notar stagiar, a analizat, pe fondul cererii, de anulare a rezultatului examenului, inclusiv susținerile de nelegalitate invocate în cadrul acelui petit. De altfel, aceleași critici au fost formulate și în cadrul motivului de recurs întemeiat pe cazul de casare prevăzu de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., urmând a fi tratate ca atare. Din analiza cuprinsului hotărârii recurate, Înalta Curte constată că motivarea primei instanțe răspunde la argumentele prezentate de părți, fiind examinate în mod efectiv toate motivele de fapt și de drept, respectiv, modalitatea în care a fost stabilită tematica și bibliografia pentru concurs, discriminarea reclamantului în raport cu persoanele care au participat la concursul de definitivat în profesia de notar, motivele privind neregularitatea întreruperii examenului, nesemnarea de către comisia de examinare a baremului inițial publicat și cele ce au vizat incorectitudinea răspunsurilor din barem, nefiind identificate nici contradicții în raționamentul instanței de fond și nici considerente străine de natura cauzei. Ca urmare, motivul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., este nefondat. 5.3. În ceea ce privește motivul de casare reglement de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sub un prim aspect de nelegalitate a sentinței, s-a invocat admiterea greșită a excepției inadmisibilității capătului de cerere privind nelegalitatea probei scrise, în condițiile în care reclamantul și intervenienta au solicitat și anularea hotărârii de validare a examenului. Astfel cum s-a arătat și în analiza motivului de casare subsumat dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte constată caracterul pur formal al motivului de recurs, în condițiile în care excepția a fost admisă strict prin prisma formulării pretenției ca un capăt distinct de cerere, iar instanța a analizat cu prilejul verificării legalității Hotărârii nr. 81/16.12.2023 a Consiliului Uniunii de validare a concursului desfășurat în data de 16.11.2023 toate aspectele invocate de către părți, inclusiv modalitatea de desfășurare a probei scrise. Referitor la motivul privind încălcarea de către prima instanța a dispozițiilor art. 2 din art. 2 din Ordinul M.J. nr. 2792/C/2017 privind aprobarea Regulamentului pentru organizarea și desfășurarea examenului sau a concursului pentru dobândirea calității de notar stagiar prin aceea că bibliografia lipsește iar tematica este incertă și incoerentă, Înalta Curte reține că, în fapt, acesta reprezintă o reluare a susținerilor din cererea de chemare în judecată, considerentele sentinței nefiind contestate în concret. Instanța de fond a constatat astfel, verificând punctual tematica și bibliografia aprobată prin hotărârea Consiliului Uniunii nr. 18/25.04.2023 și adresa Ministerului Justiției nr. 3/30231/2023/09.05.2023, că nu a rezultat o încălcare a dispozițiilor regulamentare, fiind efectuată o trimitere la cuprinsul bibliografiei inițial aprobate prin Hotărârea Consiliului Uniunii nr. 81/13.10.2017, respectiv, C. civ., C. proc. civ., Legea nr. 36/1995 a notarilor publici și a activității notarile, Regulamentul de aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2333/C/2013, Statutul Uniunii Naționale a Notarilor Publici din România, aprobat prin Hotărârea Congresului notarilor publici din România nr. 10/2014, Codul Deontologic al Notarilorr Publici din România, aprobat prin Hotărârea Congresului Notarilor Publici din România nr. 9/2015, Ordinul nr. 1346/2011 pentru aprobarea Regulamentului privind forma și modul de utilizare a dispozitivelor speciale de marcat, precum și modul de marcare a arborilor sau a unor loturi de arbori, Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic. De asemenea, s-a reținut mențiunea potrivit căreia: "În vederea pregătirii pentru concurs/examen, candidații vor putea consulta lucrări de specialitate sau orice altă documentație adusă la zi în raport cu modificările legislative intervenite până la data publicării anunțului privind organizarea examenului/concursului.". Soluția instanței de fond este pronunțată în concordanță cu dispozițiile art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, limitele judecății fiind cele obișnuite pentru acțiunile în contencios administrativ, instanța fiind competentă să verifice legalitatea (conformitatea cu legea) și temeinicia (conformitatea cu starea de fapt) măsurilor și dispozițiilor de natură procedurală luate de autoritatea organizatoare a concursului. Amintește Înalta Curte, în absența constatării încălcării unor dispoziții legale, că instanța de contencios administrativ nu este competentă să verifice chestiunile de oportunitate și de apreciere legate de bibliografia de concurs, de tematică, subiecte, de competența profesională a candidaților și altele asemenea; în general, nu face obiectul verificărilor instanței judecătorești conformitatea dintre cerințele profesionale pretinse candidaților și standardele profesionale specifice postului. Din această perspectivă, criticile recurenților privind modalitatea vagă, imprecisă, care aparent ar lăsa loc arbitrariului, în care a fost elaborată tematica și bibliografia pentru examen, inclusiv prin comparație cu tematica și bibliografia elaborată pentru examenul de capacitate, corect au fost înlăturate de curtea de apel, acestea nereprezentând motive de anulare a rezultatului concursului, ci aspecte care derivă din capacitatea pe care o are organul administrativ de a alege soluția care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut, în concret, alegerea modalității de selecție a candidaților în vederea accederii în profesia de notar. Au mai invocat recurenții motive care țin de greșita aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în raport de tematica și bibliografia elaborată pentru concursul de definitivat în profesia de notar. O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede că tratamentul diferit pentru definirea discriminării trebuie să aibă la bază o serie de criterii prevăzute la alin. (2), referitoare la rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, vârstă, handicap, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect, restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și trebuie să se refere la persoane aflate în situația comparabile dar care sunt tratate în mod diferit. Or, ceea ce reclamă recurenții nu se identifică cu nici un criteriu prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 137/2000, fiind vorba și despre situații juridice distincte, iar pe de altă parte, o astfel de critică nu este aptă a invalida un examen, legislația în materie de discriminare implicând o procedură administrativ judiciară specială. Față de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele susținute asupra nelegalității hotărârii Consiliului Uniunii nr. 18/25.04.2023 sunt nefondate. În ceea ce privește motivul de recurs privind nelegalitatea desfășurării probei scrise, Înalta Curte reține că argumentele privind întreruperea concursului pe durata a 15 minute au fost analizate de prima instanță, iar părțile nu au indicat vreo normă din regulamentul de organizare a concursului care să fi fost încălcată. În concret, este vorba despre corectarea de către comisia de examinare a unei erori materiale în cuprinsul enunțului subiectului nr. 12, privind omisiunea cuvântului "restrânsă", împrejurare adusă la cunoștința tuturor candidaților, nefiind probată în concret nicio vătămare în ceea ce-i privește pe recurenți. Cu privire la acest incident s-a întocmit un proces-verbal, iar motivul de nelegalitate referitor la nepublicarea acestuia pe site-ul Institutului Notarial Român nu are corespondent în vreo normă de drept, sau regulamentară, pentru a putea fi analizat în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Instanța de fond a analizat din perspectiva dispozițiilor art. 14 alin. (1), (2) și (6) din Ordinul M.J. nr. 2792/C/2017 privind aprobarea Regulamentului pentru organizarea și desfășurarea examenului sau a concursului pentru dobândirea calității de notar stagiar critica formulată prin cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție, privind neasumarea baremului afișat inițial prin semnarea acestuia de membrii Comisiei de examinare. Așa cum corect a observat curtea de apel, dispozițiile art. 14 alin. (2) prevăd că "La expirarea timpului alocat examenului, baremul de notare, împreună cu setul de subiecte extras, se afișează la sala de examen și se publică pe pagina de internet a INR, pentru a fi consultate de către candidați", în timp ce obligația semnării este prevăzută doar cu privire la cele două seturi de subiecte, susținerile recurenților fiind astfel neîntemeiate. Înalta Curte va înlătura susținerile din motivele de recurs care vizează poziția punctuală a recurentului reclamant și a recurentei interveniente asupra modalității de punctare a răspunsurilor precum aprecierile acestora asupra caracterului controversat al subiectelor. Instanța de control judiciar reamintește atât propria jurisprudență, cât și standardele Curții Constituționale, Curții Europene a Drepturilor Omului care nu permit instanței să se substituie comisiei de examinare în atribuțiile sale, instanța având doar un control de legalitate, nu și unul de oportunitate. În acest sens, prin Decizia Curții Constituționale nr. 480/2010, publicată în Monitorul Oficial nr. 383 din 10 iunie 2010, Partea I, s-a statuat că: "Dispozițiile art. 21 din Constituție și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale au în vedere accesul la justiție pentru apărarea drepturilor și a intereselor legitime, adică a acelor drepturi și interese care sunt reglementate prin lege. Or, posibilitatea de a ataca rezultatele unui examen sau ale unui concurs nu constituie un drept de sine stătător, reglementat ca atare prin lege, ci un mijloc de realizare a dreptului de a ocupa funcția pentru care s-a organizat examenul sau concursul, prin intermediul procedurilor de examen sau de concurs pe care legea le reglementează. A decide altfel ar însemna să se recunoască organelor de justiție competența de a se substitui examinatorilor, de a invalida evaluările făcute de aceștia și de a le înlocui cu evaluările proprii ale judecătorilor, ceea ce ar excede în mod evident atribuțiilor instanțelor judecătorești." Tot astfel, prin Decizia nr. 172/2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 512 din 09 iulie 2014, Partea I, instanța de control constituțional a statuat următoarele: "Curtea apreciază că, din susținerile autoarei excepției, rezultă faptul că aceasta este mai degrabă nemulțumită de limitarea controlului judecătoresc la problemele ce țin de legalitatea desfășurării concursului, ceea ce determină imposibilitatea instanței de judecată de a face aprecieri asupra evaluării făcute de comisia de concurs - în speță comisia în fața căreia a fost susținută proba interviului la concursul de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție. (…)Prevederile art. 21 din Legea fundamentală, referitoare la accesul la o instanță de judecată, nu au aplicabilitate în materia contestării baremului sau rezultatului unui examen sau concurs, existând obligativitatea comisiilor de contestații de a se pronunța asupra acestor cereri. Dispozițiile menționate din Constituție sunt însă aplicabile în ceea ce privește legalitatea procedurii de desfășurare a examenului sau concursului respectiv." În același sens s-a pronunțat instanța de control constituțional prin Decizia nr. 725 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, nr. 145 din 26 februarie 2015, Partea I. Jurisprudența instanței de control constituțional este în deplin acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, din care Înalta Curte reține Hotărârea pronunțată în cauza Van Marle și alții contra Olandei în data de 26 iunie 1998, prin care instanța europeană statuat, cu valoare de principiu, că: "Curtea a analizat obiectul litigiului adus în fața comisiei de recurs. Acesta din urmă are în competență verificarea legalității procedurii în fața comisiei de admitere și reexaminarea îndeplinirii de către candidați a condițiilor prevăzute de lege pentru înmatriculare. În primul caz, aspectele care prin natura lor se pretează la o decizie jurisdicțională și la examinarea unei "contestații" în cadrul unui litigiu sunt arbitrariul, deturnarea de putere și viciile de procedură. Petiționarii nu au pretins totuși neregularități de acest tip. În cel de-al doilea caz, petiționarii nu au invocat nici probleme de fapt sau de drept susceptibile de o apreciere jurisdicțională: în esență, ei au reproșat comisiei de admitere de a le fi judecat greșit competențele. Comisia de recurs a procedat la o evaluare a cunoștințelor și experienței necesare pentru a exercita profesia cu un anume titlu. O asemenea procedură este similară cu un examen de tip școlar sau universitar și se îndepărtează atât de mult de la sarcina normală a judecătorului încât garanțiile prevăzute de art. 6 nu ar putea viza litigii într-o asemenea materie. Nefiind deci o "contestare" în sensul art. 6, acesta nu este în consecință aplicabil în speță." În același sens este și jurisprudența unitară a Înaltei Curți de Casație și Justiție din care instanța amintește deciziile nr. 289/2018, nr. 393/2018, nr. 448/2022, nr. 2699/2022, nr. 48/2023. Prin urmare, nefiind identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitenții actelor administrative, prin conduita acestora, s-a îndepărtat de la scopul legii ori au încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor adoptate, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă de dispozițiile art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004. Concluzionând, Înalta Curte constată că actele emise în derularea procedurii de concurs respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora au fost emise, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.